ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2291/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 august 2021 pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., asistată de reprezentantul legal C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. S.A. și cu intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamanților a sumei de 200.000 euro pentru fiecare dintre aceștia, în echivalent RON la data plății, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului mamei lor, E., în accidentul rutier produs în data de 21 septembrie 2019. De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților în valoare de 0,2% pe zi de întârziere calculate la cuantumul daunelor acordate, de la data de 5 ianuarie 2020 și până la momentul plății despăgubirilor, pentru ambii reclamanți.

În drept, au invocat dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3), art. 11 alin. (1) și (2) lit. a), art. 14 alin. (1), art. 21-22 din Legea nr. 132/2017.

Tribunalul Sălaj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1037 din 3 decembrie 2021, a admis în parte cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A. și cu intervenientul forțat C., având ca obiect despăgubiri pentru prejudiciu moral; pârâta a fost obligată la plata către fiecare reclamant a sumei de 52.000 euro, în echivalentul în RON la data plății; a respins ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere; pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 3.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții au formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 27 ianuarie 2022.

Apelanții-reclamanți A. și B. au depus, la 8 martie 2022, o cerere de renunțare la judecata apelului, iar la 17 martie 2022 intimata-pârâtă D. S.A. a formulat cerere de suspendare a judecății cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

De asemenea, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar F.., a depus o cerere de suspendare a laturii civile și înscrisuri, la data de 11 aprilie 2022 .

Prin încheierea din 11 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus suspendarea judecării apelului declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1037 din 3 decembrie 2021 a Tribunalului Sălaj, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În considerentele acestei încheieri, s-a reținut că art. 262 constituie o prevedere specială, reglementată ca atare în cuprinsul Capitolului al IV-lea din Legea nr. 85/2014, dedicat falimentului societăților de asigurare/reasigurare.

Textul menționat instituie un caz de suspendare legală obligatorie care survine de drept, ope legis, încă de la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii de faliment și are ca efect oprirea de îndată a cursului judecății.

Această dispoziție specială este aplicabilă și căilor de atac, în speță apelului, indiferent de titularul acestora. Fiind un caz de suspendare care operează de drept, instanța este obligată să pronunțe cu prioritate suspendarea ori de câte ori constată ivirea unuia dintre cazurile în mod expres prevăzute de lege, fără a putea analiza alte cereri ale părților.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a reținut că nu se poate da curs cererii de renunțare la judecata apelului, formulată de apelanții-reclamanți A. și B., deoarece, contrar susținerilor acestora, cererea de renunțare la judecată nu vizează legala învestire a instanței în aceeași manieră cu legala timbrare a cererii, în exemplul ales de apelanți. Analiza cererii de renunțare la judecată presupune, în prealabil, legala învestire a instanței din perspectiva achitării taxei judiciare de timbru și, consecutiv, o analiză cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru exercițiul actului de dispoziție în discuție (care reprezintă o manifestare de voință exclusivă a părții).

Instanța de apel a constatat că prin sentința civilă nr. 507 din 9 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei D. S.A., intimata-pârâtă din cauza dedusă judecății, fiind numit lichidator judiciar provizoriu F..

În acest context, s-a apreciat că devin incidente dispozițiile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Așa fiind, reținând că în speță suspendarea operează de drept, odată cu deschiderea procedurii falimentului împotriva societății de asigurare-reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanții-reclamanți A. și B..

La data de 16 mai 2022 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021/a1, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurenții au solicitat casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel, cu indicația de a soluționa cu prioritate cererea lor de renunțare la judecata apelului.

În opinia recurenților, încheierea atacată este nelegală prin prisma faptului că s-a dispus suspendarea judecății apelului declarat de apelanții-reclamanți în condițiile în care aceștia au înțeles să renunțe expres la judecarea cererii de apel, anterior primului termen. S-a arătat că, în prealabil, trebuie să se observe că instanța de judecată a dispus suspendarea apelului, nu a însăși acțiunii civile.

În considerentele încheierii, instanța de control judiciar a reținut că "(...) la acest moment nu se poate da curs cererii de renunțare la judecata apelului formulată de apelanții A. și B. deoarece, contrar susținerilor acestora, cererea de renunțare la judecată nu vizează legala învestire a instanței în aceeași manieră cu legala timbrare a cererii, în exemplul ales de apelanți. Analiza cererii de renunțare la judecată presupune în prealabil legala învestire a instanței din perspectiva achitării taxei judiciare de timbru și, consecutiv, o analiză cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru exercițiul actului de dispoziție în discuție (care reprezintă o manifestare de voință exclusivă a părții)".

Această opinie nu poate fi primită întrucât instanța de apel nu poate dispune suspendarea unui apel la judecata căruia titularul a renunțat. Suspendarea în discuție este una de drept, însă aceasta nu intervine pur și simplu, ci trebuie să fie constatată prin încheiere judecătorească. Or, ca instanța de apel să pronunțe orice fel de hotărâre în dosarul respectiv, ea trebuie în prealabil să fi fost învestită, în condițiile în care actul de învestire a instanței de apel este cererea de apel.

Prin urmare, în accepțiunea recurenților, este evident că verificarea prealabilă de către instanța de apel a învestirii sale, deci, a existenței formale a apelului, constituie o condiție sine qua non de suspendare a respectivei căi de atac, neputând fi suspendat ceva ce nu există.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ. și pe cele ale art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod.

Intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar F.., a depus la dosar întâmpinare, prin care a comunicat faptul că hotărârea intermediară nr. 507/2022 a Tribunalului București (dosar nr. x/2021) a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022 a Curții de Apel București; pe cale de consecință, a solicitat să se constate încetarea procesului, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014; pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, cu referire la faptul că instanța de fond a dispus, în mod corect, suspendarea laturii civile.

Recurenții-reclamanți A. și B. au formulat răspuns la întâmpinare, arătând că își mențin recursul declarat în cauză.

Prin rezoluția din 22 august 2022 s-a fixat termen la data de 3 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând încheierea atacată din perspectiva criticilor formulate și în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că obiectul prezentului recurs îl reprezintă măsura dispusă prin încheierea din 11 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, astfel încât, în acest cadru procesual, nu poate fi analizată solicitarea intimatei-pârâte de încetare a procesului, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2024.

Prin sentința civilă nr. 507 din 9 februarie 2022, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei D. S.A., în temeiul Legii nr. 85/2014, sentință rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 655/2022 din 20 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Legea nr. 85/2014 are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, creditorul având ca unică posibilitate de a-și recupera creanța mijloacele prevăzute de lege în procedura insolvenței, respectiv de a formula o declarație de creanță, conform dispozițiilor acestui act normativ.

Articolul 262 din Legea nr. 85/2014 reglementează procedurile aplicabile în cazul societăților de asigurare sau reasigurare debitoare, alin. (4) statuând că:

"hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare sau reasigurare debitoare. Creanțele pretinse în aceste procese se înregistrează la dosarul de faliment al tribunalului și se supun examinării și înscrierii lor în tabelul creanțelor, potrivit prezentei legi. Efectele procedurii de faliment asupra unui proces civil în curs privind un bun sau un drept de care a fost deposedată societatea de asigurare/reasigurare sunt reglementate de legea statului membru în care procesul este în curs".

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate, rezultă că legiuitorul a reglementat situația societăților de asigurare sau reasigurare în sensul prevederii unei norme imperative, conform căreia hotărârea de deschidere a procedurii falimentului societății de asigurare sau reasigurare are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare sau reasigurare debitoare.

Legiuitorul a urmărit, prin norma imperativă prevăzută de textul legal anterior menționat, concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului-sindic.

Suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare sau reasigurare, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, reprezintă un efect al deschiderii procedurii falimentului societății de asigurare. Această suspendare operează prin efectul legii și trebuie numai constatată de instanța de judecată.

Asigurarea judecării în mod unitar de către judecătorul-sindic a tuturor cererilor îndreptate împotriva debitorului societate de asigurare ce pot afecta patrimoniul acestuia, este scopul avut în vedere de textul legal instituit prin art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, indiferent dacă prin acestea se urmărește recuperarea unor creanțe comerciale ori a unor creanțe din asigurări, în condițiile în care textul de lege nu conține vreo dispoziție de exceptare de la măsura suspendării.

Față de cele anterior expuse, criticile recurenților-reclamanți A. și B. nu pot fi primite, aceștia solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel, cu indicația de a soluționa cu prioritate cererea lor de renunțare la judecata apelului.

Așadar, în considerarea faptului că suspendarea de drept prevăzută de art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 este obligatorie, nu facultativă, și având în vedere calitatea debitoarei D. S.A., aceea de societate de asigurare față de care s-a deschis procedura falimentului, Înalta Curte constată că s-a dispus, în mod corect, suspendarea judecății apelului de către Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva încheierii din 11 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.