ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 386/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024 Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele: 1. Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată sub nr. x/2020 cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 15 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recuzare formulate de reclamant împotriva completului de judecată învestit cu soluționarea apelului său declarat împotriva sentinței civile nr. 1317/PI din 29.06.2021 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

La 10 martie 2022, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270, art. 5 și art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, cererea fiind respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă prin încheierea din 7 iunie 2022. 2. Recursul declarat de reclamant împotriva acestei încheieri a fost respins ca tardiv formulat prin decizia nr. 1795 din 28.09.2022, pronunțată de instanța supremă în dosarul nr. x/2020.

3. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., ce formează obiectul dosarului nr. x/2022, calea extraordinară de atac fiind respinsă ca nefondată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 740 pronunțată la 23 martie 2023. 4. La 9 octombrie 2023, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei prin care a fost respinsă contestația în anulare, precum și împotriva încheierii din 7 iunie 2022 pronunțate în dosarul nr. x/2020. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă sub nr. x/2023.

La 15.11.2023, revizuentul a transmis la dosar o cerere de revizuire formulată împotriva a trei hotărâri pronunțate de instanța supremă, respectiv, încheierea din 07.06.2022 dată în dosarul nr. x/2020, decizia nr. 1795/28.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și decizia nr. 740/23.03.2023 dată în dosarul nr. x/2023; ulterior, la data de 16.11.2023, revizuentul a depus note scrise, subliniind că a transmis din eroare la prezentul dosar cererea de revizuire a celor trei hotărâri, solicitând disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar. Prin decizia nr. 2522 din 23 noiembrie 2023 s-a dispus disjungerea cererilor de revizuire având ca obiect deciziile nr. 1795/2022 și nr. 740/2023, și înregistrarea lor în dosare nou-formate, fiind respinsă ca inadmisibilă revizuirea formulată împotriva încheierii din 7.06.2022.

Revizuirea având ca obiect decizia nr. 740 din 23 martie 2023 a fost înregistrată sub nr. x/2023. În susținerea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că decizia nr. 740 pronunțată la 23 martie 2023 este lovită de nulitate absolută, întrucât nu a fost redactată în termenul maxim de 90 de zile prevăzut de dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. Se mai invocă și lipsa anumitor înscrisuri din dosarul electronic în care a fost pronunțată decizia atacată cu privire la disjungerea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale și repartizarea aleatorie, sens în care s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea de revizuire transmisă prin poștă electronică la 15 noiembrie 2023 și prin precizările transmise la 16 noiembrie 2023, revizuentul a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 Cod procedură civilă, precizând că decizia nr. 740 din 23 martie 2023 este nulă, întrucât se bazează pe decizia nr. 1795/2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 și pe încheierea din 7 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, nule la rândul lor pentru lipsa dovezilor privind citarea sa pentru termenul din 28.09.2022, aceste dovezi neexistând în realitate. Totodată, a menționat revizuentul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța are obligația de a motiva corect hotărârea pronunțată și să arate motivele pentru care a înlăturat cererea privind lipsa citării sale în dosarul nr. x/2020.

Prin întâmpinările și concluziile scrise transmise la dosar intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca tardivă și inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu precizarea că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Prin rezoluția din 22 ianuarie 2024 a fost stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire termen de judecată la 27 februarie 2024 cu citarea părților în ședință publică. La 20 februarie 2024 revizuentul a transmis la dosar cerere de despăgubire întemeiată pe dispozițiile art. 40 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere lipsa calității procesuale pasive și a interesului societății B. S.R.L. în prezenta cauză.

Înalta Curte, stabilind, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ordinea de soluționare a excepțiilor, a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată prin întâmpinare și a reținut următoarele: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei poate avea loc doar în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. În cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, context în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni care vizează fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ.. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-11, iar la alin. (2) se precizează, cu titlu de excepție, că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. În ceea ce privește procedura de judecată a cererii de revizuire, dispozițiile art. 513 alin. (3) Cod procedură civilă prevăd că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Textul art. 509 alin. (1) Cod procedură civilă stabilește condițiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, legiuitorul impunând condiția ca hotărârile revizuite să fie pronunțate asupra fondului sau să evoce fondul.

Prezenta revizuire este fundamentată pe ipotezele reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 și 6 ale C. proc. civ., conform cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori când s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Criticile formulate în susținerea motivelor de revizuire invocate nu se circumscriu, însă ipotezelor anterior evocate, revizuentul susținând, în esență, nulitatea hotărârilor pentru lipsa dovezilor de citare și nemotivarea.

Prin decizia ce formează obiectul prezentei căi extraordinare de atac, instanța supremă a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de parte împotriva deciziei nr. 1795/28.09.2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin care a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat împotriva încheierii din 7 iunie 2022, pronunțate în același dosar, prin care a fost respinsă cerere de sesizare a Curții Constituționale. Litigiul în cadrul căruia a fost invocată excepția de neconstituționalitate a vizat un incident procedural, reclamantul A. declarând recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii de recuzare a completului de judecată învestit cu soluționarea apelului său.

Cererea de recuzare, fiind un incident procedural, este analizată independent de natura fondului litigiului în care s-a ivit. Este de menționat că, pe calea contestației în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului ce au fost soluționate de instanță în mod definitiv. Or, decizia de respingere a unei contestații în anulare nu se încadrează în categoriile hotărârilor judecătorești prevăzute de art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., ca putând face obiect al revizuirii, deoarece nu este o hotărâre dată asupra fondului cauzei sau care evocă fondul. Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu se înscrie în cerințele de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) C. proc.

civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire, motiv pentru care nu se mai impune analiza motivelor și cererilor formulate de revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 740 din 23 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.