ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 508/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10.12.2020 pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții C. și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că, la data radierii S.C. D. S.R.L. din registrul comerțului, a operat transmiterea către reclamanți a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în localitatea Bucșani, jud. Dâmbovița, str. x, și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților, în cote egale.

Prin sentința nr. 275/12.04.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a constatat că, la data radierii S.C. D. S.R.L., reclamanții au devenit proprietari asupra imobilului achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/04.01.2007, respectiv etajul I din cadrul magazinului universal situat în comuna Bucșani, județul Dâmbovița, a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară, în cote egale, și a obligat pârâta C. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.707 RON.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel, care a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 238/14.06.2023.

Reclamanții A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea ei și, în rejudecare, modificarea soluției instanței de fond, în sensul admiterii în tot a cererii, și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs, după sintetizarea parcursului procesual al litigiului, recurenții au invocat încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; s-au prevalat, astfel, de motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestuia, au susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 1.325 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ..") - potrivit căruia vânzătorul are obligația de a preda cumpărătorului accesoriile bunului și tot ceea ce a fost destinat pentru uzul său perpetuu -, prevedere legală ce impunea instanței de apel să constate că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. x/04.01.2007, scările de la etaj au trecut în proprietatea S.C. D. S.R.L.

O altă critică a vizat încălcarea art. 1.312 C. civ., din perspectiva căruia au arătat că, în măsura în care s-a constatat echivocul contractului de vânzare-cumpărare, clauzele lui trebuiau interpretate în favoarea cumpărătorului, cu consecința includerii în obiectul vânzării a scărilor de acces.

Prin întâmpinare, pârâtul Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive - respinsă de Înalta Curte la termenul de astăzi, potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii -, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 06.10.2023, recurenții au răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând motivele de casare cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că susținerile privind încălcarea art. 1.312 și 1.325 C. civ. nu au fost valorificate de actualii recurenți mai întâi în apel, ci sunt ridicate pentru prima oară în recurs, cu încălcarea principiului non omisso medio, reglementat de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor".

Prin aceste dispoziții, legiuitorul a înțeles să acorde garanții suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalității hotărârii pronunțate în apel.

În condițiile în care astfel de motive nu pot fi invocate pe calea recursului, ele nu pot constitui o motivare legală a căii de atac, prin urmare, în temeiul art. 483 alin. (3), art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția ridicată din oficiu și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei nr. 238/14.06.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.