ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2331/2023

Ședința publică din data de 14 noiembrie 2023

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 229/CA/2022 din 5 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 407.356,5 RON, cu titlu de penalitate contractuală.

De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 33.078,56 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru de 7.678,56 RON, onorariu expert de 5.400 RON și onorariu avocat de 20.000 RON.

Prin decizia nr. 47/2023 din 9 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost respins apelul pârâtei.

De asemenea, a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu de avocat.

De asemenea, a solicitat cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pârâta a invocat nelegalitatea deciziei din perspectiva neîndeplinirii obligației de motivare a hotărârii prevăzute la art. 425 alin. (1) lit. b) din același cod.

S-a susținut că prin apelul formulat a contestat concluziile raportului de expertiză, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, nearătând argumentele pentru care criticile deduse au fost înlăturate.

De asemenea, a arătat pârâta că decizia recurată se raportează strict la concluziile raportului de expertiză contestat, fără a fi coroborate însă cu alte probe administrate în cauză și fără a fi indicate temeiurile de drept incidente.

Prin urmare, considerentele deciziei atacate nu corespund exigențelor legale prevăzute de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat în esență neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege în vederea atragerii răspunderii contractuale a pârâtei, decizia fiind rezultatul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 1.350 alin. (2), art. 1.555 alin. (2), art. 1.557 și art. 1.634 C. civ. raportat la art. 20 din contract.

S-a arătat că pârâtei nu îi poate fi antrenată răspunderea contractuală câtâ vreme neexecutările ce i-au fost imputate nu sunt nejustificate sau culpabile, reclamanta fiind partea care nu și-a respectat propria obligație prevăzută la art. 20 lit. b) din contract, de a furniza subantreprenorului toată asistența necesară pentru activitățile legate de realizarea contractului.

Astfel, în perioada 07.06.2019 - 10.07.2019, pârâta a transmis reclamantei o serie de notificări cu privire la deficiențele constatate pe teren și care au împiedicat executarea obligațiilor asumate de subantreprenor.

Mai mult, prin notificările nr. x din 07.06.2019, nr. 881 din 10.07.2019 și nr. 879 din 09.07.2019, anterioare notificării de reziliere nr. 296L din 11.09.2019 emise de reclamantă, a operat suspendarea executării obligațiilor contractuale ale pârâtei, în sensul art. 1.634 C. civ. iar, potrivit art. 1.557 alin. (2) și art. 1.516 alin. (2) C. civ., pe perioada acestei suspendări, reclamanta nu putea să apeleze la remediile existente în caz de neexecutare culpabilă a contractului.

La data de 23 iunie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata Asocierea A. S.R.L. B. prin lider de asociere A. S.R.L., prin care s-a invocat excepția nulității recursului, raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ. iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca neîntemeiat.

De asemenea, a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 12 iulie 2023 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta C. S.R.L.

Pârâta susține incidența motivelor de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la primul motiv de recurs, arată că decizia instanței de apel nu respectă exigențele de motivare prevăzute de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, învederează că nu i-au fost analizate criticile formulate în ceea ce privește raportul de expertiză tehnică, motivarea este sumară și se raportează numai la concluziile raportului de expertiză contestat, fără a fi analizate și celelalte probe administrate în cauză iar hotărârii îi lipsesc temeiurile de drept.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri poate fi cerută când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate în concret de instanță, aceasta având obligația legală de a proceda la analiza susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, în vederea aprecierii acestora.

În privința criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul lor fondat, întrucât decizia recurată nu este motivată conform exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din același cod, potrivit cu care considerentele vor cuprinde expunerea situației de fapt reținute pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Astfel, în apel pârâta a criticat argumentarea hotărârii primei instanțe prin raportare exclusiv la concluziile raportului de expertiză tehnică, fără să fi avut în vedere faptul că o serie de constatări ale expertului judiciar contravin contractului dintre părți, consecința fiind plasarea în sarcina pârâtei a unor lucrări care reveneau contractual reclamantei, pe care pârâta le-a enumerat punctual în cererea de apel.

De asemenea, a mai arătat că nu îi poate fi atrasă răspunderea contractuală în contextul în care culpa pentru oprirea lucrărilor aparține reclamantei, care nu i-a acordat asistența tehnică asumată prin contract, respectiv nu a procedat la trasarea lucrărilor, nu a pus la dispoziție proiectul tehnic, nu a avut pe stoc materialele necesare și nu i-a oferit soluțiile tehnice și organizatorice solicitate.

Cu toate acestea, instanța de apel nu a răspuns criticilor concrete ce i-au fost deduse, nearătând argumentele care au stat la baza respingerii apelului, deși potrivit legii, obligația instanței este să înlăture motivat cererile și apările părților.

Deși instanța de apel a fost învestită cu analiza contractului de subantrepriză și cu aprecierea probelor în ansamblul lor, motivarea nu relevă analiza proprie a clauzelor contractuale și stabilirea voinței părților cu privire la obligațiile asumate, în considerente fiind preluate tale quale susținerile reclamantei din cuprinsul întâmpinării dar și concluziile expertizei tehnice.

Totodată, criticile aduse raportului de expertiză tehnică nu au trecut prin filtrul propriu al curții de apel, nefăcând obiectul vreunei analize, instanța rezumându-se la a prelua punctul de vedere al reclamantei din cuprinsul întâmpinării din apel, în sensul că, atât timp cât nu au fost formulate obiecțiuni la raport sau cereri de completare a acestuia, raportul, legal întocmit, face dovada împrejurărilor constatate.

Așadar, exclusiv pe baza susținerilor reclamantei din întâmpinare și a raportului de expertiză contestat, instanța de apel a apreciat că toate lucrările enumerate în cererea de apel, despre care pârâta a pretins că reveneau contractual în sarcina reclamantei, sunt necesare și utile executării contractului și finalizării obiectivului, fiind prevăzute în graficele de execuție asumate de pârâtă.

Mai mult, nici situația de fapt nu a fost reținută ca rezultând din ansamblul probelor administrate, ci numai din raportul de expertiză tehnică. Astfel, deși pârâta a pus în discuție culpa contractuală a reclamantei, instanța de apel, fără a proceda la analiza altor probe, s-a limitat să rețină că, potrivit raportului de expertiză, șantierul era aprovizionat cu materialele necesare, precum și că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile de a efectua trasarea lucrărilor și de a pune la dispoziția pârâtei proiectul tehnic.

Or, expertul, în calitate de specialist în construcții, a fost chemat să își exprime opinia în vederea lămuririi exclusiv a unor împrejurări de fapt, potrivit obiectivelor stabilite de instanță, constatările sale neputându-se substitui analizei în fapt și în drept a instanței. Tot astfel, concluziile expertizei tehnice nu se impun judecătorului ci, în conformitate cu art. 264 C. proc. civ., acesta trebuie să aprecieze probele, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, potrivit convingerii sale.

Este, prin urmare, obligația instanței să expună situația de fapt reținută, astfel cum rezultă din ansamblul probelor administrate, să aprecieze probele, să analizeze dispozițiile contractuale și, prin raportare la temeiurile de drept incidente, să expună raționamentul logico-juridic propriu în sprijinul soluției pronunțate. Aceste elemente sunt indispensabile pentru ca partea să constate că instanța s-a preocupat efectiv de situația concretă dedusă judecății.

În cauză, instanța de apel a stabilit că pârâta se face culpabilă de neexecutarea lucrărilor contractate, impunându-se atragerea răspunderii sale contractuale, exclusiv pe baza apărărilor părții adverse și a raportului de expertiză contestat de pârâtă, fără a supune criticile ce i-au fost deduse unei analize concrete și, mai mult, fără a realiza un examen propriu al dispozițiilor contractului de subantrepriză.

O astfel de motivare nu oferă însă niciun reper de analiză a raționamentului logico-juridic al judecătorului fondului, pentru a verifica dacă soluția pronunțată se sprijină pe argumente de fapt și de drept reținute în considerarea susținerilor ambelor părți.

Așa fiind, decizia recurată se impune a fi casată iar, în raport cu dispozițiile art. 496 alin. (1) și art. 497 teza I C. proc. civ., incidente în cauză, apelul va fi trimis spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se, totodată, netemeinicia apărării de fond a intimatei în sensul inadmisibilității petitului principal din cererea de recurs.

În rejudecare, instanța de apel va devolua fondul cauzei în considerarea motivelor de apel formulate, pe care le va analiza în concret și va expune, prin raportare la dispozițiile contractului încheiat de părți și la probele administrate, raționamentul propriu în susținerea soluției.

Fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ca urmare a nemotivării hotărârii, instanța de recurs nu poate exercita controlul de legalitate din perspectiva pct. 8 al aceluiași articol, căruia îi sunt circumscrise criticile pârâtei privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 1.350, art. 1.555 alin. (2) și art. 1.634 C. civ. raportat la art. 20 din contract.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 47/2023 din 9 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Raportat la soluția de admitere a recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată, cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă nu vor fi acordate în această etapă procesuală, acestea urmând a fi evaluate de instanța de apel, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri față de cererea principală dedusă judecății și în raport cu soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 47/2023 din 9 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 noiembrie 2023.