ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2332/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5715 din 17 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 846 din data de 26 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2020.

La data de 2 februarie 2021 a fost înregistrată cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Energiei.

Prin încheierea din 25 mai 2021 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie.

Prin încheierea din 26 octombrie 2021 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost respinsă excepția lipsei de interes invocată de intervenientul accesoriu, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 732 din 12 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă acțiunea.

A fost respinsă cererea de intervenție accesorie.

A fost anulată procedura de recrutare și selecție pentru ocuparea a 5 posturi de membri ai Directoratului S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A. desfășurată în perioada 10.04.2019-04.06.2019.

De asemenea, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie privind o nouă procedură de recrutare și selecție.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, constând în onorariul de avocat în cuantum de 2.500 RON.

Prin decizia civilă nr. 316/2023 din data de 1 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins apelul formulat de pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A., ca nefondat.

A fost obligată apelanta să plătească intimatului A. suma de 17.311,62 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

De asemenea, a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Subsumat motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., instanța de apel reținând în mod nelegal că reclamantul justifică un interes în promovarea cererii de chemare în judecată.

Potrivit recurentei, câtă vreme reclamantul a ajuns în faza finală a procedurii de selecție, regăsindu-se pe lista scurtă, acesta nu are niciun interes legitim pentru a o contesta, întrucât nu a fost prejudiciat în niciun fel, candidatul beneficiind de o procedură de selecție legală, transparentă și nediscriminatorie.

Împrejurarea că reclamantul nu a fost numit dintre candidații aflați pe lista scurtă nu poate determina anularea procesului de selecție, întrucât numirea membrilor Directoratului reprezintă prerogativa Consiliului de Supraveghere, aceasta exercitându-se în mod discreționar, pe criterii de oportunitate.

S-a mai susținut că instanța de apel a ignorat că interesul trebuie să existe atât la data formulării cererii, cât și pe tot parcursul procesului. Or, în luna februarie 2023, a încetat mandatul membrilor Consiliului de Supraveghere, fiind instituit Consiliul de Supraveghere provizoriu și declanșată procedura de recrutare a unor noi membri.

În susținerea lipsei de interes a acțiunii, recurenta a evocat o serie de soluții din practica judiciară.

Totodată, s-a arătat că raționamentul instanței de apel este și contradictoriu, întrucât, pe de o parte, a reținut că procedura de selecție este încheiată odată cu întocmirea listei scurte iar, pe de altă parte, a stabilit că reclamantul justifică interes în formularea acțiunii, deși acesta se regăsea pe lista scurtă.

A mai invocat recurenta nelegalitatea concluziei instanței de apel potrivit căreia procedura de selecție poate fi anulată în întregul ei, deși inadmisibilitatea acțiunii rezultă din faptul că O.U.G. nr. 109/2011 nu prevede nicio modalitate specifică de contestare a actelor juridice de drept societar emise în cadrul mecanismului de numire a membrilor Directoratului.

În sprijinul tezei inadmisibilității atacării deciziilor consiliului de administrație, soluție aplicabilă mutatis mutandis și hotărârilor consiliului de supraveghere, au fost evocate o serie de soluții din practica judiciară.

Recurenta a mai criticat raționamentul instanței de apel din perspectiva caracterului confuz, întrucât, pe de-o parte, s-a reținut că legea nu prevede posibilitatea atacării numirii membrilor directoratului însă, pe de altă parte, s-a apreciat că poate fi solicitată anularea întregii proceduri de selecție, inclusiv anularea numirii membrilor directoratului, fără a se indica temeiul legal aplicabil.

S-a arătat că o hotărâre judecătorească ce contravine unei practici cristalizate la nivelul curților de apel nu își poate întemeia raționamentul logico-juridic pe expunerea de motive a unui act normativ, așa cum a procedat instanța de apel, o astfel de hotărâre fiind practic lipsită de temei legal și încălcând art. 1 C. civ., care nu enumeră, printre izvoarele dreptului civil, expunerile de motive.

Sub un alt aspect, s-a susținut că în mod nelegal instanța de apel a respins motivul de apel care viza nemotivarea hotărârii pronunțate în primă instanță, câtă vreme considerentele sentinței lipsesc cu desăvârșire, iar motivarea cuprinsă pe o singură pagină cuprinde exclusiv redarea unor texte de lege.

A arătat recurenta că instanța de apel a procedat practic la motivarea hotărârii primei instanțe, impunându-și propriul raționament asupra soluției pronunțate de tribunal.

Într-o altă critică, recurenta a învederat nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva validării și menținerii încheierilor de ședință atacate în apel.

Potrivit recurentei, încheierea din data de 26.10.2021 este nelegală, întrucât prima instanță a respins în mod netemeinic excepția lipsei de interes a reclamantului în ceea ce privește formularea cererii de chemare în judecată.

Totodată, încheierile din data de 27.10.2020 și 21.07.2020 sunt nelegale, întrucât prima instanță a respins în mod netemeinic administrarea probei testimoniale și a probei cu mijloacele materiale reprezentate de înregistrări - suport pentru înscrisurile încuviințate deja părților, astfel cum au fost acestea propuse de pârâtă, fiind încălcate astfel dreptul la apărare și egalitatea armelor în proces.

Subsumat motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a invocat nemotivarea deciziei recurate, prin raportare la modul succint în care instanța de apel a prezumat că, prin existența unui așa-zis al doilea anunț, ar fi fost încălcate dispozițiile art. 38 din Normele Metodologice din 2016 și, în consecință, ar fi fost nesocotite și principiile liberei competiții, nediscriminării și transparenței, fără a fi indicate, în concret, motivele pentru care anunțul nu respectă prevederile legale. De asemenea, nu s-a menționat care dintre criteriile cuprinse în documentul de lucru intern, reprezentând așa-zisul anunț nepublicat, nu se regăsesc în anunțul public, în pofida faptului că nerespectarea dispozițiilor art. 38 din Normele Metodologice din 2016 reprezintă singurul argument care a condus la admiterea acțiunii.

Or, a susținut recurenta, instanța de apel nu s-a raportat efectiv la anunțul publicat și nu a efectuat o analiză a acestuia, ci a reținut că simpla existență a unui așa-zis al doilea anunț constituie o încălcare a art. 38 din Norme, ceea ce echivalează cu lipsa analizei cauzei într-un procedeu real și efectiv, potrivit garanțiilor C.E.D.O.

Subsumat motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat nelegalitatea considerentelor instanței de apel prin care s-a reținut că simpla existență a unui al doilea anunț reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 38 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 109/2011.

A susținut recurenta că existența unui al doilea anunț, chiar dacă ar fi apreciată drept o încălcare a Normelor, nu este expres reglementată sub sancțiunea expresă a nulității procedurii, precum și faptul că reclamantul nu a dovedit o vătămare concretă prin încălcarea unor pretinse texte legale sau a principiilor directoare ale O.U.G nr. 109/2011.

Sub un alt aspect, recurenta a învederat irelevanța argumentului reținut de instanța de apel în ceea ce privește pretinsa recrutare a membrilor Directoratului pentru cinci funcții distincte, arătând că anunțul publicat a prevăzut în detaliu criteriile de selecție, acesta fiind conforme prevederilor art. 33 și 38 din Normele de aplicare a O.U.G nr. 109/2011.

Recurenta a mai invocat interpretarea greșită a Normelor, precum și a dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011, arătând că în mod eronat a reținut instanța de apel că pârâta a încălcat principiile nediscriminării, transparenței și liberei competiții.

Potrivit recurentei, prin anunțul publicat au fost menționate toate informațiile și cerințele relevante iar al doilea anunț, nepublicat, nu a fost cunoscut de niciunul dintre candidați, prin urmare, nu putea fi reținută în mod valabil încălcarea principiilor O.U.G. nr. 109/2011.

Nu în ultimul rând, s-a invocat încălcarea prevederilor art. 1 pct. 19, 20 și 21 din Normele de aplicare a O.U.G. nr. 109/2011, în mod eronat instanța de apel apreciind că interviul reprezintă o etapă ulterioară a procedurii de selecție.

În final, recurenta a criticat respingerea probei testimoniale propuse de pârâtă, instanța de apel reținând în mod greșit că expertul a cărui audiere a fost solicitată are calitatea de prepus al pârâtei, cu consecința încălcării dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011.

La data de 19 iunie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul A. prin care s-a arătat că demersul recurentei de a obține casarea unei decizii care are ca efect anularea procedurii de selecție și recrutare este lipsit de interes.

De asemenea, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 8 noiembrie 2023 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

La data de 10 noiembrie 2023 au fost înregistrate notele scrise formulate de intimatul-intervenient Ministerul Energiei, prin care s-a solicitat admiterea recursului, cu consecința anulării deciziei atacate.

Recurenta a invocat trei motive de casare, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Prealabil dezvoltării criticilor de nelegalitate, recurenta a arătat că recursul nu vizează considerentele instanței de apel prin care au fost invalidate argumentele primei instanțe referitoare la obligativitatea comunicării către candidați a planului de interviu, apreciind că acestea sunt corecte și conforme dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011 și Normelor Metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 722/2016.

Motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 vizează încălcarea dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., recurenta evidențiind greșita apreciere a instanței de apel a justificării unui interes practic, concret, determinat, personal, efectiv în anularea procedurii de selecție, interesul afirmat în realitate de reclamant fiind unul de principiu.

Astfel, instanța de apel a reținut că interesul practic în promovarea prezentei acțiuni nu poate fi limitat la aspectul ocupării în mod direct, ca urmare a admiterii acțiunii, a unuia dintre posturile de membru al directoratului, scopul urmărit de reclamant fiind desfășurarea unei proceduri cu respectarea dispozițiilor legale, dispoziții menite a asigura respectarea principiilor liberei competiții, nediscriminării și transparenței.

Or, în condițiile în care reclamantul a fost selectat și a participat la procedura de numire în Directorat, fiind respins la ultima etapă, cea a interviului, apare ca lipsit de interes demersul său de anulare a procedurii de selecție, respectiv a etapelor anterioare interviului.

Criticile recurentei sunt întemeiate.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în Normele metodologice pentru stabilirea criteriilor de selecție, de întocmire a listei scurte de până la 5 candidați pentru fiecare post, a clasamentului acestora, a procedurii privind numirile finale, precum și a altor măsuri necesare implementării prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice din 28.09.2016, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 722/2016, sunt definite noțiunile de:"19. procedura de selecție - cuprinde procedura de selecție prealabilă și procedura de selecție finală;

De asemenea, în aceleași Norme metodologice este definit raportul privind numirile finale ca fiind documentul final prin care se prezintă un rezumat al profilului fiecărui candidat aflat în lista scurtă, în urma verificării referințelor și a istoricului profesional al candidatului și prin care se explică motivarea evaluării specifice pentru fiecare candidat, pe baza punctajelor obținute de acesta vizavi de criteriile de evaluare, inclusiv pe baza declarației de intenție a acestuia. Raportul conține propunerea de numire a membrilor consiliului de către acționarii minoritari sau de Ministerul Finanțelor Publice, după caz, precum și o analiză a gradului în care consiliul va avea în mod colectiv capacitatea identificată ca fiind necesară, precum și existența unor combinații de candidați nominalizați care ar duce la capacități mai scăzute decât pragul minim identificat ca fiind necesar.

În ceea ce privește selecția finală a candidaților aflați în lista scurtă, normele metodologice prevăd că aceasta se face pe baza de interviu, organizat de către comisia de selecție sau comitetul de nominalizare și remunerare, după caz, în baza planului de interviu avându-se în vedere, dar fără a se limita la acestea, următoarele: dosarul de candidatură, matricea profilului de candidat și declarația de intenție a candidatului.

Reținând aceste etape de desfășurare a procedurii de selecție a candidaților, instanța supremă observă că reclamantul a parcurs atât procedura de selecție prealabilă, cât și procedura de selecție finală, fără a fi numit în Directorat, motiv pentru care a solicitat anularea întregii proceduri de selecție.

Cu privire la interesul promovării acestui demers procedural, instanța de recurs constată că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., pentru formularea și susținerea oricărei cereri autorul acesteia trebuie să justifice un interes. Interesul de a acționa trebuie să fie, potrivit art. 33 C. proc. civ., determinat, legitim, personal, născut și actual. Interesul personal presupune ca folosul practic urmărit prin formularea cererii să-l vizeze pe cel care recurge la această formă procedurală, nu pe altcineva. Prin urmare, demersul procedural inițiat de reclamant trebuie să fie justificat de obținerea de către acesta a unui folos practic.

Reclamantul a arătat în cererea de chemare în judecată că scopul anulării procedurii de selecție a membrilor Directoratului este acela al reorganizării unei noi proceduri la care acesta să participe, în vederea numirii sale în funcția de director financiar, argumentând că deține calificările și expertiza necesară în acest scop. Mai mult, a precizat detaliat care sunt argumentele pentru care alți candidați, pe care i-a numit în concret, nu puteau fi selectați în Directorat.

Astfel, rezultă că argumentele instanței de apel în sensul desfășurării unei proceduri de selecție cu respectarea dispozițiilor legale, dispoziții menite a asigura, în general, respectarea principiilor liberei competiții, nediscriminării și transparenței nu reflectă solicitările exprese ale reclamantului și conturează un interes de principiu, general și nu interesul particular, efectiv al reclamantului.

Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus și cum rezultă din situația de fapt stabilită de instanțele de fond, reclamantul a parcurs întreaga procedură de selecție, a fost selectat în primele etape, a fost inclus atât pe lista lungă, cât și pe lista scurtă, a susținut interviul, însă nu a fost numit în Directorat. Acesta nu a contestat punctajul obținut la interviu, ci, ulterior susținerii interviului, a contestat procedura de selecție din etapele anterioare, deși el însuși a fost selectat și a parcurs toate etapele acestei proceduri. Or, este evident că departajarea a avut loc în urma susținerii interviului de către toți candidații aflați pe lista scurtă, printre care s-a aflat și reclamantul, fapt ce conduce la concluzia că nu se justifică interesul reclamantului în anularea etapelor anterioare parcurse.

În continuare, Înalta Curte mai retine că interesul trebuie să fie actual pe toată durata procesului.

Acest aspect urmează a fi verificat de instanța de apel, întrucât ambele părți au precizat că mandatul Consiliului de Supraveghere al societății recurente a încetat înainte de pronunțarea deciziei instanței de apel. De asemenea, reclamantul a susținut că membrii Directoratului, numiți în urma concursului contestat în prezenta cauză, au demisionat pe data de 07.04.2023. În urma verificării acestor aspecte de fapt, se va analiza de instanța de apel dacă reclamantul mai justifică, în acest context, un interes actual în anularea procedurii de selecție la care a participat în anul 2019. Se va avea în vedere că până la numirea unui nou Consiliu de Supraveghere nu se pot organiza proceduri de selecție a membrilor Directoratului. De asemenea, se vor avea în vedere obligațiile legale ale noului Consiliu de Supraveghere de a organiza procedura de selecție a unui nou Directorat, potrivit dispozițiilor legale aplicabile la data desfășurării noii proceduri, procedură la care oricum va putea participa și recurentul.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 497 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru aplicarea corectă a dispozițiilor art. 33 C. proc. civ.

În ceea ce privește interesul recurentei în casarea deciziei instanței de apel, Înalta Curte retine că acesta rezultă cu evidență din argumentele expuse mai sus, astfel că apărările intimatei în sens contrar, invocate prin întimpinare, vor fi înlăturate.

Dată fiind soluția de trimitere în rejudecare, după casare, instanța de recurs constată că nu se mai impune analizarea motivelor de recurs vizând încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității hotărârii, față de respingerea excepției inadmisibilității cererii de anulare a numirii domnului B. ca membru al directoratului, această solicitarea a recurentului fiind subsecventă soluționării primului capăt de cerere. De asemenea, nu se mai impune analiza criticilor de nelegalitate privitoare la validarea sentinței primei instanțe, criticată ca nefiind motivată potrivit exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., și nici criticile vizând respingerea cererii de probatorii. Similar, constatând că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează lipsa analizei concrete a conținutului anunțului publicat prin raportate la conținutul anunțul nepublicat, pentru a se stabili concret elementele care lipseau din primul anunț, aspecte care se situează în subsecvența motivului de recurs ce urmează a fi admis, instanța de recurs conchide că nu se mai impune analiza acestuia. Identic, nu se mai impune nici analiza motivului de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 488 alin. (1), întrucât acesta vizează aplicarea greșită a unor norme de drept material în soluționarea cauzei pe fond, iar trimiterea cauzei în rejudecare este justificată de aplicarea greșită a unei norme de procedură, cu consecința reanalizării uneia dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, respectiv justificarea interesului personal și actual al reclamantului.

Raportat la soluția de admitere a recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-pârâtă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. nu vor fi acordate în această etapă procesuală, acestea urmând a fi evaluate de instanța de apel, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri față de cererea principală dedusă judecății și în raport cu soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva deciziei nr. 316/2023 din 1 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2023.