ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 417/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 316 din 20.03.2023 pronunțată de către Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2022 a fost admisă în parte acțiunea introdusă de reclamantul A. împotriva pârâtei B. S.A. și în contradictoriu cu intervenientul forțat C.. A fost obligată pârâta B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 12.000 euro, echivalent în RON la data plății, cu titlu de daune morale. A fost respinsă ca nefondată acțiunea pentru restul pretențiilor în daune morale și obligarea la plata unor penalități de întârziere. A fost obligată B. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 4.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost respinsă ca nefondată cererea intervenientului forțat C. pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel A., C. și B. S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă sub nr. x/2022

Prin încheierea din 04.09.2023, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a constatat suspendarea de drept a apelului formulat de A., în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 și a dispus amânarea cauzei acordând termen la data de 16.10.2023 în ceea ce privește soluționarea celorlalte două apeluri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A..

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că împotriva sentinței instanței de fond au formulat apel toate părțile, însă față de intrarea în faliment a pârâtului asigurator B. S.A., instanța de apel a constatat suspendat de drept în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 doar apelul acestuia, rămânând învestită cu judecarea apelurilor celorlalte două părți. Or, arată, recurentul, instanța de apel poate pronunța în acest caz una dintre următoarele soluții: fie de menținere a sentinței, fie de modificare a sentinței în sensul respingerii sau diminuării pretențiilor solicitate de către acesta prin cererea de chemare în judecată. În opinia recurentului, în ambele situații, instanța de apel va refuza acestuia examinarea propriului apel și va pronunța o decizie definitivă recunoscând doar unora dintre părțile procesului dreptul la apel.

În continuare, recurentul-reclamant redă prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, precum și din considerentele Deciziei nr. 19/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii și concluzionează că în speța de față, prin suspendarea doar a apelului formulat de către acesta și nesuspendarea celorlalte două apeluri, instanța de apel a încălcat normele prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Totodată, autorul căii de atac susține că dacă instanța de apel pronunță o decizie prin care soluționează apelurile formulate de către societatea de asigurări B. S.A. și intimata intervenientă C., aceasta se dezînvestește și soluționează în mod definitiv acțiunea civilă, în acest fel, scopul legal al suspendării fiind încălcat, conchide recurentul.

În drept, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte reține că susținerile recurentului-reclamant, prin care arată că instanța de apel a încălcat normele prevăzute de Legea nr. 85/2014, suspendând în mod nelegal doar apelul formulat de către acesta, nu pot fi primite.

Prin sentința civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii falimentului față de societatea de asigurări B. S.A.

Conform art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare.(…)."

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului.(…)", iar potrivit alin. (2) lit. a) a aceluiași articol, " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii și nici acțiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; (…)".

Totodată, prin norma de trimitere cuprinsă în art. 242 din aceeași lege se dispune că "Prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Fiind situate în cuprinsul capitolului I al titlului II - Procedura insolvenței, capitol denumit "Dispoziții comune", rezultă, raportat la art. 242 anterior evocat, că prevederile art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 sunt aplicabile și în procedura falimentului unei societăți de asigurare/reasigurare.

Astfel, instanța de apel a aplicat în mod corect toate dispozițiile legale menționate anterior, precum și statuările obligatorii ale instanței de contencios constituțional, regăsite în decizia nr. 690/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 210/18.03.2019, Partea I, cât și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 19/2022, Publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1061/02.11.2022, Partea I.

Prin aceste decizii, s-a statuat că excepțiile de la regula suspendării de drept, reglementate în cuprinsul primului capitol al titlului II - Procedura insolvenței, capitol intitulat "Dispoziții comune", sunt aplicabile și în procedura falimentului unei societăți de asigurare/reasigurare; această interpretare a fost justificată atât pe conținutul art. 242 din Legea nr. 85/2014, în temeiul căruia art. 262 alin. (4) și (5) din aceeași lege, ca dispoziție cu caracter special, se completează cu prevederile art. 75 alin. (2) din același act normativ, în măsura în care norma specială nu dispune altfel și în măsura compatibilității lor cu falimentul societății de asigurare/reasigurare, cât și din însăși interpretarea dispozițiilor art. 262 din legea anterior menționată.

Așadar, Înalta Curte reține, că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 au fost aplicate în mod corect de instanța de apel, întrucât legiuitorul a înțeles să excepteze de la suspendarea de drept, printre altele, și căile de atac promovate de debitor împotriva acțiunilor unor creditori, începute înaintea deschiderii procedurii.

Întrucât art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 instituie un caz de excepție, iar dispozițiile art. 262 alin. (4) din aceeași lege nu pot produce efecte în ceea ce privește căile de atac promovate de către societatea debitoare, Înalta Curte, constată că încheierea recurată este legală, instanța devolutivă de prim control judiciar aplicând corect prevederile imperative ale art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, care interzic creditorilor societății de asigurare/reasigurare aflată în insolvență să inițieze sau să continue acțiuni judiciare sau extrajudiciare împotriva ei, aceștia fiind chemați să își valorifice drepturile în cadrul procedurii, cu respectarea cerințelor legale.

Instanța supremă reține că prin noțiunea de acțiune se înțelege orice mijloc procesual prin care se apără un drept subiectiv sau un interes legitim, putând îmbrăca forme diferite, în funcție de etapa în care se află litigiul, respectiv cerere de chemare în judecată sau de exercitare a unei căi de atac, astfel că dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, vor fi incidente în orice fază a procesului.

Astfel, în măsura în care deschiderea procedurii de faliment împotriva unei societăți de asigurare care are calitatea de pârâtă într-o acțiune prin care un creditor urmărește să își realizeze o creanță asupra ei intervine în timp ce litigiul se află pe rol în primă instanță, judecata trebuie suspendată ori încetată, în funcție de incidența criteriilor legale (rămânerea definitivă sau nu a hotărârii de deschidere a procedurii), iar dacă intervine ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe, aplicarea art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 presupune suspendarea judecății căii de atac, sub rezerva ca aceasta să nu fi fost declarată de chiar societatea falită.

Așadar, instanța supremă constată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a încheierii recurate din această perspectivă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II - a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurentul A. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 4 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II - a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul - reclamant A. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.785 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2024.