ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2646/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09.08.2021 pe rolul Judecătoriei Constanța, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Agenția Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare (A.R.S.V.O.M.), solicitând instanței constatarea nulității absolute a Recomandării emise de pârâtă și înregistrată sub nr. x/04.12.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2657/17.03.2022 a Judecătoriei Constanța s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul căruia, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din 22.06.2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, raportat, pe de o parte, la dispozițiile art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006, raportat la contestația formulată de către societatea reclamantă și care a fost soluționată de către Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, raportat la adresa nr. x/26.03.2015, emisă de reclamanta A. S.R.L., precum și față de temeiul indicat de către reclamantă, respectiv C. civ., raportat și la condițiile de validitate ale actului juridic. De asemenea, pentru ca reclamanta să precizeze dacă actul contestat îndeplinește condițiile de validitate ale unui act juridic sau este un act pur și simplu; iar dacă este un act care produce efecte juridice să formuleze precizări, pe de o parte, raportat la dispozițiile art. 1179 și art. 1225 C. civ., iar pe de altă parte, să precizeze dacă a făcut sau nu obiectul contestației formulată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, s-a acordat termen la 28.09.2022.

Prin sentința civilă nr. 1047/28.09.2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a respins cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 46 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate, admiterea apelului îndreptat împotriva sentinței primei instanțe și, în consecință, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Cu titlu prealabil, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., recurenta a solicitat suspendarea judecății prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în dosarul nr. x/2020, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, ce are ca obiect plângerea formulată de petenta A. S.R.L. împotriva domnilor B., administrator al C. S.R.L. și D., administrator al E. S.R.L., privind săvârșirea a câte două infracțiuni de fals în declarații și două infracțiuni de uz de fals în legătură cu procedura de atribuire a acordului cadru de servicii având ca obiect "Ro-EBF/2013/P2/A4/01 - Mijloace de mobilitate navală. Servicii de modernizare și mentenanță pentru tehnica de mobilitate navală din dotarea structurilor PFR", inițiată de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin intermediul anunțului de participare nr. x/19.11.2014.

Totodată, învederează că, la 28.07.2022, a învestit Judecătoria Constanța cu o contestație, formulată în temeiul art. 488

1

C. proc. pen., vizând durata procesului penal, formându-se dosarul nr. x/2022, soluționat prin încheierea nr. 983/05.08.2022. Arată că, prin această încheiere s-a stabilit termen pentru rezolvarea cauzei de către procuror la 05.08.2023 și s-a reținut că, o nouă contestație privind durata procesului aflat în faza de urmărire penală nu poate fi introdusă până la data de 06.08.2023.

În ce privește motivele de recurs, după ce expune, pe larg, motivele de apel îndreptate împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Constanța, precum și o parte a considerentelor din decizia atacată, recurenta-reclamantă susține faptul că reținerile instanței de apel privind împrejurarea că cererea de chemare în judecată este incompatibilă cu o acțiune întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispozițiile art. 1324, art. 1325 și art. 1237 C. civ., sunt eronate, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În continuare, recurenta prezintă o serie de considerente teoretice privind incidența și efectele sancțiunii inadmisibilității unei cereri de chemare în judecată și conchide că această sancțiune trebuie utilizată cu o prudență rezonabilă în practică, pentru a nu se nesocoti dreptul de acces efectiv la instanță al justițiabililor, în acest sens menționând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Miu Margareta c. României.

În concret, arată că, în condițiile în care, pe de o parte, prin decizia nr. 524/53 C10/321 din 24.04.2015, pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, au fost vizate cu totul alte aspecte, trimiterea la caracterul nereal al informațiilor din Recomandarea nr. 8736/04.12.2014 făcându-se doar marginal în considerentele deciziei, iar pe de altă parte, o eventuală plângere formulată de recurentă împotriva deciziei nr. 524/53 C10/321 din 24.04.2015, sub acest aspect, s-ar fi circumscris unei ipoteze de tipul celei reglementate de art. 478 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 281 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2016, care impun de plano necesitatea existenței unei vătămări pentru ca persoana să exercite calea de atac, rezultă că prezenta cerere de chemare în judecată pare cel puțin admisibilă, în condițiile art. 5 alin. (1), (2) și 3 din C. proc. civ.

În plus, susține că, în raport de decizia C.N.S.C., o acțiune vizând constatarea nulității absolute a Recomandării emisă de intimata-pârâtă și întemeiată pe dreptul comun este singura modalitate prin care recurenta poate lipsi de efecte acest act juridic unilateral și, pe cale de consecință, a demantela construcția juridică la originea căreia se găsește sentința civilă nr. 410/04.03.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Arată că, în condițiile în care subcontractantul F. nu s-ar fi retras, iar G. nu și-ar fi anulat oferta, autoritatea contractantă ar fi declarat câștigătoare a procedurii oferta Asocierii C.-E., atribuindu-i astfel contractul de achiziție publică.

La 18 august 2023, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-reclamante, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul din 12 decembrie 2023, recurenta-reclamantă a renunțat la cererea privind suspendarea judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2020

Analizând recursul, în baza motivelor invocate și a temeiurilor de drept incidente, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin memoriul de recurs s-a invocat faptul că instanța de apel, în acord cu prima instanță, a reținut greșit că cererea de chemare în judecată este incompatibilă cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptul comun, respectiv art. 1324, art. 1325 și art. 1237 C. civ.

Critica, subscrisă motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., este nefondată.

Potrivit stării de fapt, necontestată de părți, instanța supremă reține că, în anul 2014, autoritatea contractantă Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a inițiat, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, o procedură de atribuire cu licitație deschisă, cu faza finală de licitație electronică, pentru atribuirea acordului cadru de servicii, având ca obiect "RO-EBF/2013/P2/A4/01-Mijloace de mobilitate navală din dotarea structurilor PFR". Au fost depuse două oferte, respectiv cea a recurentei-reclamantei A. S.R.L., pe de o parte și cea a asocierii C. S.A. și E. S.R.L., pe de altă parte.

Potrivit art. III. 2.3 lit. a) din fișa de date a achiziției, cădea în sarcina potențialilor ofertanți să facă dovada că în ultimii 3 ani anteriori au prestat servicii de întreținere sau similare într-un anumit cuantum, prin depunerea a cel puțin unui document doveditor, contract, proces-verbal de recepție sau recomandare. În dovedirea acestei cerințe, cele două societăți asociate au depus Recomandarea nr. 8736/04.12.2014 emisă de A.R.S.V.O.M. (intimata-pârâtă din prezenta cauză), care atestă o colaborare anterioară în derularea unui contract de prestări servicii și întreținere și reparații nave și echipamente navigație, comunicații și observare, a cărui valoare ce se încadrează în specificațiile solicitate prin fișa de date a achiziției.

Asocierea formată din C. S.A. și E. S.R.L. a câștigat licitația, iar rezultatul a fost contestat de către recurenta-reclamantă A. S.R.L. Prin decizia Consiliului Național pentru Soluționarea Contestațiilor nr. 524/53 C10/321 din 24.04.2015 s-a admis contestația formulată de A. S.R.L., s-a constatat neconformitatea ofertei depuse de asocierea C. S.A. - E. S.R.L. Totodată, potrivit art. 278 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, s-a dispus anularea actelor care desemnau câștigătoare oferta C. S.A. - E. S.R.L.

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, așa cum au reținut și instanțele anterioare, reclamanta A. S.R.L. a solicitat constatarea nulității Recomandării nr. 8736/04.12.2014, întrucât atestă o situație nereală. Prezenta acțiune a fost formulată, potrivit susținerilor recurentei-reclamante, în contextul în care unul din membrii Asocierii a chemat-o în judecată pentru plata de despăgubiri, acuzând-o de înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect limitarea comercializării serviciilor de mentenanță pentru un anumit echipament din cadrul licitației inițiate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră în anul 2014.

Instanța supremă reține că, sistemul privind căile de atac în materia achizițiilor publice și al concesiunilor este reglementat în capitolul IX din O.U.G. nr. 34/2006, care prevede remedii pre și post-contractuale. Remediile pre-contractuale sunt menite să corecteze încălcările regulilor privind achizițiile publice/concesiunile în ceea ce privește procedura de atribuire.

Potrivit art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data demarării procedurii de licitație publică:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, prin încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, poate solicita, prin contestație, anularea actului, obligarea autorității contractante de a emite un act, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență", iar potrivit art. 256 din același act normativ, "În vederea soluționării contestațiilor pe cale administrativ-jurisdicțională, partea care se consideră vătămată are dreptul să se adreseze Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu respectarea prevederilor art. 256

2

și 270-271."

În cauză, așa cum corect au reținut și instanțele anterioare, Recomandarea a cărei nulitate absolută se cere a fi constatată reprezintă o formalitate ce se impunea a fi îndeplinită de către asocierea C. S.A. - E. S.R.L. în vederea participării la licitația publică organizată conform O.U.G. nr. 34/2006. Instanța supremă reține că actul a cărui nulitate se solicită nu este un act juridic unilateral, în sensul art. 1324 C. civ., întrucât nu conține manifestarea voinței unei persoane de a se angaja juridic, ci este un document care constată o situație de fapt, respectiv confirmă faptul că C. S.A. a avut raporturi contractuale anterioare cu intimata-pârâtă, și ar fi fost apt sa producă consecințe juridice doar în cadrul procedurii de achiziție publică, respectiv pentru aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. III. 2.3 lit. a) din fișa de date a achiziției.

Nefiind un act juridic unilateral, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1325 și art. 1237 C. civ., invocate de recurenta-reclamantă, documentul în cauză nefiind supus regimului juridic aplicabil contractelor.

Instanța supremă reține că recurenta-reclamantă a uzat deja de calea legală pusă la dispoziție de O.U.G. nr. 34/2006 pentru a contesta actele îndeplinite în procedura achiziției publice la momentul respectiv, formulând, în termenul prevăzut de art. 256

2

, contestație potrivit dispozițiilor art. 255 din actul normativ, care a fost admisă prin decizia C.N.S.C. nr. 524/53 C10/321 din 24.04.2015, în sensul anulării actelor care desemnau câștigătoare oferta C. S.A. - E. S.R.L.

Așadar, pentru admisibilitatea prezentei acțiuni, nu prezintă importanță analizarea sau nu, prin decizia CNSC, a acelorași susțineri ale reclamantei privind consemnarea unor informații nereale în cadrul documentului depus în procedura de licitație publică de către Asocierea formată din C. S.A. - E. S.R.L., relevant în cauză este faptul că, remedierea neconformităților survenite în cadrul procedurii de achiziție publică se face în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, respectiv în procedura contestației, iar nu prin formularea unei acțiuni de drept comun.

Prin urmare, în mod judicios au reținut instanțele anterioare că nu se poate formula, pe calea dreptului comun, o nouă contestație împotriva neregulilor săvârșite în procedura de achiziție publică, în sensul neîndeplinirii condițiilor impuse prin Fișa de date a achiziției, demersul recurentei-reclamante fiind inadmisibil, din acest punct de vedere.

Fără a cenzura raționamentul instanței de apel din decizia atacată, care justifică soluția din dispozitiv, instanța supremă consideră că motivarea instanței de prim control judiciar se impune a fi completată cu următoarele considerente:

Prin acțiunea în anulare ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-reclamantă a solicit anularea Recomandării nr. 8736/04.12.2014, document depus de Asocierea C. S.A. - E. S.R.L. (societăți care nu sunt părți în prezentul proces) într-o procedură de licitație publică reglementată de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, cu motivarea că aceasta conține informații care nu sunt conforme realității, reclamanta urmărind să demonstreze că nu se poate vorbi despre o ofertă a Asocierii care să fi îndeplinit toate condițiile de admisibilitate din documentația de atribuire, cu posibilitatea încheierii contractului de achiziție cu Asocierea, iar nu cu reclamanta.

Potrivit art. 32 lit. c) C. proc. civ., una dintre condițiile de formulare a acțiunii civile o reprezintă afirmarea unei pretenții și are în vedere invocarea unui drept subiectiv sau a unei situații juridice, izvorâte dintr-un raport de drept material, îndreptată împotriva celui care este ținut să respecte acel drept sau acea situație juridică, anume pârâtul.

Or, în cauză, instanța supremă reține că reclamanta-recurentă nu afirmă o pretenție propriu-zisă în raport cu intimata-pârâtă ci urmărește constatarea unei situații de fapt diferită de cea consemnată în înscrisul probator emis de intimata-pârâtă, aspect ce nu este echivalent cu "formularea unei pretenții", ca și condiție de exercitare a acțiunii.

Așadar, nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru admisibilitatea unei cereri de chemare în judecată, prevăzute de dispozițiile art. 32 C. proc. civ., respectiv afirmarea unei pretenții, acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este inadmisibilă și din acest punct de vedere.

Mai mult, potrivit art. 35 C. proc. civ., o acțiune în constatarea unei situații de fapt este, de asemenea, inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 46 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 46 din 5 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2023.