ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 596/2024

Ședința publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 iunie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Iluminat Public București S.R.L., a solicitat să fie obligată pârâta să plătească reclamantului daunele interese prevăzute de art. 10.1 lit. b) din contractul de mandat nr. x din 15 decembrie 2020, în cuantum egal cu totalul remunerațiilor brute fixe ce i s-ar fi cuvenit de la data încetării contractului prin revocare anticipată, respectiv de la 17 aprilie 2021 și până la finalul mandatului (17 iunie 2021 inclusiv), respectiv la plata sumei de 49.734 RON, ca efect direct al încetării contractului de mandat înainte de a ajunge la termen; a mai solicitat actualizarea sumei de 49.734 RON, reprezentând debit principal, cu dobânda legală și cu rata inflației, de la 17 aprilie 2021 și până la plata integrală a sumei respective; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta Compania Municipală Iluminat Public București S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale.

Reclamantul A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a directorului general semnatar al întâmpinării formulate de pârâtă.

Prin încheierea de ședință din 20 septembrie 2021, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI-a Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2021*.

Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă și-a stabilit competența generală, materială și teritorială de a soluționa cauza și a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal a persoanei care a semnat întâmpinarea în numele societății pârâte.

Prin sentința civilă nr. 2419 din 21 octombrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1462 din 13 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2419 din 21 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a admis cererea de chemare în judecată, a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 49.734 RON, cu titlu de daune interese și actualizarea sumei de 49.734 RON, reprezentând debit principal, cu dobânda legală și cu rata inflației, de la 17 aprilie 2021 și până la plata integrală a sumei respective. A obligat pârâta să plătească reclamantului și suma totală de 14.320 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Compania Municipală Iluminat Public București S.R.L. prin Consiliul de Administrație, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanța de apel ar fi trebuit să lămurească dacă interpretarea art. 10.1 lit. b) din contractul de mandat nr. x din 15 decembrie 2020 permite sau nu admiterea pretențiilor reclamantului. În opinia recurentei și față de dispozițiile art. 36 alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011, în cazul revocării mandatului cu justă cauză pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligațiilor asumate prin contractul de mandat, prin actul constitutiv și prin decizia Consiliului de Administrație nr. 4 din 12 februarie 2021, nu se pot acorda daune-interese. Consideră că este greșită concluzia curții de apel în sensul că pârâta nu datorează daune-interese numai în situația în care revocarea mandatului ar fi intervenit ca urmare a numirii unui nou director general în condițiile O.U.G. nr. 109/2011 sau dacă o instanță ar fi constatat în mod definitiv și irevocabil o încălcare a art. 6.3 din contractul de mandat. Arată că art. 10.1 lit. h) și art. 13.1 din contract trebuiau interpretate prin raportare la dispozițiile art. 2030 - art. 2031 C. civ. și ale art. 143

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta-pârâtă mai arată că mandantul poate revoca oricând mandatul acordat directorului general și că poate fi obligat la plata daunelor-interese numai în cazul revocării fără justă cauză, or, în speță, există o justă cauză reprezentată de neîndeplinirea de către mandatar a obligațiilor ce îi reveneau conform art. 18.1, art. 18.8 lit. j) din actul constitutiv și art. 4.2 lit. d) din contractul de mandat.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Susținerile recurentei-pârâte conform cărora instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 2030 - art. 2031 C. civ., ale art. 143

1

alin. (4) din Legea nr. 31/1990 și ale art. 36 alin. (6) din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, care reglementează cazurile de revocare a mandatului acordat directorului general, nu pot fi analizate din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. întrucât recurenta nu formulează critici propriu-zise de nelegalitate și nu arată în concret în ce constă încălcarea sau aplicarea greșită a textelor indicate mai sus.

Autoarea căii de atac critică modul în care instanța de apel a interpretat clauzele contractuale și prevederile din actul constitutiv care stipulează obligațiile directorului general și măsurile pe care le poate lua societatea în cazul în care acesta nu își îndeplinește obligațiile.

Încălcarea sau aplicarea greșită a normei de drept material nu echivalează cu situația în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanța devolutivă a înțeles voința părților prin prisma înscrisurilor de la dosar întrucât stabilirea intenției reclamantului și pârâtei se face prin raportare la conținutul contractului de mandat, al actului constitutiv și al probelor administrate și reprezintă un aspect de fapt.

Astfel, Înalta Curte reține că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecății, iar instanța de recurs nu poate stabili un alt context factual. De aceea, nu constituie o critică de nelegalitate susținerea că neîndeplinirea de către directorul general a anumitor obligații stipulate în contractul de mandat și în actul constitutiv echivalează cu o justă cauză, care o exonerează pe recurentă de obligația plății daunelor-interese.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Municipală Iluminat Public București prin Consiliul de Administrație împotriva deciziei civile nr. 1462 din 13 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Față de soluția de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Compania Municipală Iluminat Public București prin Consiliul de Administrație la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA MUNICIPALĂ ILUMINAT PUBLIC BUCUREȘTI PRIN CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE împotriva deciziei civile nr. 1462 din 13 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă COMPANIA MUNICIPALĂ ILUMINAT PUBLIC BUCUREȘTI PRIN CONSILIUL DE ADMINISTRAȚIE la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2024.