ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1524/2020

Ședința publică din data de 15 iulie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Tribunalul Bacău a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva somației emisă de executorul judecătoresc la data de 22 ianuarie 2020 în dosarul de executare nr. 1078/2018, cât și împotriva adresei de poprire din data de 28 ianuarie 2020, solicitând anularea acestora și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

Prin sentința civilă nr. 3630 din 02 iunie 2020, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimată, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestație la executare",în favoarea Judecătoriei Bacău.

În motivare, instanța a reținut că prin Decretul Președintelui României nr. 507/26.06.2018, la data de 01.07.2018 creditoarea A. a fost eliberată din funcția de judecător ca urmare a pensionării, împrejurare în raport de care nu se mai poate reține incidența dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.. Prin urmare, devin aplicabile prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. și cum sediul debitorului este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Bacău, competența teritorială în soluționarea cauzei revine Judecătoriei Bacău.

Prin sentința civilă nr. 2224 din 01 iulie 2020, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatorul Tribunalul Bacău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, Judecătoria Bacău a arătat că față de împrejurarea că Tribunalul Bacău are calitatea de contestator (debitor), iar contestația la executare ar fi de competența teritorială a Judecătoriei Bacău (instanță inferioară), în considerarea sediului debitorului și ținând seama de art. 714 alin. (1), raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere art. 127 alin. (1) C. proc. civ. în lumina Deciziei Curții Constituționale a României nr. 290/2018, rezultă că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze cererea, fiind sesizată de Tribunalul Bacău drept instanță judecătorească de același grad instanței competente, aflată în circumscripția Curții de Apel Iași, învecinată cu Curtea de Apel Bacău, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Bacău.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Tribunalul Bacău a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare împotriva somației emisă de executorul judecătoresc la data de 22 ianuarie 2020 în dosarul de executare nr. 1078/2018, cât și împotriva adresei de poprire din data de 28 ianuarie 2020, solicitând anularea acestora și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza 1 și alin. (3) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, din dispozițiile legale evocate că, cererile având ca obiect contestație la executare sunt de competența instanței de executare.

În aplicarea acestei norme, competența de soluționare a contestației la executare, ar reveni, Judecătoriei Bacău, instanță în a cărei rază teritorială se află sediul debitorului Tribunalul Bacău.

În prezenta cauză, însă, Înalta Curte constată că titularul cererii este o instanță judecătorească, respectiv Tribunalul Bacău.

În această situație, devin incidente prevederile derogatorii înscrise în art. 127 C. proc. civ., care stipulează că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Competența facultativă prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este incidentă și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz, astfel cum a decis Curtea Constituțională a României prin decizia nr. 290/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23.07.2018, anterior înregistrării cererii de executare silită din 2.10.2018.

Înalta Curte constată că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că titularul cererii decide dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege; însă, atunci când acesta decide să uzeze de acest beneficiu, apreciind că nu va putea avea parte de un proces echitabil judecat de o instanță imparțială, instanța nu îi poate interzice accesul la acest mecanism.

Or, în prezenta cauză, Tribunalul Bacău, în calitate de debitor contestator, a uzat de prevederile art. 127 C. proc. civ., alegând să înregistreze contestația la excutare pe rolul Judecătoriei Iași - instanță judecătorească de același grad cu Judecătoria Bacău - instanță care ar fi fost competentă să judece pricina potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum s-a menționat anterior.

Cum Judecătoria Iași se află în circumscripția Curții de Apel Iași, instanță învecinată cu Curtea de Apel Bacău, în a cărei circumscripție se află Judecătoria Bacău, fiind astfel îndeplinite ambele cerințe impuse de art. 127 C. proc. civ., în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Iași, care este și instanța sesizată de debitorul contestator Tribunalul Bacău, în aplicarea corectă a dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de contestatorul Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iulie 2020.