ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 532/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 02.04.2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M. au chemat în judecată pe pârâta S.C. N. S.A. și pe intervenientul-forțat O., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata, cu titlu de daune morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a producerii accidentului soldat cu decesul minorului P., produs în 18.02.2016, a sumei de 150.000 euro, în echivalent în RON la data plății, reclamantei A., mamă a victimei, de 150.000 euro reclamantului B., tatăl victimei, de 100.000 euro reclamantei C., soră a victimei, de 100.000 euro reclamantei D., soră a victimei, de 100.000 euro reclamantului E., frate al victimei, de 100.000 euro reclamantului F., frate al victimei, de 100.000 euro reclamantei G., bunică paternă a victimei, de 100.000 euro reclamantului H., bunic matern al victimei, de 100.000 euro reclamantei I., bunică maternă a victimei, de 50.000 euro reclamantului J., frate vitreg al victimei, de 50.000 euro reclamantei K., soră vitregă a victimei, de 50.000 euro reclamantei L., soră vitregă a victimei, și de 50.000 euro reclamantei M., soră vitregă a victimei.

Prin sentința civilă nr. 2466/08.12.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 40.000 euro reclamantei C., de 40.000 euro reclamantei D., de 40.000 euro reclamantului E., de 40.000 euro reclamantului F., de 15.000 euro reclamantei G., de 15.000 euro reclamantului H. și de 15.000 euro reclamantei I.. A respins, ca rămase fără obiect, capetele de cerere privind pe reclamanții B. și A. și ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții M., L., K., J. și pârâta S.C. N. S.A. au declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1491A/21.10.2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă, a admis apelul promovat de apelanții-reclamanți și a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a obligat pârâta și la plata către fiecare dintre reclamanți a sumei de 15.000 euro, cu titlu de daune morale. A menținut în rest dispozițiile hotărârii apelate și a obligat apelanta-pârâtă la plata către apelanții-reclamanți a sumei de 960 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. N. S.A. a promovat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel.

În motivare, autoarea căii de atac a susținut, sub un prim aspect, că decizia recurată este nemotivată și cuprinde motive străine de natura cauzei; s-a prevalat, astfel, de ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A afirmat că instanța de prim control judiciar nu a expus considerentele pentru care i-a înlăturat susținerile prin care, în calea de atac, a solicitat ca despăgubirile morale acordate copiilor să fie inferioare celor acordate părinților, în considerarea criteriului intensității cu care sunt percepute consecințele vătămării.

De asemenea, a evidențiat că instanța de apel a indicat o singură hotărâre judecătorească în cuprinsul căreia s-a reținut dreptul copiilor la despăgubiri, care nu are legătură cu chestiunea dedusă judecății în apel, respectiv diminuarea despăgubirilor acordate.

În continuare, a afirmat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1.391 alin. (2) C. civ.; a invocat, astfel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea acestuia, a subliniat că dispoziția menționată este o normă dispozitivă ce conferă judecătorului posibilitatea de a respinge acordarea daunelor morale în situația în care din probe rezultă că ascendentul, descendentul, fratele, sora sau soțul nu au încercat o suferință în urma decesului victimei.

Totodată, a arătat că în mod greșit instanța de prim control judiciar a evaluat declarația martorului referitoare la prezența fraților vitregi la înmormântare și la pomenirea de 40 de zile, în condițiile în care aceștia, după divorțul părinților, au fost încredințați spre creștere mamei lor și nu au locuit împreună cu victima.

Recurenta și-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibilă în principiu, calea de atac să fie soluționată de completul de filtru.

Prin întâmpinarea înregistrată la 15.02.2023, intimații au ridicat, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, evocând lipsa criticilor care să vizeze aplicarea normelor de drept procesual sau de drept material; au solicitat în subsidiar respingerea căii de atac ca nefondate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; intimații au depus punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de pârâta S.C. N. S.A., Înalta Curte, în complet de filtru, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat calea de atac pe ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În privința motivului prevăzut de pct. 6, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă obiecția de nelegalitate.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al normei evocate, impune nu numai indicarea dispoziției de drept material pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau interpretată greșit, dar și expunerea unui raționament prin care autorul căii de atac, enunțând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecății instanței de control judiciar devolutiv.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului. Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de față, Înalta Curte reține că, în dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea căii de atac se prevalează, în primul rând, de lipsa motivării, situație care - în ipoteza normei - înglobează insuficienta stabilire și analiză a stării de fapt prin raportare la probele administrate în cauză, lipsa examinării efective a argumentelor esențiale ale părților din apel sau întâmpinare, motivarea formală, lipsită de elemente concrete, sau achiesarea totală la hotărârea instanței de fond, dar fără o analiză proprie a instanței de apel; în al doilea rând, se evocă ipoteza motivelor străine, care, în cazul de casare evocat, încorporează numai situația în care hotărârea cuprinde exclusiv motive străine de natura cauzei.

Prin memoriul de recurs nu se argumentează nici ipoteza lipsei motivelor hotărârii, nici cea a motivării care să constea exclusiv în motive străine de natura cauzei; dimpotrivă, recurenta sesizează existența unui raționament ce fundamentează decizia instanței de apel, dar este nemulțumită de înlăturarea argumentelor pe care le-a expus în propria cale de atac.

Instanța supremă notează că, prin apelul propriu, pârâta a solicitat diminuarea daunelor morale acordate fraților defunctului P. și bunicilor acestuia, invocând nesocotirea reperelor de echitate, realitatea economico-socială și situația personală a solicitantului, ca și a jurisprudenței, criteriu la care face trimitere art. 50 pct. 2 lit. d) din Ordinul nr. 23/2014 al Autorității de Supraveghere Financiară.

Examinarea deciziei recurate permite concluzia că instanța de apel a răspuns cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., analizând valoarea daunelor stabilite prin hotărârea primei instanțe, chiar din perspectiva criteriilor enunțate de apelanta-pârâtă.

Așa fiind, susținerile nu pot fi analizate potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și, vizând temeinicia hotărârii, nu pot fi încadrate nici într-un alt caz de casare.

Prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., îndreptat împotriva dispoziției de admitere a apelului reclamanților frați consangvini ai defunctului, se pretinde greșita aplicare a art. 1.391 alin. (2) C. civ., însă criticile dezvoltate în concret combat valorificarea de către instanța de apel a raportului de evaluare psihologică extrajudiciară și a probei testimoniale.

Aceste susțineri ale recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu se constituie în motive de nelegalitate care să argumenteze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, ci tind la o nouă evaluare a fondului pretențiilor și a materialului probator, interesând, deci, temeinicia hotărârii.

În acest sens, instanța supremă notează că, în scopul stabilirii daunelor morale, procesul deliberativ antamează aspecte de temeinicie, câtă vreme se bazează pe circumstanțele specifice fiecărei spețe, exhibate de părți prin actele de procedură și, în aceste condiții, nu poate fi cenzurat în recurs, cale extraordinară de atac care permite exclusiv verificarea hotărârii atacate prin prisma regulilor de drept aplicabile, astfel cum rezultă din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte conchide, în acord cu susținerile intimaților, în sensul că niciuna dintre criticile recurentei nu poate fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și constată așadar incidentă sancțiunea nulității, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, situație care, deopotrivă, încalcă exigențele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

În aceste condiții, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., urmează a anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. N. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1491A/21.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.