ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 65/2023

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 26 octombrie 2016pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), a solicitat instanței să constate că imobilul situat în localitatea Dej, județul Cluj, s-a deteriorat ca urmare a alunecărilor de teren, că acest eveniment este un risc asigurat prin asigurarea facultativă complexă a locuinței în baza poliței de asigurare seria x, Nr. x din 27.12.2013 și a poliței de asigurare obligatorie cu seria x-023 Nr. x din 27.12.2013, să fie obligate pârâtele la plata de despăgubirii în cuantum de 327904,13 RON reprezentând demolare clădire avariată și reconstruire și a dobânzii legale asupra sumei reprezentând despăgubire de la introducerea cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ., Legea nr. 136/1995, Legea nr. 260/2008.

Pârâtele au invocat prin întâmpinările formulate în cauză excepția autorității de lucru judecat, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond, au cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a invocat în cursul procesului excepția lipsei calității procesuale active și excepția de nelegalitate formulată de pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a autorizației de construire nr. x din 7 iunie 2004, emisă de Primăria Municipiului Dej.

În ședința din 08.02.2017, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată, apreciind că nu se poate reține autoritate de lucru judecat între o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ. și o acțiune în realizare, unind cu fondul excepția prescripției. Prin încheierea de ședință din 4.10.2017, Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, iar prin încheierea de ședință din 13.12.2017 a respins excepția de nelegalitate formulată de pârâta PAID a autorizației de construire nr. x din 7 iunie 2004, emisă de Primăria Municipiului Dej. Prin încheierea de ședință din 13.05.2018, Tribunalul Specializat Cluj a dispus amânarea pronunțării la 27 iunie 2018.

La 13.06.2018, reclamantul a depus la dosar cerere, prin care și-a precizat pct. 3 al cererii de chemare în judecată la valoarea integrală a polițelor.

Prin sentința civilă nr. 1249 din 4 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâți, a fost admisă cererea precizată formulată de reclamantul A., împotriva pârâților S.C. B. S.A., și POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), și a fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului suma de 30.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, precum și dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26.10.2016 și până la data plății efective. A fost obligată pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) să plătească reclamantului suma de 20.000 de euro, în echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, precum și dobânda legală penalizatoare calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 26.10.2016 și până la data plății efective, pârâtele fiind obligate și la plata cheltuielor de judecată.

Împotriva sentinței și a încheierilor de ședință din 04.10.2017, din 13.12.2017 și din 13.06.2018 a declarat apel POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii civile atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind formulată de o persoana fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat apel și B. S.A. solicitând modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii introductive.

Prin decizia civilă nr. 279 din 20 mai 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelurile pârâtelor declarate împotriva sentiței civile nr. 1249 din 4 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, precum și apelurile declarate de pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva încheierilor de ședință din 04.10.2017, 13.10.2017 și 13.06.2018, obligând apelantele la plata cheltuielilor de judecată către intimatul reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 279/2019 din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii.

Prin decizia nr. 1547 din 3 august 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (P.A.I.D.) împotriva deciziei civile nr. 279 din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

A fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2016*.

Prin decizia civilă nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost admis apelul declarat de POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva sentinței civile nr. 1249 din 04.07.2018 și a încheierii de ședință din 04.10.2017 pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, care au fost schimbate în tot în sensul că: s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost obligat intimatul A. să plătească apelantului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), suma de 12.672,49 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În argumentarea recursului, recurentul arată că a avut calitatea de proprietar tabular al imobilului care a fost supus alunecării de teren ca risc asigurat, și că a avut calitatea de contractant a asigurării obligatorii cu intimata POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), potrivit poliței de asigurare împotriva dezastrelor naturale existentă la dosar.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susține, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008; art. 2199 alin. (1) C. civ.

Consideră că s-au aplicat greșit normele de drept material și în ce privește interpretarea cauzei cererii de chemare în judecată.

Aceasta întrucât, reclamantul a formulat acțiunea pentru a obține obligarea pârâtei POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) la plata despăgubirilor, iar dacă acest lucru s-ar fi obținut, să fie plătite de PAID în favoarea beneficiarului despăgubirii desemnat de reclamant.

În speță, s-a trecut direct la problema persoanei care urmează să încaseze despăgubirile, neluându-se în seamă etapa obținerii acestora în procedura judiciară, care este urmată de etapa plății efective, urmare a executării hotărârii judecătorești.

Astfel, se observă că prin petitul 3 s-a solicitat "obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 327904,13 RON...", iar prin petitul 4, s-a continuat ideea acestei solicitări, cerându-se dobânda legală.

Din această formulare nu se poate înțelege că recurentul-reclamant a solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor, în favoarea sa, cu atât mai mult cu cât exista clauza în contractul de asigurare cu intimata, prin care se fixa beneficiarul încasării asigurării, contract care nu a făcut obiectul vreunei modificări ale clauzelor sale și nici obiectul vreunei solicitări de modificare a clauzelor.

Prin urmare, realizarea demersului judiciar nu a fost pentru reclamant, ci pentru beneficiarul asigurării, cu respectarea prevederilor contractuale.

În opinia recurentului, prevederile art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008, cu privire la calitatea de beneficiar PAD, oferă alternative cu privire la cine poate încasa asigurarea respectivă, comentariul fiind efectuat legat de operațiunea încasării despăgubirii și nu legat de autorul demersului judiciar pentru obligarea la plata despăgubirii.

Cu referire la prevederile art. 2199 alin. (1) C. civ., susține că și acestea se referă la persoana care poate încasa asigurarea.

Apreciază că ambele prevederi menționate pun în discuție nu persoana care poate promova demersul judiciar al mobilizării asigurătorului să fie obligat la plata despăgubirii, ci pun în discuție persoana care are chemare la primirea plății, deci la încasarea despăgubirii.

Prin modul în care s-au aplicat aceste dispoziții, consideră că normele de drept material au fost aplicate greșit.

Pornindu-se direct de la premisa că se vorbește de încasarea despăgubirii fără a se parcurg etapele: solicitarea plății despăgubirii, refuzul asigurătorului să plătească, necesitatea obligării acestuia la plată și în final, identificarea persoanei care să încaseze despăgubirea, s-a ajuns ca instanța de apel după casare, să conchidă că doar beneficiarul despăgubirii "dobândește dreptul de a cere plata despăgubirii de la societatea de asigurare".

Referitor la motivarea instanței de apel, cu privire la calitatea procesuală, apreciază că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține, în esență, că decizia atacată prin prezentul recurs nu are o motivare proprie, ci o reproduce pe aceea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin s-a reținut că reclamantul, dacă a desemnat un terț beneficiar în vederea încasării despăgubirii, nu i se poate recunoaște calitatea procesuala activă în a efectua procedurile judiciare legale pentru obligarea asigurătorului la plata despăgubirilor.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, rejudecând, respingerea apelului formulat de POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), împotriva sentinței civile nr. 1249 din 4 iulie 2018 și a încheierii de ședință din 4 octombrie 2017, pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe cale de consecință, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID.

Intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID) a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) din același act normativ. Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul-reclamant A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției nulității și înlăturarea apărărilor formulate de intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului declarat de recurentul-reclamant A..

Prin încheierea din 18 mai 2022 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în completul de filtru, prin încheierea de la acea dată, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), prin întâmpinare; a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă; a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 18 ianuarie 2023, cu citarea părților.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat pentru considerentele care succed:

Conform art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi casată când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În speță, hotărârea atacată este pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, argumentele instanței constituindu-se într-o înlănțuire logică a regulilor de drept pe baza cărora s-a fundamentat soluția, motivarea fiind clară și concisă.

Se constată că instanța de apel a făcut o analiză amănunțită și corectă a tuturor aspectelor cauzei în raport de situația de fapt și de drept a litigiului, cu respectarea, totodată, a prevederilor art. 501 C. proc. civ., conform cărora:

"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul".

Înalta Curte subliniază că reglementarea cuprinsă în norma legală menționată este fundamentată atât pe autoritatea lucrului judecat cu privire la ceea ce s-a statuat de către instanța de control judiciar, autoritate care se constituie într-un obstacol în calea unor încercări repetitive de readucere în atenția judecătorilor fondului sau a judecătorilor instanței de control judiciar a acelorași probleme de drept, precum și pe principiul organizării ierarhice a instanțelor judecătorești, din care decurge obligativitatea problemelor de drept dezlegate de către instanța superioară.

Pronunțând o decizie de casare cu trimitere, instanța de control judiciar nu dezleagă definitiv fondul litigiului dedus judecății, însă dezlegarea dată problemelor de drept ce au făcut obiectul controlului nu mai poate fi repusă în discuție, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Din hotărârea de casare nr. 1547 din 3 august 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rezultă, fără echivoc, că instanța de recurs, prin decizia de casare a dat dezlegare chiar chestiunii litigioase ce face obiectul cauzei, respectiv aceea dacă dreptul la despăgubire poate fi exercitat, în condițiile art. 18 din Legea nr. 260/2008, de asigurat și/sau de beneficiarul PAD atunci când, cum este situația în speță, asiguratul a desemnat prin poliță un terț beneficiar pentru încasarea indemnizației de asigurare (despăgubirea).

Argumentat și legal motivat, instanța de apel, în rejudecare, a arătat cu justețe că, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 260/2008, poate fi beneficiar PAD proprietarul locuinței asigurate (corespondent definiției din norme: asiguratul), ori persoanele desemnate expres în PAD ca beneficiari de către proprietari (corespondent definiției din norme: beneficiarul PAD) sau, după caz, succesorii proprietarului, dacă nu a fost desemnat un beneficiar.

S-a precizat că distincția între asigurat și beneficiarul asigurării operează și în legea generală, anume în art. 2199 alin. (1) și art. 2201 alin. (1) lit. a) C. civ., unde se arată că asiguratul sau contractantul asigurării plătește prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizația de asigurare, după caz, asiguratului, beneficiarului sau terțului păgubit, sens în care polița trebuie să prevadă expres numele părților contractante și numele beneficiarului, dacă acesta nu este parte contractantă.

Este de necontestat că în cauză reclamantul A. a dispus ca beneficiarul determinat al poliței, C., să dobândească dreptul de a cere executarea indemnizației de asigurare de la pârâtă.

Instanța de apel a constatat că potrivit considerentelor decizorii evocate în decizia de casare, instanța de recurs, pornind de la adagiul qui dicit de uno negat de altero, a relevat că, în ipoteza analizată, în care asiguratul a desemnat un terț beneficiar în vederea încasării despăgubirii ca efect al producerii cazului asigurat, celui dintâi nu i se poate recunoaște un drept la despăgubire, această regulă fiind confirmată prin dispozițiile art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 260/2008.

Totodată, instanța de recurs a mai statuat că demersul judiciar nu a fost susținut de reclamant din postura de reprezentant ori gestionar al intereselor persoanei îndreptățite la încasarea despăgubirii, iar reclamantul nu a demonstrat în cauză calitatea de titular al dreptului subiectiv dedus judecății.

Astfel, în mod corect, în rejudecare, instanța de apel a conchis că reclamantul A., în demersul său, a acționat pentru a dobândi pentru sine avantajul patrimonial reclamat, în contradictoriu cu pârâta POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID).

Prin urmare, sunt nefondate criticile din cuprinsul cererii de recurs, întrucât nu se poate face abstracție de împrejurarea că instanța de apel era ținută de prevederile art. 501 C. proc. civ., acestea fiind respectate în cauză, având în vedere că instanța de apel a rejudecat pricina în limitele dispuse prin decizia de casare, cu luarea în considerare a dezlegărilor cu caracter obligatoriu, în ceea ce privește neîndeplinirea exigențelor referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantului, admițând în mod corect excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. și, în consecință, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva pârâtului POOL-UL DE ASIGURARE ÎMPOTRIVA DEZASTRELOR NATURALE S.A. (PAID), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu alte cuvinte, instanța de apel era ținută de statuările Înaltei Curți cuprinse în decizia de casare, sens în care în mod legal aceasta a și procedat.

Astfel, nemulțumirea recurentului cu privire la soluția pronunțată, la argumentele care au format convingerea instanței, neînsușirea de către instanță a susținerilor formulate de către parte nu pot fi asimilate unei nemotivări și nici nu conturează o încălcare a dispozițiilor art. 18 alin. (2) pct. 1 din Legea nr. 260/2008; art. 2199 alin. (1) C. civ., pe care o reclamă recurentul.

De altfel, ceea ce propune recurentul prin intermediul căii de atac promovate, reprezintă, în realitate, o rejudecare a ceea ce s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare nr. 1547 din 3 august 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ceea ce nu poate fi permis.

Fără a reitera considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se confirmă nici motivul de nelegalitate instituit de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a arătat, instanța de apel a dat o corectă eficiență normelor de drept incidente speței și regulilor de drept pe care s-a bazat soluția.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 149/2021 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2023.