ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 291/2024

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 mai 2021, A. a formulat contestație împotriva deciziei de concediere disciplinară nr. 24/07.02.2000, emisă de ISJ Bacau, motivând că nu i s-a indicat dreptul de contestare a acestei decizii la Colegiul de disciplină al Ministerului Educației, ci I.S.J. Bacău i-a indicat prin decizie numai dreptul la contestație la Judecătoriei, dar instanța judecătorească nu se putea substitui acestui Colegiu de disciplină, deoarece s-ar încălca Constituția.

De asemenea, contestatorul a mai solicitat și repunerea în termenul legal de judecată a cereri sale, din motive obiective, mai presus de voința sa și de echitate.

Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bacau, însă, prin încheierea finală de dezînvestire nr. 58/19 mai 2021, a fost admisă excepția de necompetență materială a acestei secții, cauza fiind trimisă pentru competentă soluționare secției I Civile a Tribunalului Bacău.

Prin încheierea de ședință din 20 iunie 2022, instanța a respins cerere de repunerea în termen, ca neîntemeiată. De asemenea, la același termen de judecată, instanța a pus în discuție din oficiu excepția tardivității formulării contestației.

La termenul de judecată din 17.10.2022, instanța a mai pus în discuție și excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la decizia civilă nr. 970/R/2000 pronunțată de către Tribunalul Bacău în dosarul civil nr. x/2000.

Prin sentința civilă nr. 118 din 21 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021,a fost admisă excepția tardivității și, în consecință, s-a anulat contestația formulată de A., având ca obiect anularea deciziei de concediere.

Împotriva sentinței civile nr. 118 din 21 februarie 2023 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, A. a declarat apel.

Prin cererea de apel a fost invocată și excepția de neconstituționalitate a art. 3, art. 122 alin. (2) și a art. 123 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Fără a-și încadra susținerile în motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, A. a declarat recurs.

În argumentarea cererii, a arătat că în situația în care Curtea Constituțională ar fi admis că Statutul profesorilor este neclar, neprevizibil în ceea ce privește "dreptul profesorului de contestare a concedierii la Ministerul Educație și în cazul motivului "faptelor" de necorespundere profesională (precum în speță)", atunci ar fi întemeiată (obiectiv) cererea de repunere în termenul legal a contestației sale din dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate încheierea atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Prezentul recurs vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția neconstituționalitate a art. 3, art. 122 alin. (2) și a art. 123 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.

Se constată că recurentul A. nu a indicat motivul de nelegalitate pe care își întemeiază recursul și nu a arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 122 alin. (2) și a art. 123 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În acest context, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Astfel, Înalta Curte subliniază că soluționarea prezentei căi de atac nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1)-(3) din norma menționată.

Se impune precizarea că, în concret, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Or, în analiza sa, sub un prim aspect, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării.

Înalta Curte subliniază că textul de lege, respectiv art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, precizează că excepția de neconstituționalitate trebuie să vizeze o prevedere legală de care depinde judecarea cauzei, ca o consecință a caracterului concret al controlului pe cale de excepție.

Soluția vizând neconstituționalitatea unui text nu poate fi evaluată în abstract, ci în contextul impus de dezlegarea pricinii, pentru a se putea verifica cerința referitoare la necesitatea existenței legăturii normei contestate cu rezolvarea cauzei.

Contrar susținerilor recurentului, s-a reținut în mod legal că textele de lege despre care acesta pretinde că sunt neconstituționale nu au legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu soluționarea apelului formulat de A. împotriva soluției primei instanțe prin care s-a constatat decăderea acestuia din dreptul de a formula contestație la decizia de concediere, după mai bine de 21 ani de la data comunicării deciziei.

În motivarea încheierii recurate, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a reținut cu justețe că textele de lege despre care petentul pretinde că sunt neconstituționale nu au o legătură directă cu excepția pe baza căreia s-a soluționat cererea de chemare în judecată, anume excepția tardivității (decăderii), ci privesc chestiuni care vizează fondul contestației decizie de concediere și care nu pot avea legătură cu chestiunea ce formează obiectul cererii de apel, atât timp cât prima instanță, procedând potrivit art. 249 din C. proc. civ., a constatat că, în speță, contestația a fost introdusă după mai bine de 21 ani de zile de la data comunicării (anul 2000) și în condițiile în care numai răspunderea penală este imprescriptibilă și numai cu privire la câteva infracțiuni, pentru orice alt drept existând sancțiuni ca: prescripția dreptului material la acțiune, decăderea din dreptul material substanțial, perimarea, decăderea din dreptul de a formula o cale de atac, etc.

Legătura cu soluționarea cauzei presupune ca eventuala declarare a neconstituționalității să producă un efect real, concret, asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, ceea ce în cauză nu se confirmă.

Așa fiind, în condițiile în care s-a reținut cu justețe că în cauză nu este îndeplinită condiția legăturii excepției de neconstituționalitate cu modul de dezlegare al cauzei, și, întrucât art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate, se constată ca fiind legală soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3, art. 122 alin. (2) și a art. 123 alin. (1) și (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinsă în încheierea din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Pentru rațiunile înfățișate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2024.