ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 357/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunțate de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie schimbată sentința atacată în sensul admiterii cererii, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 122.350,22 dolari USD.

Prin sentința civilă nr. 515 din 16 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Din interpretarea dispozițiilor evocate, s-a reținut că hotărârea primei instanțe poate forma obiectul unei cereri de revizuire în sensul prevederilor art. 322 pct. 9 C. proc. civ., doar dacă aceasta nu a fost apelată.

Așadar, dacă împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a fost exercitată calea de atac a apelului, iar apelul nu a fost anulat sau nu a fost respins ca tardiv formulat, hotărârea dată în apel poate face obiectul cererii de revizuire și nu cea pronunțată în primă instanță, textul legal fiind clar în acest sens.

În acest context, s-a reținut că în raport cu prevederile legale, hotărârile instanțelor de apel prin care fondul cauzei a fost analizat poate forma obiectul cererii de revizuire, neavând relevanță dacă prin hotărârea dată în apel s-a admis sau nu calea de atac, câtă vreme fondul cauzei a fost cercetat, or având în vedere că împotriva sentinței civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010 a fost exercitată calea de atac a apelului, cererea de revizuire a sentinței civile este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuenta A. S.A., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii de revizuire a sentinței civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2010.

Prin decizia nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 515 din 16 martie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că tribunalul a fost învestit cu o cale extraordinară de atac, respectiv revizuirea, împotriva unei sentințe pronunțate într-un proces civil soluționat definitiv și irevocabil sub imperiul dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, cererea de chemare în judecată fiind introdusă la data de 16 septembrie 2010, astfel că, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, normele de procedură aplicabile în judecarea cererii de revizuire sunt cele prevăzute de C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, chestiunea supusă analizei instanței de apel este reprezentată de admisibilitatea revizuirii hotărârii pronunțate în primă instanță dacă aceasta a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat.

In acest context, instanța de apel a constatat că textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. se referă la revizuirea hotărârilor rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare.

Prin urmare, interpretarea acceptată de prima instanță, în sensul că prin "hotărâri rămase definitive în instanța de apel" se înțeleg doar hotărârile date în apel, face lipsită de sens mențiunea "rămase" din textul de lege, în condițiile în care toate hotărârile din apel sunt definitive potrivit art. 377 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel că această interpretare ignoră o parte din textul de lege și, prin aceasta, schimbă sensul acestuia.

Așadar, spre deosebire de hotărârile instanței de apel, care sunt definitive prin ele însele, hotărârile primei instanțe pot rămâne definitive prin respingerea sau anularea apelului, fie prin neapelare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Hotărârile primei instanțe menținute de instanța de apel rămân, așadar, definitive în apel și astfel, fac parte din hotărârile ce pot fi revizuite.

Din analiza considerentelor sentinței atacate cu revizuire și a deciziei prin care a fost respins apelul ca nefondat, Curtea de Apel București a constatat că prin aceasta din urmă nu a fost schimbată situația de fapt, hotărârea primei instanțe fiind păstrată pentru argumentele reținute și de prima instanță, astfel că situația din speță nu impunea formularea cererii de revizuire împotriva hotărârii din apel.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în forma în vigoare anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 202/2010 a admis apelul, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, recurentul MINISTERUL FINANȚELOR a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului și în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, casarea deciziei atacate cu consecința trimiterii cauzei spre o nouă judecată și, în subsidiar - în măsura în care se apreciază neincidența punctului 4 al art. 304 din același Cod - admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului promovat de intimata S.C. A. S.A. și menținerea sentinței nr. 515/16.03.2022 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, ca fiind legală și temeinică.

În susținerea motivului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ., care prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, recurentul solicită instanței de recurs să constate că sunt incidente în cauză aceste dispoziții, față de concluzia dispusă asupra interpretării construcției art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în special a mențiunii "rămase" din cuprinsul sintagmei "rămase definitive în instanța de apel" al textului de lege supus analizei, care în opinia sa, în realitate se adaugă/modifică la lege.

În acest sens, se impune a constata împrejurarea că, nu se neagă posibilitatea instanței de a statua asupra interpretării textului de lege, atât timp cât modalitatea în care se dispune asupra concluziilor - rezultate din această interpretare, nu adaugă/modifică/completează actul normativ (atribut al puterii legislative, iar nu al celei judecătorești).

Tot în același context, recurentul apreciază că instanța de apel motivează, în contradicție cu propriile argumente, hotărârea atacată - motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., concluzionând pe de o parte asupra argumentului, potrivit căruia, "instanța de apel constată că textul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. se referă la revizuirea hotărârilor rămase definitive la instanța de apel sau prin neapelare", iar pe de altă parte, conchide că "hotărârile primei instanțe menținute de instanța de apel fac parte din hotărârile ce pot fi revizuite".

În aceeași măsură, se apreciază că, în speță sunt incidente și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. de la 1865, întrucât instanța de control judiciar interpretând, în mod eronat, actul juridic dedus judecății a pronunțat o hotărâre cu încălcarea/aplicarea greșită a legii.

În acest sens, instanța de apel a arătat că "chestiunea supusă analizei instanței de apel este reprezentată de admisibilitatea revizuirii hotărârii pronunțate în prima instanță, dacă aceasta a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat" .

Față de această împrejurarea, recurentul apreciază că Tribunalul București, în mod corect a dispus prin hotărârea pronunțată, că hotărârile instanțelor de apel prin care fondul cauzei a fost analizat pot forma obiectul cererii de revizuire, neavând relevanță dacă prin hotărârea dată în apel s-a admis sau nu calea de atac, câtă vreme fondul cauzei a fost cercetat.

Astfel, în raport cu temeiul de drept al cererii de revizuire - art. 322 pct. 9 C. proc. civ., se arată că, potrivit art. 322 din același Cod, o hotărâre de primă instanță ar putea face obiectul unei cereri de revizuire numai în măsura în care nu a fost apelată. Dacă există un apel, iar apelul nu a fost respins ca tardiv sau anulat, în toate celelalte cazuri hotărârea de fond nu poate constitui obiect al revizuirii.

O asemenea concluzie este impusă de caracteristica apelului de a fi o cale de atac devolutivă, care presupune o nouă judecată în fond, consecutivă celei realizate în primă instanță.

În aceste condiții, revizuirea declarată împotriva sentinței civile nr. 3461 din 24 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, așa cum temeinic și legal a constatat și instanța de fond este inadmisibilă, contrar opiniei instanței de apel.

Aceasta deoarece, revizuirea este o cale extraordinară de retractare care trebuie exercitată, conform art. 322 C. proc. civ., numai împotriva unei hotărâri definitive.

Așa fiind, dacă o cauză a fost judecată în primă instanță și în apel, hotărârea care poate fi atacată cu revizuire nu este cea din fond, indiferent dacă apelul a fost admis ori respins, cu excepțiile menționate, când, după caz calea de atac a fost respinsă ca tardivă, inadmisibilă ori pentru alt motiv care împiedică cercetarea fondului.

Așadar, prin decizia atacată, instanța de apel a dispus asupra unei interpretări vizând textul de lege al art. 322 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, care a condus, nu doar la adăugare la lege, dar și la greșita aplicare a normei de drept și, implicit, la adoptarea unei soluții netemeinice.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptățit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor din recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau a libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În condițiile acestui text de lege și având în vedere Hotărârea din 2 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza S.C. A. S.A. împotriva României (cererea nr. 15.886/15), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1221/23.12.2021, prin care s-a constatat că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și prin care s-a apreciat că cea mai potrivită reparație pentru reclamanta S.C. A. S.A. ar fi aceea de a i se permite revizuirea cauzei îndreptată împotriva Ministerului Finanțelor (al cărei obiect l-a constituit realizarea creanței societății în condițiile înlăturării convertirii acesteia la un curs de schimb valutar special, arbitrar), a fost înregistrată de către intimată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 3461/24.04.2013 pronunțată de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2010.

Prin sentința civilă nr. 515 din 16 martie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor, cu motivarea că împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită a fost exercitată calea de atac a apelului, așa încât hotărârea dată în apel poate face obiectul cererii de revizuire și nu cea pronunțată în primă instanță.

Prin decizia civilă nr. 1735A din data de 20 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, s-a admis apelul formulat de revizuentă, s-a anulat sentința apelată și s-a trimis cauza, spre rejudecare, primei instanțe, cu motivarea că din lecturarea considerentelor sentinței atacate cu revizuire și a deciziei prin care a fost respins apelul ca nefondat, se constată că prin această din urmă hotărâre nu a fost schimbată situația de fapt, sentința fiind păstrată pentru argumentele reținute și de prima instanță, astfel că situația din speță nu impunea formularea cererii de revizuire împotriva hotărârii din apel.

Recurentul Ministerul Finanțelor critică maniera instanței de apel de a interpreta art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865 și consideră că înțelesul pe care această instanță l-a dat mențiunii "rămase" din cuprinsul sintagmei "rămase definitive în instanța de apel", în realitate constituie o adăugare/modificare la lege, conturând prin urmare motivul de recurs circumscris prevederilor art. 304 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865.

Din perspectiva criticilor din recurs se reține, însă, că modificarea deciziei atacate pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum se susține de către recurent chiar și când face observații cu referire la considerentele instanței de apel ori cu referire la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, pentru a sublinia confuzia aceleiași instanțe atunci când s-a aplecat asupra noțiunii de hotărâre judecătorească revizuibilă, atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, la acestea urmând a se raporta Înalta Curte în continuare.

Aspectul privitor la faptul dacă condiția evocării fondului la care face mențiune art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865 se referă doar la hotărârile instanței de recurs sau și la celelalte hotărâri pronunțate în fond sau în apel a fost tranșată fără echivoc de către Curtea Constituțională prin decizia nr. 233 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 340 din 17 mai 2011.

Instanța de control constituțional a reținut astfel că dispozițiile art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Cum potrivit Legii nr. 47/1992 republicată, de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, interpretarea art. 322 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865 nu se poate realiza decât prin prisma deciziei Curții Constituționale, în sensul că revizuirea întemeiată pe respectivul text de lege poate fi cerută și atunci când hotărârea atacată pe această cale nu evocă fondul pretențiilor deduse judecății.

Admisibilitatea cererii sub aspectul hotărârii care poate forma obiectul revizuirii, implică totuși, în speță, o discuție asupra primei categorii importante de hotărâri judecătorești ce sunt susceptibile de revizuire, și anume aceea a hotărârilor "rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare".

Se observă că în sfera hotărârilor "rămase definitive în instanța de apel" se includ hotărârile date în apel și prin care se rezolvă fondul pricinii, întrucât aceste hotărâri se bucură de atributul de a fi definitive.

În concordanță cu acest punct de vedere, s-a considerat în jurisprudență că nu sunt susceptibile de revizuire acele hotărâri prin care nu se soluționează fondul cauzei, cum este cazul, spre exemplu, al hotărârilor de declinare a competenței.

În sfera hotărârilor rămase definitive prin neapelare trebuie incluse nu numai hotărârile împotriva cărora nu s-a exercitat calea ordinară de atac, ci și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, întrucât și acestea sunt definitive, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia recurată, instanța de apel consideră, în mod nelegal, că întrucât hotărârea, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței a cărei revizuire se solicită, păstrează argumentele pe care le-a reținut și prima instanță, nu se impunea formularea cererii de revizuire împotriva deciziei din apel.

Din perspectiva celor expuse și rezultate din interpretarea textului de lege evocat în legătură cu obiectul revizuirii, se observă că deși legea nu condiționează admisibilitatea revizuirii de exercitarea în prealabil a apelului sau a recursului, totuși, în situația în care hotărârea este nedefinitivă, iar partea introduce apel, decizia prin care s-a soluționat apelul va putea fi revizuită, potrivit prevederilor art. 322 din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele prezentate, având în vedere și dispozițiile art. 312 și urm. din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va admite recursul și va modifica decizia atacată, cu consecința respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de revizuenta SC. A. S.A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR împotriva deciziei nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata A. S.A..

Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 515 din 16 martie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.

Cu opinia separată a d-nei judecător B., în sensul respingerii ca nefondat a recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR împotriva deciziei nr. 1735A din 20 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

OPINIE SEPARATĂ

În susținerea opiniei separate exprimate în sensul respingerii recursului declarat de recurentul MINISTERUL FINANȚELOR împotriva deciziei civile nr. 1735A/20.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, apreciez că, în situația în care apelul declarat în cauză este respins ca nefondat, fără a se propune o perspectivă nouă asupra fondului pricinii, cererea de revizuire se îndreaptă împotriva hotărârii primei instanțe, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ. 1865, incidente în cauză.

Dispozițiile art. 322 alin. (2) Cod procedură 1865 consacră calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva "unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul". Din modalitatea de formulare a acestui text rezultă că, în prima categorie, sunt avute în vedere hotărârile primei instanțe deoarece doar despre acestea se poate spune că "rămân definitive în instanța de apel sau prin neapelare". Dacă s-ar fi dorit ca revizuirea să fie destinată exclusiv împotriva hotărârilor instanței de apel, atunci când o astfel de cale de atac este promovată, ar fi fost necesară o mențiune în acest sens.

Faptul că, în baza art. 295 C. proc. civ. 1865, instanța de apel este ținută să verifice situația de fapt și aplicarea legii stabilite de prima instanță, nu schimbă concluzia anterioară întrucât soluția se va pronunța asupra căii de atac devolutive, și nu în mod direct asupra pretențiilor dintre părți. O situație particulară în apel este aceea a evocării fondului, dar aceasta se realizează, potrivit art. 297 C. proc. civ. 1865, în ipoteza admiterii prealabile a apelului și anulării sentinței primei instanțe.

De altfel, potrivit art. 377 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865, sunt considerate hotărâri definitive și hotărârile date în primă instanță atunci când cererea de apel a fost respinsă, rațiunea fiind aceea că doar acestea cuprind soluția asupra litigiului dintre părți, susceptibilă de a fi pusă în executare, conform art. 374 și 376 C. proc. civ. 1865.

În consecință, tot o asemenea hotărâre va fi susceptibilă de a fi atacată cu revizuire întrucât părțile tind la desființarea soluției pronunțate asupra litigiului dedus judecății și reluarea judecății acesteia, nu doar a hotărârii pronunțate de instanța de apel, care doar confirmă dispozitivul primei instanțe.