ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 409/2024

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare nr. x/13.10.2015, înregistrată la Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate sub nr. x/2015, reclamanta C.A.S. Dolj a solicitat Comisiei ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâtul CMI dr. A. la plata sumei de 2.211,59 RON plus beneficiul nerealizat calculat până la data achitării efective a debitului, reprezentând diferențe rezultate ca urmare a stabilirii incorecte, în baza datelor comunicate de către acesta, a punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012.

Prin sentința arbitrală nr. 297/07.10.2021, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a respins excepția privind prescripția extinctivă a dreptului la acțiune și excepția privind caducitatea arbitrajului, invocate de către pârâtul CMI Dr. A., ca neîntemeiate; a admis în parte cererea arbitrală formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj în contradictoriu cu pârâtul CMI Dr. A. și a obligat reclamanta la recalcularea punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012, aferent criteriului "deplasarea la domiciliul asiguraților". De asemenea, a obligat pârâtul la restituirea parțială a sumelor reprezentând diferența punctajului obținut de cabinetul medical pentru condițiile în care și-a desfășurat activitatea în anul 2012, raportat la punctajul redus în mod justificat de către reclamant cu privire la criteriul alimentarea cu apă potabilă, încălzirea cu combustibil solid (lemne sau cărbuni) și criteriul distanța dintre localitatea unde se află cabinetul medical și localitatea cea mai apropiată unde se află o structură de primire a urgențelor, și a respins restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acțiune în anulare Casa de Asigurări de Sănătate Dolj. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 71 din 08.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respinsă acțiunea în anulare formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, Casa de Asigurări de Sănătate Dolj a declarat recurs.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Recurenta susține că instanța de fond în mod eronat a reținut faptul că aspectele pe care le solicită a fi avute în vedere în analiza capătului de cerere accesoriu, respectiv acordarea de dobânzi și penalități, sunt aspecte ce nu se încadrează în sfera ordinii publice. În acest sens, recurenta susține că aceste aspecte se încadrează în prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., iar hotărârea arbitrală a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 73

1

din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Potrivit recurentei, prevederile art. 73

1

din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice se aplică în mod unitar și imperativ tuturor instituțiilor publice, prin urmare și Casei de Asigurări de Sănătate Dolj, care este instituție publică ce gestionează fonduri publice, potrivit art. 277 alin. (1) și (2), art. 280 alin. (1) lit. a) și art. 281 lit. b) din Legea nr. 95/2006.

Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 73

1

din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice.

Aceste critici nu vor fi însușite de Înalta Curte.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, arătând că în mod greșit prima instanța a reținut că prevederile acestei legi nu sunt aplicabile în prezenta cauză și a respins în mod nelegal, potrivit autoarei recursului, motivul de anulare întemeiat pe prevederile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Instanța supremă a statuat, în jurisprudența sa, că, în conformitate cu dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în anulare când aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii, subliniind că ipoteza reglementată de acest text de lege nu permite examinarea temeiniciei hotărârii arbitrale, întrucât competența arbitrajului exclude, pentru litigiul ce face obiectul convenției arbitrale, competența instanțelor judecătorești. Acțiunea în anulare nu are efectul devolutiv al apelului, controlul efectuat de instanțele judecătorești fiind unul de legalitate, nu de temeinicie a hotărârii arbitrale.

La rândul său, recursul împotriva unei sentințe pronunțate în soluționarea unei acțiuni în anulare cunoaște un dublu filtru: pe de o parte, este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia, prin prisma motivelor limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu se pot analiza aspecte de netemeinicie, care aduc în discuție situația de fapt, și, pe de altă parte, urmărește modul în care curtea de apel a soluționat acțiunea în anulare în raport de criticile de nelegalitate ale reclamantei formulate în limitele motivelor de anulare reglementate de art. 608 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de apel că, raporturile juridice dintre părțile din prezenta cauză izvorăsc din contractul de furnizare de servicii medicale în asistență medicală primară nr. 270/30.06.2011 și din actul adițional la acest contract, iar pretențiile recurentei au avut ca temei dispozițiile art. 302 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății iar, potrivit art. 246 alin. (1) din acest act normativ, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă.

Așadar, instanța supremă constată că, în realitate, criticile invocate sub acest aspect reprezintă un pretext pentru a repune în discuție judecata în fond printr-o reanalizare devolutivă a împrejurărilor cauzei, însă, controlul efectuat de instanță asupra hotărârii arbitrale este un control de legalitate, nu de temeinicie, iar invocarea motivului prevăzut de lit. h) a art. 608 C. proc. civ. nu trebuie să urmărească reexaminarea pe fond a litigiului.

Astfel, în mod judicios curtea de apel a reținut faptul că raporturile juridice deduse judecății prin cererea de arbitrare și, implicit, prin acțiunea în anulare, sunt de natură civilă, contractuală, iar modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale sunt aspecte care nu se încadrează în sfera ordinii publice și nu reprezintă dispoziții imperative ale legii, ci sunt aspecte care țin de temeinicia soluției adoptate, iar prin cererea de recurs nu s-a formulat nici un argument de natură să combată concluzia primei instanțe.

În acest sens, instanța supremă reține că, prin sentința recurată, curtea de apel în mod corect a constatat că argumentele expuse prin acțiunea în anulare nu se încadrează în motivul de desființare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., privind încălcarea normelor imperative și a ordinii publice, ci presupun un control de temeinicie a acestei hotărâri.

Netemeinicia hotărârii arbitrale excede orice control din partea instanței competente a soluționa acțiunea în anulare. Înalta Curte subliniază că interpretarea obligațiilor contractuale dintre părți, făcută de instanța arbitrală, indiferent de pertinența ei, nu poate reprezenta o încălcare a dispozițiilor imperative ale legii; în același sens, în stabilirea situației de fapt și a temeiniciei, instanța arbitrală nu poate fi cenzurată pe acest temei în ceea ce privește interpretarea materialului probator.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, instanța supremă constată că a fost invocat în mod formal, fără ca recurenta să formuleze critici cu privire la nemotivarea sentinței recurate.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința recurată este legală și că recursul declarat de recurenta Casa de Asigurări de Sănătate Dolj este nefondat, urmând a fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DOLJ împotriva sentinței civile nr. 71 din 8 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI - a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2024.