ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2023

Ședința publică din data de 3 octombrie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În drept au fost invocate prevederile art. 1.530 C. civ.

Prin încheierea din 1 martie 2016 a fost anulată în parte cererea de chemare în judecată cu privire la capetele de cerere privind obligarea la plata TVA aferentă sumelor de 2.808.202,91 RON, 127.714,35 RON și 5.290.331,24 RON.

Prin cererea înregistrată la 30 august 2016 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2016 reclamanta E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A., în calitate de lider al Asocierii A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 477.507,77 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin neexecutarea culpabilă a contractului de prestări servicii nr. x/2014/119 A0001/24.10.2014 și a sumei de 10.555,26 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru neplata sumei de 477.507,77 RON.

Prin încheierea din 1 februarie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la dosarul nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 3315 din 12 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea principală, fiind obligată pârâta C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumelor de 2.808.202,91 RON, reprezentând preț și 85.530 RON, reprezentând penalități. Au fost respinse restul pretențiilor ca neîntemeiate.

A fost respinsă cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâta E. S.R.L.

A fost admisă în parte cererea conexă formulată de reclamanta E. S.R.L., fiind obligată pârâta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L. prin liderul asocierii A. la plata către reclamantă a sumei de 47.708,57 RON. Au fost respinse celelalte pretenții ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul tehnic F., dispunându-se majorarea onorariului cu suma de 4.000 RON.

A fost obligată pârâta Asocierea C. S.R.L. D. prin liderul asocierii C. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 79.567,96 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta-pârâtă Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L. prin liderul asocierii A. în favoarea pârâtei-reclamante E. S.R.L. la plata sumei de 8.336,84 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, a formulat apel și pârâta E. S.R.L.

La termenul de judecată din 19 ianuarie 2022 a fost invocată din oficiu și pusă în discuția părților excepția tardivității apelului declarat de apelanta E. S.R.L., excepția fiind admisă.

Prin decizia civilă nr. 419A din 14 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins apelul declarat de apelanta E. S.R.L., ca tardiv.

De asemenea, a fost admis apelul declarat de apelanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L. prin A., fiind schimbată în parte sentința atacată.

A fost obligată pârâta Asocierea C. S.R.L. - D., prin liderul C. S.R.L. la plata către reclamanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. a sumei de 121.275 RON cu titlu de costuri utilaje, precum și a sumei de 1.854,73 RON, reprezentând contravaloare împrejmuire șantier.

A fost obligată pârâta E. S.R.L. la plata către reclamanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. a sumei de 146.233 RON, reprezentând penalități și a sumei de 3.925,41 RON, cu titlu de costuri containere/gard.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

A fost obligată pârâta Asocierea C. S.R.L. - D., prin liderul C. S.R.L. la plata către reclamanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. a sumei de 83.233,29 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.

A fost obligată reclamanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. la plata către pârâta E. S.R.L. a sumei de 4.027,4 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, în urma compensării.

A fost obligată intimata Asocierea C. S.R.L. - D., prin liderul C. S.R.L. la plata către apelanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. a sumei de 23.817,16 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

A fost obligată intimata E. S.R.L. la plata către apelanta Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul A. a sumei de 24.139,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Recursul declarat împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2022 este întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta invocând încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 și art. 14 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de casare, pârâta a arătat că instanța de apel nu a motivat soluția de admitere a excepției tardivității în ceea ce privește apelul propriu, argumentele regăsindu-se în decizia pronunțată asupra fondului cauzei.

A mai precizat că, dacă ar fi cunoscut considerentele în raport cu care excepția tardivității urma să fie admisă, ar fi avut posibilitatea calificării cererii de apel drept apel incident.

De asemenea, s-a invocat nelegalitatea soluției de admitere a excepției tardivității, având în vedere că cererea de apel a fost semnată electronic, putându-se identifica atât semnatarul cererii, cât și momentul semnării acesteia, fiind transmisă la instanță în termenul legal de 30 de zile, prin e-mail, semnat electronic.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 419A din 14 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, s-a susținut nelegalitatea considerentelor prin care instanța de apel a apreciat că, prin raportare la caracterul disproporționat al obligațiilor reciproce ale părților, pârâta nu este îndreptățită să invoce excepția de neexecutare, acest raționament fiind contrar art. 1.556 C. civ.

În ceea ce privește condițiile în care poate opera excepția de neexecutare, pârâta a arătat că există câteva aspecte înțelese greșit de instanța de apel, impunându-se casarea deciziei recurate.

Astfel, un prim element îl reprezintă cuantumul creanței deținute de pârâtă, de 477.507,77 RON, instanța de apel limitându-și în mod nelegal analiza la valoarea de 47.708,57 RON. Astfel, excepția de neexecutare trebuia analizată prin raportare la întreaga creanță, întrucât art. 1.556 C. civ. nu condiționează posibilitatea de a invoca excepția de neexecutare de inițierea unui demers judiciar pentru a obține recunoașterea dreptului de creanță în raport cu care se invocă acest mijloc de apărare.

Un alt element se referă la premisa distinctă reglementată de art. 1.556 C. civ., respectiv situația în care "nu se oferă executarea obligației", în raport cu care cocontractantul poate refuza în mod justificat executarea obligațiilor care îi revin. S-a susținut că este incidentă și această ipoteză, întrucât reclamanta, deși a semnat situațiile de lucrări și materiale suplimentare, a refuzat să își asume plata acestora.

Ultimul aspect vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.556 C. civ., arătându-se că, față de conduita reclamantei de a angaja direct toți furnizorii de servicii și materiale cu care pârâta se afla în relații contractuale, aceasta din urmă era îndreptățită să invoce excepția de neexecutare.

În subsidiar, s-a arătat că această conduită a reclamantei constituie conform art. 1.534 C. civ. o cauză de exonerare a pârâtei de la plata prejudiciului pretins.

A mai susținut pârâta că, în ceea ce privește pretinsa creanță de 146.233 RON, reprezentând penalități de întârziere, instanța de apel a ignorat faptul că pârâta și-a asumat prin contractul de cesiune numai obligațiile viitoare, nefiind răspunzătoare pentru întârzierile în executare existente la data cesiunii, imputabile cedentului.

Mai mult, contrar voinței părților și cu încălcarea dispozițiilor art. 1.270 C. civ., instanța de apel a reținut că pârâta trebuia să respecte termenele de execuție stabilite inițial între antreprenorul inițial și reclamantă, întrucât nu există o clauză exoneratoare în contractul de cesiune și nu au fost negociate alte termene de execuție. S-a invocat, de asemenea, și incidența regulii de interpretare prevăzute la art. 1.269 C. civ.

Totodată, pârâta a criticat obligarea sa la plata sumei de 3.925,41 RON, reprezentând costuri cu organizarea și împrejmuirea șantierului, întrucât, pe lângă faptul că această sumă a fost pretinsă de reclamantă atât antreprenorului inițial, cât și pârâtei, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei, pârâta nu a încasat valoarea lucrărilor aferente, consecința fiind îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.

S-a mai susținut că sumele pretinse pârâtei nu pot fi defalcate, instanța de apel raportându-se în mod greșit la facturile invocate de reclamantă pe care le-a coroborat cu perioada în care pârâta s-a aflat în relație contractuală cu reclamanta. Or, dintre cele patru facturi invocate de reclamantă, numai două corespund din punct de vedere temporal cu perioada în care pârâta a fost în relație contractuală directă cu reclamanta. Apoi, o componentă semnificativă a valorii acestor facturi o reprezintă chiria unor containere modulare folosite exclusiv de personalul reclamantei, astfel că refacturarea/imputarea acestor costuri nu are temei contractual.

Cu privire la sumele pretinse pentru închirierea gardului mobil de 1.322,88 RON, pârâta a criticat justificarea păstrării gardului mobil după data de 15.05.2015, când s-a realizat recepționarea lucrării de către autoritatea contractantă, cu consecința că pretinderea acestor sume nu se justifică din perspectivă contractuală.

La 16 decembrie 2022 intimata Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul asocierii A. a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin rezoluția din 6 ianuarie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 28 februarie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părți, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 21 martie 2023 a fost înregistrat punctul de vedere formulat de intimata Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul asocierii A..

Prin rezoluția din data de 11 aprilie 2023 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului, în complet de filtru, la 16 mai 2023.

Prin încheierea din 16 mai 2023 a fost respinsă excepția nulității recursului și a fost admis în principiu recursul, fiind stabilit termen de judecată la 19 septembrie 2023, cu citarea părților.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023 a fost amânată pronunțarea la 3 octombrie 2023.

La data de 26 septembrie 2023 intimata Asocierea A. - B. S.R.L. - Dinamica S.R.L., prin liderul asocierii A. a depus concluzii scrise.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2022, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta a criticat soluția admiterii excepției tardivității din perspectiva nemotivării, a încălcării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, precum și a caracterului său greșit, în raport cu dispozițiile de procedură aplicabile.

Criticile sunt neîntemeiate.

Prin încheierea din 19.01.2022 instanța de apel a expus, în esență, argumentele în raport cu care excepția a fost invocată și admisă, motivarea regăsindu-se și în cuprinsul deciziei nr. 419A din 14.03.2022 pronunțate asupra fondului cauzei. Or, cele două hotărâri fac corp comun, încheierea de dezbateri făcând parte integrantă din decizia instanței de apel, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 233 și 425 alin. (1) lit. a) teza a doua C. proc. civ.

Totodată, contradictorialitatea procesului și dreptul la apărare au fost respectate, sens în care se reține că, la termenul de judecată din 19.01.2022, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția tardivității apelului pârâtei, arătând argumentele în raport cu care excepția a fost invocată, iar ambele părți, reprezentate prin avocați, au avut posibilitatea să își exprime poziția procesuală.

Pârâta, prin avocat, și-a expus punctul de vedere, neindicând că ar intenționa să își califice calea de atac din apel principal în apel incident, astfel că se impune concluzia că drepturile procesuale ale acestei părți au fost asigurate, neputând fi reținute susținerile în sens contrar.

În continuare, soluția de admitere a excepției tardivității apelului pârâtei este conformă dispozițiilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 310/2018, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/15.05.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, potrivit căreia "actul de procedură transmis prin fax sau prin poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen." Conform art. 521 C. proc. civ., această decizie este obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial.

În contextul în care cererea de apel a pârâtei a fost transmisă în ultima zi a termenului legal, 23.04.2021, exclusiv prin mijloace electronice, după închiderea programului de lucru al instanței, respectiv la ora 20:43, fără a fi depusă în aceeași zi și prin poștă, cu consecința înregistrării la instanță la data de 26.03.2021, rezultă cu evidență caracterul tardiv al căii de atac, în raport cu care soluția de respingere a apelului pârâtei ca tardiv formulat este legală și judicioasă.

Prin urmare, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtă împotriva încheierii din 19.01.2022.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva deciziei nr. 419A din 14 martie 2022, se susține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1.556 C. civ. și nelegalitatea considerentelor prin care instanța de apel a reținut că pârâta nu era îndreptățită să invoce excepția de neexecutare, dat fiind caracterul infim al creanței deținute de pârâtă împotriva reclamantei în raport cu valoarea neexecutată a contractului nr. x/2014.

În ceea ce privește suma de 146.233 RON, pretinsă de reclamantă cu titlu de penalități de întârziere, pârâta susține, în esență, că decizia atacată ignoră faptul că, prin contractul de cesiune încheiat la 24.04.2015, pârâta și-a asumat obligația de a executa obligațiile viitoare, nefiind răspunzătoare pentru întârzierile în executare cauzate de antreprenorul inițial, existente la data cesiunii.

Mai mult, instanța de apel, contrar voinței părților și cu încălcarea dispozițiilor art. 1.269 și art. 1.270 C. civ., a reținut greșit că, începând cu data cesiunii, pârâta trebuia să respecte termenele de execuție stabilite între antreprenorul inițial și reclamantă, dat fiind că nu există o clauză exoneratoare în contractul de cesiune și nici nu au fost negociate noi termene de execuție.

În ceea ce privește suma de 3.925,41 RON, se arată, în esență, că această valoare a fost pretinsă de reclamantă atât antreprenorului inițial, cât și pârâtei, precum și faptul că pârâta nu a încasat valoarea lucrărilor aferente, consecința fiind îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei. Totodată, susține caracterul neîntemeiat al pretinderii acestei sume, prin raportare la probele administrate în fața instanțelor de fond.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, deși pârâta susține incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile privind soluția de obligare a pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 146.233 RON și a sumei de 3.925,41 RON RON se circumscriu, în parte, motivului de recurs prevăzut la pct. 6 al aceluiași articol, analiza acestuia fiind prioritară, față de consecințele antrenate de eventuala incidență a acestui motiv de recurs asupra celuilalt.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri poate fi cerută când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Motivul de recurs este fondat.

În apel reclamanta a criticat respingerea capătului de cerere privind penalitățile de întârziere în cuantum de 242.963 RON, în opinia reclamantei tribunalul reținând greșit că, prin acordul de cesiune materializat prin actul adițional la contract nr. x/24.04.2015, pârâta și-ar fi asumat numai obligațiile viitoare, deși, prin cesiunea intervenită, pârâta a acceptat în întregime contractul, inclusiv obligația de a respecta programul de lucrări și graficul de execuție.

Pârâta, prin întâmpinare, a invocat caracterul neîntemeiat al pretențiilor reclamantei, în contextul în care, prin contractul de cesiune încheiat la 24.04.2015, s-a obligat să preia numai obligațiile viitoare, iar nu să răspundă alături de antreprenorul inițial, pentru lucrările deja întârziate la momentul intervenirii cesiunii. Astfel, pârâta nu putea răspunde pentru întârzierile cedentului chiar din ziua semnării cesiunii. A mai susținut pârâta că reclamanta nu a mai actualizat graficul de execuție, termenele avute în vedere fiind cele stabilite în relația cu beneficiarul.

Or, verificând decizia recurată, se constată că instanța de apel a omis să analizeze prevederile contractului de cesiune în vederea identificării voinței părților în ceea ce privește sfera obligațiilor preluate și să stabilească dacă pârâta a preluat numai obligațiile viitoare, așa cum susține ori, în afară de acestea, și obligațiile a căror executare era deja întârziată la data intervenirii cesiunii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., obligația instanței este să înlăture motivat cererile și apărările părților sau să le rețină.

Instanța de apel, ignorând apărările pârâtei, s-a mărginit să argumenteze numai că, în privința graficului de execuție, pârâta trebuia să respecte termenele inițiale, atât timp cât nu există o clauză exoneratoare în contractul de cesiune sau părțile nu au negociat alte termene de execuție, precum și că cesiunea contractului inițial nu conduce la modificarea termenelor de execuție în lipsa unor prevederi clare în convenția de cesiune sau a unei înțelegeri separate în acest sens. A concluzionat că, atât timp cât, ulterior cesiunii, pârâta nu a respectat termenele de execuție, aceasta poate fi obligată la penalități, însă doar de la scadența lucrărilor, sens în care a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 146.233 RON.

De asemenea, raportat la art. 1.556 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a apreciat că pârâta nu era îndreptățită să invoce excepția de neexecutare în relația cu reclamanta, creanța deținută de pârâtă împotriva reclamantei de 47.708 RON fiind infimă în raport cu valoarea lucrărilor neexecutate din contractul de antrepriză.

Or, Înalta Curte impune observația că sfera obligațiilor asumate prin contractul de cesiune se impunea a fi analizată cu prioritate față de stabilirea graficului de execuție aplicabil, a momentului de la care curg penalitățile sau a caracterului întemeiat ori nu al excepției de neexecutare invocate de pârâtă.

Prin urmare, nefiind analizate apărările pârâtei, decizia instanței de apel este afectată de viciul nemotivării.

Fiind incidentă ipoteza nemotivării deciziei recurate, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar din perspectiva pct. 8 al aceluiași articol. Așa fiind, criticile pârâtei privind aplicarea greșită și încălcarea dispozițiilor art. 1.556, art. 1.269 și art. 1.270 C. civ. nu pot fi analizate.

În cele din urmă, se reține că decizia instanței de apel este nemotivată și sub aspectul apărărilor pârâtei privitoare la costurile pretinse de reclamantă pentru asigurarea unor containere și gard pentru organizarea de șantier.

A susținut pârâta că aceste costuri, achitate direct terțului G. S.R.L., au fost solicitate atât antreprenorului inițial, cât și pârâtei.

Or, în timp ce obligarea antreprenorului inițial la restituirea acestor sume este justificată, în temeiul dispozițiilor contractului, întrucât antreprenorul a încasat în avans valoarea lucrărilor, pe care ulterior nu le-a mai executat, în ceea ce o privește pe pârâtă, aceasta nu poate fi obligată la plata contravalorii acelorași lucrări și în baza aceluiași temei, al restituirii, câtă vreme pârâta, deși nu a executat, nici nu a încasat în avans valoarea aferentă acestora.

Potrivit pârâtei, aceasta a preluat în calitate de cesionar numai obligațiile viitoare, deci nu și obligația de restituire a sumelor avansate antreprenorului inițial, așa încât restituirea de către pârâta a acestor sume este lipsită de temei în condițiile neîncasării în avans a contravalorii lucrărilor, atrăgând îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.

Decizia recurată nu analizează concret aceste apărări ale pârâtei. Deși se impunea ca susținerile părții să fie înlăturate sau reținute, după caz, argumentat, instanța de apel s-a mărginit doar să arate că apărările pârâtei în acest sens nu pot fi avute în vedere, fără însă a expune motivele care susțin această concluzie.

Prin urmare, în rejudecare, instanța de apel va analiza apărările formulate de pârâtă prin întâmpinare cu privire la suma de 146.233 RON, pretinsă cu titlu de penalități de întârziere, precum și cu privire la suma de 3.925,41 RON, pretinsă cu titlu de costuri pentru organizarea de șantier și va soluționa cauza în consecință.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul pârâta E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 419 A din 14 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelului reclamantei. Va menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta E. S.R.L. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Admite recursul formulat de pârâta E. S.R.L. împotriva deciziei nr. 419 A din 14 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a apelului reclamantei.

Menține în rest celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2023.