ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 533/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 23.03.2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de secțiunea 4 "Plăți" din condițiile generale și de art. 6 din condițiile speciale ale convenției de credit nr. x/18.10.2008, încheiată de reclamanți cu D. S.A., să dispună stabilizarea - înghețarea cursului de schimb valutar CHF/RON - la valoarea de la data încheierii contractului - 2,4481 RON/CHF, să dispună calcularea și achitarea ratelor de rambursare a creditului la acest curs pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului și, în consecință, să oblige pârâta la restituirea sumelor achitate în plus.

Totodată, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a clauzei cuprinse în art. 1 pct. 3 lit. f) din actul adițional nr. x/29.10.2010 la convenția de credit în ceea ce privește "valoarea totală plătibilă de către împrumutat" ca fiind de 89.680,16 CHF, urmând ca adaptarea contractului să se realizeze în funcție de înlăturarea clauzelor constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în temeiul acestora, la care se va adăuga dobânda legală aferentă, precum și constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 5 lit. a), b) și c) din condițiile speciale ale contractului de credit, cu referire la comisionul de risc, comisionul de analiză, comisionul de rambursare anticipată și comisionul de gestiune, cu cheltuieli de judecată.

Prin notele scrise depuse la 16.06.2017, reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la efectuarea conversiei creditului în RON, începând cu 06.01.2009, când cursul de schimb valutar CHF/RON era de 2,7110 RON, deci cu mai mult de 10% din valoarea cursului de la data semnării contractului.

Prin sentința civilă nr. 210/09.02.2018, Tribunalul Specializat Cluj a admis în parte acțiunea precizată, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor din convenția de credit prevăzute la art. 5 lit. a) privind "comisionul de risc", art. 5 lit. c) privind "comisionul de rambursare în avans" din condițiile speciale, art. 4.2. I parțial din condițiile generale privind "dreptul, dar nu și obligația" băncii de a converti în RON creditul acordat, art. 1 pct. 3 lit. f) parțial din actul adițional nr. x/29.10.2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conține comision de risc și comision de rambursare în avans. A obligat pârâta C. S.A., în calitate de continuatoare a D. S.A., să restituie reclamanților sumele încasate în baza clauzelor contractuale abuzive, respectiv comisionul de risc și comisionul de rambursare în avans, sume la care se va adăuga dobânda legală, începând cu data efectuării fiecărei plăți și până la data restituirii efective a debitului și să convertească creditul din CHF în RON, la cursul de schimb valutar CHF/RON mai mare cu 10% față de valoarea acestuia la data semnării convenției, cu aplicarea prevederilor Secțiunii 4 "Plăți" din condițiile generale ale convenției. A respins cererea reclamanților privind constatarea caracterului abuziv și a nulității absolute a clauzelor cuprinse în art. 5 lit. b) din condițiile speciale din convenție privind "comisionul de analiză a dosarului de credit" și art. 6 din condițiile speciale, precum și cererea privind stabilizarea cursului de schimb valutar CHF/RON la valoarea de la data semnării convenției. A obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. și pârâta C. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 66/11.02.2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe, a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 5 lit. b) din convenția de credit privind "comisionul de acordare" și a comisionului de risc, redefinit comision de administrare prin actele adiționale subsecvente, și a obligat pârâta să restituie reclamanților sumele încasate în temeiul acesteia, respectiv comisionul de acordare și comisionul de administrare, sume la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării fiecărei plăți și până la data restituirii efective a debitului. A constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor stipulate în secțiunea 4 "Plăți" din condițiile generale ale convenției la art. 4.2. I/II, 4.3 I/II, a dispus anularea parțială a convenției de credit, dar a menținut efectele produse între părți anterior datei de 06.01.2009. A anulat actele adiționale subsecvente, respectiv actele adiționale nr. x și 2 din 29.10.2010 și a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul că a obligat reclamanții să restituie capitalul neachitat la 06.01.2009 în moneda CHF, convertit în RON la cursul din ziua respectivă, când moneda CHF s-a apreciat față de RON cu mai mult de 10%, fără ca banca să pună în aplicare clauza de la art. 4.2, debit la care se va adăuga dobânda legală remuneratorie, calculată până la data plății sau compensării sumei. Referitor la ratele achitate de reclamanți după 06.01.2009, cu titlu de capital, dobândă, alte costuri, comisioane, inclusiv cele percepute în baza clauzelor abuzive, convertite în RON, la cursul de la data plății, instanța de apel a obligat pârâta să le restituie reclamanților, împreună cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de dispozițiile O.G. nr. 9/2000, respectiv O.G. nr. 13/2011, calculată începând cu data efectuării fiecărei plăți și până la data restituirii, sume ce vor fi deduse din cele ce se impun a fi restituite de consumatori. A păstrat în rest dispozițiile sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei pronunțate, a respins apelul pârâtei și a obligat-o să achite reclamanților suma de 6.764,55 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea civilă FN/13.05.2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de apelanții-reclamanți, privind lămurirea deciziei civile nr. 66/11.02.2021.

Împotriva deciziei civile, pârâta C. S.A. a declarat recurs principal, iar reclamanții A. și B. au promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 1071/10.05.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul principal, a casat decizia recurată, a trimis cauza spre o nouă judecată instanței de apel și a respins ca nefondat recursul incident.

În al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 28/17.01.2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.A., a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus înlăturarea dispozițiilor referitoare la convertirea creditului acordat reclamanților din CHF în RON la cursul de schimb CHF/RON mai mare de 10% față de valoarea acestuia la data semnării convenției, cu aplicarea prevederilor secțiunii "Plăți" din condițiile generale ale convenției. A respins apelul reclamanților, a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a obligat apelanții-reclamanți la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 27.360,44 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel și recurs.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A. și B. și pârâta C. S.A. au declarat recurs.

Prin recursul propriu, reclamanții au solicitat casarea deciziei recurate și, subsecvent rejudecării cauzei, constatarea caracterului abuziv și nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la secțiunea 4 "Plăți" din condițiile generale și la art. 6 din condițiile speciale ale convenției de credit nr. x/18.10.2008, încheiată între autorii căii de atac și D. S.A.

În susținere, au arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în Directiva nr. 93/13/CEE și Legea nr. 193/2000, prin aplicarea greșită a art. 1.578 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ.."); s-au prevalat, astfel, motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții au arătat că analiza efectuată în apel a pornit de la premisa greșită că secțiunea 4 pct. 1 din condițiile generale reflectă prevederile art. 1.578 C. civ., deoarece art. 4.1 stabilește regula monetarismului, iar principiul nominalismului se aplică numai cu privire la împrumuturile de consumație cu titlu gratuit.

Au apreciat că, din moment ce nu intră sub incidența textului de lege, clauza de stabilire a monedei de rambursare putea face obiectul analizei caracterului abuziv prin prisma Directivei nr. 93/13 și a Legii nr. 193/2000, în ceea ce privește caracterul ei clar și inteligibil.

Sub acest aspect, au subliniat că nu au putut prefigura consecințele economice ale angajamentului lor contractual, în condițiile publicității înșelătoare cu privire la avantajele contractării unui împrumut în CHF și în lipsa prezentării evoluției acestei monede și a simulării unor variante de curs posibil pentru viitor.

Prin urmare, au apreciat că, în aceste condiții, clauza a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, reflectat în creșterea ratei lunare de la 600 RON în anul 2008 la peste 1.500 RON în ultimii ani.

În drept, au invocat motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 14.06.2023, C. S.A. a ridicat excepția inadmisibilității recursului în ceea ce privește criticile recurenților referitoare la art. 4.1 din secțiunea "Plăți" din condițiile generale ale contractului de credit și art. 6 din condiții speciale, întrucât acestea au fost invocate omisso medio, având în vedere că recurenții nu au formulat recurs incident împotriva hotărârii instanței de apel din primul ciclu procesual. Prin urmare, a apreciat că soluția referitoare la excluderea de la verificare a art. 4.1 din contract a dobândit autoritate de lucru judecat. De asemenea, a ridicat excepția nulității recursului, din perspectiva faptului că aspectele referitoare la interpretarea probatoriului nu pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin recursul declarat, autorii căii de atac urmărind, în realitate, reevaluarea interpretării date de instanța de apel clauzelor contractuale.

Prin recursul propriu, pârâta C. S.A. a solicitat casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată a apelului declarat de aceasta împotriva hotărârii primei instanțe, în ceea ce privește clauzele cuprinse în art. 4.2 I parțial din condițiile generale privind "dreptul, dar nu și obligația băncii" de a converti în RON creditul acordat și art. 5 lit. c) privind "comisionul de rambursare în avans" din condițiile speciale, respectiv art. 1 pct. 3 lit. f) parțial din actul adițional nr. x/29.10.2010, în măsura în care suma de 89.680,16 CHF conține comision de rambursare în avans, precum și în privința obligației de restituire a sumei încasate în baza clauzei aferente comisionului de rambursare în avans, cu dobândă legală.

Prin întâmpinarea depusă la 18.10.2023, intimații au solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, raportorul opinând în sensul că cererea recurenților-reclamanți nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) C. proc. civ. În privința cerinței semnării memoriului de recurs, s-a arătat că reclamanții au fost reprezentați în calea de atac a apelului de d-na avocat E., iar cererea de recurs a fost semnată de dl. avocat F., fără a se anexa dovada calității de reprezentant. S-a propus, totodată, ca excepția inadmisibilității să fie recalificată drept excepție a nulității recursului.

Examinând recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic, iar la aceasta se vor atașa, potrivit alin. (2), dovada achitării taxei de timbru și procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic, cerințele menționate la alin. (2) fiind prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel cum dispune alin. (3) al textului legal evocat.

Prin adresa din 09.05.2023, comunicată în cursul procedurii regularizării recursului - aflată la dosarul de recurs -, Înalta Curte a pus în vedere autorilor căii de atac să depună la dosar dovada mandatului acordat domnului avocat F., câtă vreme în cererea de recurs s-a precizat că domnului avocat îi aparține semnătura aplicată în numele recurenților, fără a se anexa dovada calității sale.

Aceleași mențiuni au fost incluse și în raportul asupra admisibilității recursului, comunicat recurenților la 28.12.2023, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, până la termenul stabilit în completul de filtru pentru analiza recursului, la dosar nu a fost depus mandatul acordat semnatarului cererii, în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a făcut dovada însușirii de către recurenți a căii de atac formulate în numele acestora.

Instanța supremă notează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în al doilea ciclu procesual, în apel, apelanții-reclamanți au fost reprezentați de doamna avocat E., astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială de la dosarului de apel, rejudecare, și nu de avocatul care semnează cererea de recurs.

În aceste condiții, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs.

Totodată, având în vedere că recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. nu poate fi soluționat în procedura prevăzută la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nefiind îndeplinite cumulativ cerințele statuate în conținutul textului legal, Înalta Curte va disjunge judecata acestuia și va dispune formarea unui nou dosar, în vederea soluționării lui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 28/17.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Disjunge judecata recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva aceleiași decizii civile și dispune formarea unui nou dosar în vederea soluționării acestuia, în care acordă termen astăzi, 06.03.2024, în complet de filtru, fără citarea părților.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.