ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 161/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția II-a civilă la 12.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună/constate rezilierea contractului încheiat între părți, conform prevederilor art. 13 lit. b) alin. (3) din acesta, ca urmare a renunțării de către pârâtă la executarea contractului, a nerespectării de către aceasta a obligațiilor sale principale și a încetării contractului principal cu C.N.A.D.N.R.; să oblige pârâta la plata sumei de 1.974.360 RON, reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de subantrepriză din 12.09.2011, a dobânzii legale aferente, începând cu data formulării cererii și până la data plății efective a debitului, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvențională, B. S.R.L. a solicitat instanței să constate încetarea/rezilierea contractului de subantrepriză din 12.09.2011, din care face parte actul adițional nr. x din 11.11.2011 și graficul de execuție anexă la acesta; să oblige reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.014.092,5 euro, în echivalent în RON la cursul de schimb din ziua plății, cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru nerespectarea termenelor din graficul de execuție, conform art. 16 alin. (7), corob. cu alin. (10) din contractul de subantrepriză anterior menționat și a sumei de 10.000 euro, în echivalent în RON la data plății, reprezentând penalități pentru neefectuarea testului de finalizare, potrivit art. 16 ultim. lin. din același contract; să oblige pârâta la plata asigurării pentru siguranța la riscuri și accidente, estimată la suma de 16.876,97 RON, actualizată cu dobânda legală și rata inflației, conform art. 12, corob. cu art. 6.1 pct. xxiv din contract și a costurilor aferente încercărilor de laborator efectuate de pârâta-reclamantă pentru lucrările executate parțial de reclamanta-pârâtă, în acord cu art. 6.1 pct. xv si xxvi din același contract.

Prin încheierea nr. 823/13.09.2018, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, în baza art. 111 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375/17.12.2015, a trimis cauza spre competentă soluționare unui complet specializat în litigii cu profesioniștii.

Prin sentința nr. 241/13.12.2018, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, completul specializat în litigii cu profesioniști, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în materia insolvenței din cadrul aceleiași secții; constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus sesizarea Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin sentința nr. 1/C/2019-P.I./15.01.2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cererii principale, precum și a celei reconvenționale în favoarea completului specializat în materie civilă litigii cu profesioniști din cadrul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 239/LP/209/07.11.2019, Tribunalul Bihor, secția II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea principală, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins pentru acest motiv și cererea reconvențională.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a declarat apel.

Prin decizia nr. 380/2022-A/20.12.2022, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a admis în parte cererea principală, a dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiat la 12.09.2011 între cele două părți litigante, a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 210.049 euro, în echivalent în RON la data plății, cu titlu de beneficiu nerealizat, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.997,94 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierilor din 07.10.2020, 04.11.2020, 22.01.2021 și din 08.11.2022 și a deciziei sus-menționate, pârâta B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. și prin administrator special D., a declarat recurs, solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În susținere, a arătat că, în mod nelegal, prin încheierea din 04.11.2020, instanța de prim-control judiciar a admis excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului special al recurentei și a dispus anularea actului de procedură reprezentat de întâmpinarea formulată prin acesta și asociatul majoritar.

În opinia recurentei, dispoziția de anulare este nemotivată, fiind dată fără indicarea unui motiv de fapt și de drept care să fundamenteze soluția pronunțată.

Astfel, a apreciat că în cauză nu au fost respectate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale art. 6 C. proc. civ.

A mai susținut că dispoziția anulării întâmpinării a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și a accesului la justiție, precum și a principiilor care guvernează procesul civil: contradictorialitatea, oralitatea și legalitatea, întrucât excepția nulității nu a fost pusă în discuția părților, de vreme ce recurenta nu fusese legal citată pentru acel termen.

De asemenea, a considerat că simpla trimitere la apărările reclamantei în justificarea soluției date nu poate echivala cu o motivare, potrivit normelor C. proc. civ. și ale Convenției, motiv pentru care a apreciat că atât timp cât toate aspectele evocate nu au fost analizate, instanța de apel, în mod nelegal, a constatat lipsa calității de reprezentat.

A mai precizat recurenta că instanța de apel, în mod greșit, a citat lichidatorul judiciar pentru termenul acordat în vederea discutării excepția lipsei calității de reprezentant al pârâtei. Astfel, a arătat că societatea B. S.R.L. se afla în faliment din 14.11.2019 și era reprezentată legal de E., în calitate de lichidator judiciar, în prezent, C., conform înscrisurilor aflate la dosar.

Totodată, a arătat că citarea sa greșită a condus la imposibilitatea cunoașterii de către practicianul în insolvență a excepției în discuție și că anularea întâmpinării este nelegală și nemotivată, fiind incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) și ale art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În continuare, a arătat că instanța de apel, în mod nelegal, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză prin care s-a invocat nulitatea acestuia, fără o motivare care să se raporteze la obiecțiunile lichidatorului judiciar, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 335 C. proc. civ.

În susținere, a mai afirmat că nelegala sa citare în vederea realizării expertizei judiciare a fost confirmată chiar de către expertul desemnat, prin menționarea expresă în cuprinsul raportului, la pagina 3 paragraf 2, a faptului că "citarea părților s-a făcut în data de 09.05.2022 prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (...)", și nu prin "scrisoare recomandată cu conținut declarat", conform art. 335 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, a precizat că, întrucât a fost încuviințată efectuarea unei expertize ce necesita o lucrare la fața locului sau explicații din partea părților, citarea trebuia efectuată potrivit procedurii speciale reglementate de art. 335 C. proc. civ., care este obligatorie și nu facultativă, legiuitorul folosind sintagma "ea (expertiza) nu poate fi făcută decât după citarea prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire".

Mai mult, a arătat că citarea recurentei la sediul său social nu îndeplinea condițiile legale impuse de C. proc. civ. și de Legea nr. 85/2006, întrucât citarea recurentei trebuia realizată la adresa sediului lichidatorului său judiciar din Cluj-Napoca, Calea x, jud. Cluj.

Pentru aceste considerente, în vederea respectării dreptului la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil, recurenta a arătat că se impunea refacerea raportului de expertiză contabilă.

În final, recurenta a susținut că o astfel de măsură trebuia dispusă și pentru motivul că raportul de expertiză contabilă judiciară, întocmit în cauză de dna expert judiciar F. reprezintă, în fapt și în drept, o copie a raportului de expertiză contabilă, realizat de dna G. și depus de intimată în dosarul nr. x/2016 a Tribunalului Bihor, dosar asociat la dosarul de faliment al debitoarei B. S.R.L., nr. 2744/111/2010.

Prin întâmpinarea depusă la 28.06.2023, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat, pe cale de excepție, netimbrarea recursului, lipsa semnăturii cererii de recurs de către administratorul special D., lipsa calității de reprezentant a avocatului recurentei și lipsa calității procesuale active a domnului D.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei-pârâte, aceasta nedepunând la dosar răspuns prin care să prezinte apărările sale față de excepțiile și susținerile invocate de intimata-reclaamntă.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în cuprinsul căruia au fost menționate excepțiile invocate de către intimată prin întâmpinare, precum și motivele care au stat la baza lor.

Raportul a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport; niciuna dintre părți nu s-a prevalat de acest drept.

Luând în analiză excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional, invocată de intimată prin întâmpinare, a cărei soluționare se impune cu prioritate, în raport cu art. 248 alin. (1) C,proc.civ, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Art. 80 alin. (3) coroborat cu art. 83 alin. (1) C. proc. civ. permite, inclusiv în recurs, persoanelor juridice să își exercite drepturile procedurale și prin avocat sau consilier juridic, ipoteză în care, art. 85 alin. (3) din același act normativ, impune că împuternicirea să fie dovedită prin înscris în acord cu legile de organizare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din același act normativ, cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic, iar la aceasta se vor atașa, potrivit alin. (2), dovada achitării taxei de timbru și procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic, cerințele menționate la alin. (2) fiind prevăzute sub sancțiunea nulității, astfel cum dispune alin. (3) al textului legal evocat.

Art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 486 alin. (2) din același cod, stabilește că în situația în care se constată lipsa calității de reprezentat a celui care a acționat în numele părții, instanța va acorda un termen scurt pentru complinirea lipsurilor, iar, în ipoteza în care acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

Pe de altă parte, dispozițiile legii speciale în materia insolvenței, respectiv Legea nr. 85/2006, conferă putere de reprezentare în numele și interesul societății aflate în procedura falimentului lichidatorului judiciar desemnat, care, în temeiul art. 23, raportat la art. 25 lit. g) al acestui act normativ, poate acorda drept de reprezentare avocaților în procesele în care debitoarea este parte.

Prin urmare, în ipoteza contestării calității de reprezentant convențional al unei societăți aflate în procedura falimentului, confirmarea dreptului de reprezentare nu poate fi realizată decât de către lichidatorul judiciar al acesteia.

În speță, recursul de față a fost promovat de pârâta B. S.R.L., societate în faliment, prin avocatul Societății Civile de Avocați H., așa cum rezultă din memoriul de recurs în cuprinsul căruia s-a precizat că semnătura aplicată în numele recurentei aparține persoanei sus-menționate. La cererea de recurs a fost atașată împuternicire avocațială.

Prin întâmpinare, intimata a contestat calitatea de reprezentant a semnatarului cererii de recurs din perspectiva faptului că împuternicirea avocațială nu este datată, contractul de asistență juridică menționat în cuprinsul acesteia este din 2014, iar societatea profesională cu răspundere limitată C. a fost înființată abia în anul 2022.

Față de excepția invocată, la termenul din 23.11.2023, în acord cu dispozițiile art. 82 alin. (1) C. proc. civ., examinarea recursului, în procedura de filtru, a fost amânată în vederea emiterii unei adrese către lichidatorul judiciar pentru a preciza dacă își însușește recursul declarat în cauză și dacă confirmă mandatul Societății Civile de Avocați H.. În acest sens, prin adresa comunicată lichidatorului judiciar la 14.12.2023 - dosarul de recurs -, Înalta Curte a pus în vedere acestuia, sub sancțiunea anulării cererii, ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia, să aducă la îndeplinire cele stabilite în sarcina sa.

Până la momentul termenului stabilit în completul de filtru pentru examinarea recursului, în acord cu dispozițiile art. 493 C. proc. civ., lichidatorul judiciar nu a transmis niciun punct de vedere în sensul celor indicate mai sus.

Așa fiind, în lipsa validării dreptului de reprezentare al semnatarului cererii de recurs și însușirii de către lichidatorul judiciar al recurentei a căii de atac exercitate în cauza de față, Înalta Curte constată că actele procesuale îndeplinite în numele autoarei căii de atac au fost efectuate de o persoană fără calitate în cauză, context în care devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât în etapa devolutivă, societatea de avocați sus-menționată nu a reprezentat pârâta în fața instanței de prim-control judiciar și nici nu a efectuat vreun act de procedură în reprezentarea acestei părți pentru a se reține ipoteza de la art. 87 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în ceea ce privește înscrisurile transmise astăzi la dosar, Înalta Curte constată că acestea nu pot avea funcția urmărită de către semnatarul cererii de recurs, în măsura în care acestea nu fac dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina lichidatorului judiciar prin încheierea din 23.11.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Mai mult, analiza actelor depuse în dovedirea calității de reprezentant convențional relevă faptul că acestea vizează o perioadă anterioară datei exercitării recursului de față și nu fac referire la numărul contractului de asistență juridică inserat în cuprinsul împuternicirii avocațiale, în baza căruia semnatarul cererii de recurs afirmă un drept de reprezentare în această fază procesuală, în temeiul Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Pe cale de consecință, constatând că în cauză lichidatorul judiciar al recurentei nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a remediat lipsurile legate de calitatea semnatarului cererii de recurs, respectiv a reprezentantului convențional al pârâtei, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 82 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5), raportat la art. 496 alin. (1) din același act normativ, va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional al recurentei și, în consecință, va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant convențional al recurentei-pârâte B. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., prin administrator special D. și prin lichidator judiciar C. (fostă E.) împotriva încheierilor din 07.10.2020, 04.11.2020 și 22.01.2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și împotriva încheierii din 08.11.2022 și a deciziei nr. 380/2022-A/20.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2024.