ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2022

Scurt istoric: Prin cererea de chemare în judecată din 17 decembrie 2009 înregistrată pe rolul Tribunalului București sub dosar nr. x/2009, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1.600.000 euro în echivalent RON la data plății reprezentând repararea prejudiciului cauzat de erori judiciare, compus din daune materiale și morale suferite în cei 12 ani cât a durat procesul judiciar derulat în dosarul nr. x/1997. Prin sentința civilă nr. 680 din 6 aprilie 2012, Tribunalul București, a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost întregită și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, care a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro, în echivalent RON la cursul Băncii Naționale a României cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Prin decizia civilă nr. 197/R din 30 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost admise recursurile formulate de recurenta-reclamantă, recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 680 din 6 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul București, care a fost casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul București, secția a III-a civilă sub nr. x/2009*. Prin sentința civilă nr. 435 din 30 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea precizată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 22.458,23 RON și a sumei de 149.556,68 USD cu titlu de daune materiale, precum și la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale. Prin decizia civilă nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă A. și au fost admise apelurile declarate de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței nr. 435 din 30 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu apelanta reclamantă A.. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată, ca neîntemeiată.

Revizuirea: Împotriva deciziei civile nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865. În motivare, revizuenta a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate privind incidența acestui motiv de revizuire, respectiv revizuirea vizează o hotărâre pronunțată asupra fondului, a fost invocat un înscris nou (Decizia nr. 136/03.03.2021 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial nr. 494/12.05.2021), este dovedit caracterul determinant al înscrisului nou, precum și imposibilitatea prezentării acestuia până la momentul pronunțării deciziei supuse revizuirii. Prin cererea precizatoare depusă la termenul de judecată din 15 februarie 2022, revizuenta a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea de revizuire și pe dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., precizând că toate susținerile și argumentele invocate în cuprinsul cererii de revizuire se mențin integral.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale: În cursul soluționării cererii de revizuire, la 14 februarie 2022, revizuenta A. a depus la dosarul cauzei cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I din C. proc. civ. de la 1865. La termenul din 15 februarie 2022, revizuenta a depus note de ședință, prin care a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 teza I din același Cod. În motivare, revizuenta a arătat, în esență, că solicită admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, ambele excepții fiind similare din punct de vedere al motivelor invocate și au legătură cu cauza, precizând că a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 și pct. 10 din vechiul C. proc. civ. într-o anumită interpretare, ținând cont de situația aplicabilă cauzei și anume declararea neconstituțională a unui text după un reviriment jurisprudențial în urma unor decizii de respingere a unor excepții de neconstituționalitate similare.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel București: Prin încheierea din 12 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., fiind sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în raport de art. 1 alin. (3) și (5) Constituție. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865. În motivare, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură, instanța a reținut că ipoteza prevăzută de acest text de lege se referă la înscrisuri preexistente hotărârii judecătorești a cărei revizuire se solicită și că, în cauză, revizuenta invocă o hotărâre a Curții Constituționale a României, ce a fost pronunțată ulterior deciziei civile a cărei revizuire se solicită. Revizuenta a invocat în justificarea căii de atac extraordinare declarate existența unei hotărârii prin care Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile legale ce au reprezentat temeiul juridic al acțiunii în răspundere civilă delictuale promovate. A reținut, de asemenea, că motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., și nu cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., constatând că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, respectiv ca dispozițiile legale să aibă legătură cu obiectul cauzei. Pentru argumentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ., în raport de art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

Recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.: Împotriva încheierii din 12 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, petenta A. a declarat recurs, cale de atac înregistrată la 9 iunie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin cererea de recurs, recurenta-petentă a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv condiția ca excepția invocată să vizeze dispoziții ce au legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 713/2017, Decizia nr. 438/2014, Decizia nr. 766/2011 și Decizia nr. 17/2017. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 și a fost formulată împotriva deciziei nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2009, petenta invocând decizia Curții Constituționale nr. 136/03.03.2021, conform căreia instanța de contencios administrativ constituțional a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 539 din C. proc. pen., care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare conform art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din C. proc. pen. sau prin achitare. Situația din cauză reprezintă un reviriment jurisprudențial al instanței de contencios constituțional de natură a justifica exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii. Apreciază că în mod greșit s-a respins sesizarea Curții Constituționale, cât timp revizuirea a fost întemeiată tocmai pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 a căror neconstituționalitate a invocat-o, precum și pe faptul că înscrisul nou este reprezentat de o hotărâre a Curții Constituționale, astfel încât excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând încheierea recurată, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse: Criticile din cererea de recurs, subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fac referire la faptul că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că excepția invocată ar avea legătură cu soluționarea cauzei. Se reține că, potrivit art. 29 alin. (1) al Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. Corelativ, alin. (5) din același articol dispune că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Ca atare, instanța este abilitată, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, să aprecieze ea însăși asupra relevanței textului incriminat ca fiind contrar legii fundamentale în soluționarea cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așadar, posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței - de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate - este limitată de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, printre care și cea referitoare la existența unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza dedusă judecății. În speță, recurenta-petentă a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 134 A din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2009. Cu referire la temeiul de drept al cererii de revizuire, în cuprinsul încheierii recurate Curtea a reținut că "motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire, reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., și nu cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ.." - acesta fiind considerentul pentru care a constatat că nu este îndeplinită cea de-a doua condiție, respectiv aceea ca dispozițiile legale să aibă legătură cu obiectul cauzei. Stabilind că temeiul de drept al cererii de revizuire nu este reprezentat de pct. 5 al art. 322 C. proc. civ., ci de pct. 10 al aceluiași articol, în mod legal instanța a reținut lipsa legăturii cu cauza a textului legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată, înțelegând să sesizeze Curtea Constituțională doar cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ., în privința căruia a constatat că este îndeplinită condiția legăturii cu obiectul cauzei, având în vedere motivul de revizuire invocat, astfel cum a fost reținut în cuprinsul pasajului anterior redat din încheierea recurată. Calificarea dată de instanță motivelor invocate în susținerea cererii de revizuire nu poate face obiect al analizei în prezenta cale de atac, ce vizează recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Așadar, cu privire la legătura cu cauza a dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din perspectiva relevanței pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate o poate avea în soluționarea cererii de revizuire, se constată că nu sunt fondate criticile recurentei, neexistând legătură între soluția ce ar fi putut fi pronunțată în cadrul revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ. și soluția ce ar fi putut fi pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției invocate, având în vedere cele reținute de instanța de revizuire în fața căreia a fost invocată excepția, respectiv faptul că motivele invocate în justificarea cererii de revizuire promovate se circumscriu cazului de revizuire reglementat de dispozițiile art. 322 pct. 10 din vechiul C. proc. civ. și nu cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 5 din vechiul C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în limitele învestirii sale, Înalta Curte, constatând legalitatea încheierii recurate din perspectiva lipsei legăturii excepției de neconstituționalitate a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.