ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1525/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 august 2017 pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Baia Sprie prin Primar și cu reclamanta S.C. B. prin administrator special C., a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată a B. în raport de dispozițiile art. 68 și art. 70 din C. proc. civ. și art. 2403 din C. civ., urmând ca aceasta să dobândească poziția procesuală de reclamantă și calitatea procesuală de chemată în judecată, precum și obligarea Unității Administrativ Teritoriale Baia Sprie la plata sumei de 2.105.401,25 RON, compusă din:

- suma de 588.300 RON, reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/19.12.2016;

- suma de 1.517.101,25 RON, reprezentând contravaloarea facturii seria x nr. x/03.01.2017, cu mențiunea că ambele facturi emise de B. formează obiect al ipotecii asupra creanțelor constituite de B. în favoarea băncii;

De asemenea, s-a solicitat obligarea Unității Administrativ Teritoriale Baia Sprie la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului, în temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ.

În ceea ce privește contextul încheierii contractului de credit nr. x/11.05.2016 și a contractului de ipotecă mobiliară nr. x/11.05.2016 asupra creanțelor pe care B. le avea de încasat de la Unitatea Administrativ Teritorială Baia Sprie s-a arătat că la data de 11 mai 2016, între A. S.A. (în calitate de creditor) și S.C. B. S.A. (în calitate împrumutat), a fost încheiat contractul de credit nr. x (anexa 1), prin care banca a acordat B. o facilitate de credit de tip revolving în vederea finanțării activității curente a acestei societăți, în valoare de 3.500.000 RON.

Conform art. 4 din cuprinsul Condițiilor Speciale la contractul de credit x privind "Condițiile de utilizare a creditului", creditul putea fi utilizat numai în baza prezentării facturilor emise de către B. în baza contractelor comerciale, ce formau obiectul garanției băncii, facturi care în mod obligatoriu trebuiau să fie acceptate la plată de către debitorii creanțelor aduse în garanția băncii prin mecanismul ipotecii mobiliare asupra creanțelor reglementate de C. civ.

Împrumutatul se obligă să prezinte băncii facturi care să acopere minim 140% din valoarea creditului utilizat.

O altă condiție care a fost stabilită de părți pentru ca facturile prezentate A. S.A. să poată fi acceptate de bancă era aceea ca scadența facturilor prezentate la bancă să nu depășească 4 luni de la data utilizării creditului garantat cu respectivele facturi.

În plus, prin contractul de credit menționat, S.C. B. S.A., în calitate de împrumutat, s-a obligat să mandateze banca în vederea transferării disponibilităților bănești existente din conturile B. deschise la trezorerie în conturile deținute de această societate la A. S.A.

Prin art. 5 din cadrul Condițiilor Speciale la contract, părțile au stabilit că data ultimei utilizări este 9 ianuarie 2017, iar data scadenței a fost stabilită la 9 mai 2017.

Contractul de credit a fost amendat prin Actul adițional nr. x/26.09.2016 (anexa 2), părțile stabilind că suma maximă ce putea fi utilizată, cumulat cu creditul acordat anterior prin contractul de credit nr. x/15.05.2014, nu putea depăși valoarea de 4.500.000 RON, A. S.A. având dreptul de a refuza orice cerere de utilizare din partea împrumutatului care depășește această valoare.

Cu scopul de a garanta rambursarea împrumutului acordat prin contractul de credit nr. x/11.05.2016, părțile au încheiat contractul de ipotecă mobiliară asupra creanțelor nr. x/11.05.20163 (anexa 3), prin care B. a constituit în beneficiul A. S.A. ipoteca mobiliară asupra creanțelor și accesoriilor acestora provenind din contractul de lucrări nr. x/01.04.2016 și actele adiționale la acesta încheiat cu Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Baia Sprie.

În acord cu prevederile art. 2400 alin. (1) din C. civ., banca a transmis notificarea nr. x/12.05.2016 (anexa 4) către UAT Baia Sprie, în calitate de debitor al creanței ipotecate, pentru a-i comunica existența ipotecii, creanța ipotecată, suma datorată, locul și modalitatea de plată.

În concret, prin notificarea în discuție, UAT Baia Sprie, în calitate de debitor al creanței ipotecate, a fost informată de către A. S.A. că, de la data primirii acestei notificări, orice plăți pe care le datorează pârâtei B. în temeiul contractului de lucrări nr. x/01.04.2016 să le realizeze în contul x, deschis la Trezoreria Municipiului Baia Mare pe numele pârâtei beneficiare.

Notificarea în discuție a fost semnată de către Primarul Unității Administrativ Teritoriale Baia Sprie - Pașca Dorin Vasile și înregistrată sub nr. x/13.05.2016 în evidența instituției.

Prin această notificare, pârâta UAT Baia Sprie a confirmat faptul că este în vigoare contractul de lucrări nr. x/01.04.2016, că nu a încetat în alt mod, că nu se află în desfășurare nicio acțiune care să poată determina încetarea acestuia, dar și că în baza contractului de lucrări datorează sumele către B., creanțe ce sunt ipotecate în favoarea A. S.A. și că este de acord să le achite conform notificării primite.

În temeiul dispozițiilor art. 2409 alin. (2) din C. civ., banca a procedat la înscrierea ipotecii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (anexa 5), îndeplinind exigențele art. 2409 alin. (2) din C. civ.

Prin Actul adițional nr. x/26.09.2016 la contractul de credit nr. x/11.05.2016 B. s-a obligat să mandateze banca în vederea transferării disponibilităților existente din conturile acestei societăți deschise la Trezorerie în conturile B. deschise la A. S.A.

În aplicarea prevederilor agreate de părți prin contractul de credit nr. x și actul adițional la acesta, pentru mandatarea băncii în vederea transferării disponibilităților existente din conturile B., deschise la trezorerie, în conturile B., deschise la A., părțile au încheiat contractul de mandat privind transferurile directe din conturile deschise la Trezoreria Statului (anexa 6).

Contractul de lucrări nr. x încheiat între B. și UAT Baia Sprie (anexa 7) din care izvorăsc creanțele pârâtei ce au fost ipotecate în beneficiul băncii a fost încheiat la data de 1 aprilie 2016 în vederea executării în beneficiul autorității locale a lucrărilor aferente proiectului privind Construcție și reabilitare drum alternativ pe malul drept al râului Săsar, între DC5 și pod str. x, oraș Baia Sprie, județul Maramureș.

Prețul agreat de părți pentru realizarea lucrărilor conform contractului de lucrări este de 5.403.527,58 RON, la care urma să se adauge TVA-ul în valoare de 1.080.705,52 RON.

Contractul în discuție a fost încheiat pentru o durată de 12 luni.

În ceea ce privește aspectele prealabile privind cadrul procesual s-a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată a B. în poziția procesuală de reclamant, în raport de dispozițiile art. 2403 din C. civ., art. 68 și art. 70 din C. proc. civ.

Prin urmare, față de specificul litigiului, mijlocul procedural prin care banca a înțeles să solicite introducerea în cauză a B. în poziția procesuală de reclamant este cel al chemării în judecată a altei persoane, ca formă a intervenției forțate.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 194 și următoarele din C. proc. civ., art. 68 și art. 70 C. proc. civ., art. 2403 din C. civ., precum și toate celelalte dispoziții legale la care a făcut trimitere în cuprinsul cererii.

La data de 9 ianuarie 2018 reclamanta A. S.A. a depus cerere adițională, prin care a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună:

a) admiterea cererii de chemare în judecată a B. în raport de dispozițiile art. 68 și art. 70 C. proc. civ. și art. 2403 C. civ., urmând ca aceasta să dobândească poziția procesuală de reclamantă și calitatea procesuală de chemată în judecată;

b) obligarea UAT Baia Sprie la plata către reclamantă a sumei de 2.105.401,25 RON, reprezentând creanță rezultată din contractul de execuție lucrări nr. x/01.04.2016, încheiat de pârâta UAT Baia Sprie cu B. care formează obiect al ipotecii asupra creanțelor constituită de B. în favoarea reclamantei;

c) obligarea UAT Baia Sprie la plata cheltuielilor de judecată;

Prin sentința civilă nr. 364 din 24 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Baia Sprie prin primar și cu introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat - reclamant a S.C. B. S.A., în insolvență, reprezentată prin administrator judiciar D.. și prin administrator special C., având ca obiect pretenții și, în consecință:

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Baia Sprie a fost obligată la plata sumei de 252.807,67 RON, în favoarea reclamantei A. S.A.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Baia Sprie a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 5.782,28 RON, constând în taxă judiciară de timbru, onorariul de expert și onorariul avocațial, în favoarea reclamantei A. S.A.

Intervenienta forțată reclamantă S.C. B. S.A., reprezentată prin administrator special C., a fost obligată să plătească diferența de onorariu de 53 RON, în contul BLEJ Maramureș pentru expertul tehnic judiciar Hotea Emilia, constatând că acesta are un drept de creanță curentă asupra averii debitoarei S.C. B. S.A., în insolvență.

Orașul Baia Sprie, prin primar, a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 364 din 24 martie 2020 a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului așa cum aceasta a fost formulată în întregimea ei, ca fiind fără obiect, nelegală și netemeinică și anularea în tot a sentinței civile nr. 364/2020, prin care s-a admis parțial cererea reclamantului, în sensul obligării apelantului la plata sumei de 252.807,67 RON către apelanta A. S.A., la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și A. S.A, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, cu consecința admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de apelantă și obligarea intimatei UAT Baia Sprie la plata către apelantă a sumei de 2.105.401,25 RON, reprezentând creanță rezultată din contractul de execuție lucrări nr. x/01.04.2016, încheiat de între UAT Baia Sprie și B. S.A., care formează obiect al ipotecii asupra creanțelor constituite de B. S.A. în favoarea apelantei și obligarea Unității Administrativ Teritoriale Baia Sprie la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 211/2021 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-intimat Orașul Baia Sprie prin Primar E., în contradictoriu cu intimata-apelanta S.C. A. S.A. și privind pe intimata S.C. B. S.A., în procedura falimentului, reprezentată prin lichidator judiciar D.. împotriva încheierii din 10 martie 2020, a încheierii din 24 aprilie 2018 și a sentinței civile nr. 364/24.03.2020, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017; s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-intimată A. S.A., în contradictoriu cu intimatul-apelant Orașul Baia Sprie, prin primar E., privind și pe intimata B. S.A., în procedura falimentului, reprezentată prin lichidator judiciar D.. împotriva sentinței civile nr. 364/24.03.2020 a Tribunalului Maramureș, care a fost menținută în întregime; apelantul Orașul Baia Sprie, prin Primar E. a fost obligat la plata sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în apel, către intimata A. S.A.

La data de 18 iunie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 211/2021 din 16 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Recurentul-pârât Orașul Baia Sprie, prin primar, a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii pronunțate în dosarul nr. x/2017, prin care s-a admis parțial cererea reclamantei, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 252.807,67 RON către A. S.A., la care se adaugă cheltuielile de judecată.

S-a criticat faptul că prin hotărârea recurată se menține obligația instituției pârâte de a achita suma menționată în baza unor fapte ivite după data introducerii acțiunii în instanță și a precizării acesteia, fapte care la aceste date nu existau.

Cererea introductivă de instanță a avut la bază solicitarea acestor sume în baza unor facturi, a căror valabilitate a fost stabilită, ca neputând fi acceptate în probațiune. Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea, susținând faptul că pretinde acele sume, dar nu în baza facturilor, ci în baza contractului de execuție.

Instanța s-a pronunțat în baza unor motive străine față de cererea introductivă a reclamantei.

Cererea de chemare în judecată și precizarea acesteia, au ca temei declarat plata sumei de 2.105.401.25 RON, cu titlu de pretenții, reclamanta bazându-se pe cele două facturi și, în precizare, aceeași reclamantă a menționat că înțelege să se bazeze pe contractul de execuție lucrări.

În opinia recurentului-pârât, acestea erau singurele pretenții și temeiuri asupra legalității cărora instanța era chemată a se pronunța.

Nicidecum, instanța nu se putea pronunța asupra cesiunii de creanță survenite ulterior datei maxime a precizării acțiunii. Din acest punct de vedere, instanța de apel a considerat neîntemeiată această reținere, cu toate că este evident faptul că aceste sume nu au fost solicitate de către reclamantă nici prin acțiunea introductivă și nici prin precizare, ca efect al unor plăți făcute în conturile unor cesionari. Acest motiv, de plată în alte conturi, a fost invocat de către reclamantă, iar cererea a fost admisă de către instanța de fond, cu mult peste termenul permis de lege în acest sens.

În acest context, recurentul consideră că instanța s-a pronunțat în legătură cu un motiv străin, astfel încât se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Mai mult decât atât, din reținerile sentinței recurate, bazate pe raportul de expertiză, rezultă fără niciun dubiu, faptul că instituția ORAȘUL BAIA SPRIE a efectuat plăți în valoare de 3.171.244,95 RON, în contul indicat de către reclamantă, și o diferență până la 3.957.298,52, în conturile celor două firme cesionare, precum și către bugetul de stat.

Prin urmare, obiectul litigiului de față a fost stins, prin plată, suma solicitată de reclamantă fiind de 2.105.401,25 RON.

Dacă reclamanta avea pretenții ulterioare, peste această sumă de 2.105.401,25 RON, acestea trebuiau să fie materializate cel târziu la primul termen la care părțile au fost legal citate, ceea ce nu s-a întâmplat.

Diferența ce rezultă din plata sumelor către cele două societăți cesionare, reclamanta nu o poate solicita în această cauză, instanța fiind legată de suma de 2.105.401,25 RON.

Atât prin prisma faptului că obiectul (adică plata sumei de 2.105.401,25 RON) a fost stins prin plată, cât și a simplului fapt că temeiul acțiunii introductive nu îl reprezintă plata în conturile cesionarilor, ci pur simplu pretențiile față de o sumă, care a fost stinsă deja.

Acordarea unor drepturi peste ceea ce s-a solicitat, cu interpretarea greșită a normelor de drept, în baza unor motive străine de cauză (cesiunea de creanță nu a fost solicitată conform art. 204 C. proc. civ.), motivul cauzei fiind plata sumei menționate în baza contractului de execuție lucrări (precizare de acțiune).

Recurentul-pârât consideră că este incident motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și datorită faptului că obligația plății cheltuielilor de judecată a fost stabilită în sarcina sa, deși ambele părți au pierdut procesul.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 2 august 2021, intimata-pârâtă A. S.A. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât motivele de casare invocate de recurent nu se pot încadra în cele prevăzute de art. 488 din același cod. În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-pârât a transmis răspuns la întâmpinare la 8 septembrie 2021, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, deci, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Doar intimata-pârâtă A. S.A. a înțeles să-și exercite acest drept.

Prin încheierea din 3 februarie 2022 s-a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.A.; s-a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 211/2021 din 16 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, stabilindu-se termen la data de 14 aprilie 2022, pentru judecata pe fond a acestuia, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 14 aprilie 2022, Înalta Curte a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se comunica intimatei-interveniente B. S.A., prin administrator judiciar D. și prin administrator special C., cererea de suspendare formulată de recurentul-pârât, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Analizând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 din C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Prealabil analizei recursului trebuie menționat faptul că argumentarea motivelor de recurs invocate a fost redactată cu nerespectarea unor minime exigențe procedurale, recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR exprimându-și nemulțumirile cu privire la faptul că s-a menținut în sarcina sa obligația de a achita suma indicată în baza unor fapte ivite după data introducerii acțiunii în instanță și a precizării acesteia, fapte care la aceste date nu existau.

Or, trebuie subliniat că, în această cale extraordinară de atac, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 488 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR susține faptul că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., întrucât instanța s-a pronunțat în baza unor motive străine față de cererea introductivă a reclamantei.

Astfel, s-a arătat că acțiunea dedusă judecății și precizarea acesteia, au ca temei declarat plata sumei de 2.105.401.25 RON, cu titlu de pretenții, reclamanta bazându-se pe cele două facturi și, în precizare, aceeași reclamantă a menționat că înțelege să se întemeieze pe contractul de execuție lucrări.

Prin urmare, în opinia recurentului-pârât, acestea erau singurele pretenții și temeiuri asupra legalității cărora instanța era chemată a se pronunța.

Ceea ce susține recurentul-pârât este faptul că instanța nu se putea pronunța asupra cesiunii de creanță survenite ulterior datei maxime a precizării acțiunii.

Înalta Curte constată că aceste critici ale recurentului nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., motivul de recurs putând fi invocat doar atunci când "hotărârea cuprinde ... numai motive străine de natura cauzei". Condiția legală a textului impune, așadar, ca motivele reținute de instanță să fie numai unele străine de natura cauzei, ceea ce nu se regăsește în speță.

Motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii (ca ipoteze ale cazului de casare evocat) presupun, pe de o parte, situația ca, fie considerentele să nu sprijine soluția din dispozitiv, în sensul că raționamentul instanței ar determina o rezolvare contrară decât cea regăsită în partea finală a hotărârii, fie argumentele să fie opuse între ele, în sensul că unele conduc la admitere, iar altele la respingere, astfel încât, neputându-se opta pentru corectitudinea unora sau altora dintre acestea, nu se poate deduce dacă soluția din dispozitiv este, la rândul său, justă.

Criticile formulate în cuprinsul cererii de recurs nu susțin motivarea străină de natura pricinii, ci vizează exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată.

În consecință, împrejurarea că recurentul este nemulțumit de argumentele și soluția pronunțată în cauză nu determină incidența niciuneia dintre tezele reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., respectiv absența motivării, contradicția argumentelor sau invocarea numai a unor motive străine de natura cauzei.

De aceea, se constată că acest motiv de recurs a fost doar formal invocat, astfel încât încadrarea criticilor prezentate în ipoteza normativă rămâne doar aparentă.

În realitate, titularul căii de atac a expus argumente care vizează încălcarea de către instanță a limitelor învestirii sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, a principiului disponibilității și a principiului dreptului la apărare, ceea ce înseamnă că aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., însă nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut corect că din motivarea acțiunii, astfel cum a fost modificată, reiese că suma solicitată reprezintă contravaloarea lucrărilor prestate în baza contractului de execuție lucrări nr. x/01.04.2016, scadente și neplătite de pârât conform notificării transmise sub nr. x/12.05.2016, temeiul juridic principal al cererii reprezentându-l aplicarea dispozițiilor art. 2401 coroborat cu art. 2403 din C. civ.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Curtea de Apel Cluj nu a constatat existența unei modificări a cererii introductive ulterioare primului termen de judecată, ci, dimpotrivă, inclusiv în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei care sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10 martie 2020, reclamanta a solicitat întreaga sumă indicată prin acțiunea precizată la primul termen de judecată, sumă care reprezenta creanța rezultată din contractul de execuție lucrări nr. x/01.04.2016 și care forma obiectul ipotecii asupra creanțelor constituite de B. S.A. în favoarea A. S.A.

Referirea la cele două contracte de cesiune de creanță încheiate cu creditori ai B. S.A. și care au vizat plăți efectuate de UAT ORAȘUL BAIA SPRIE (debitor cedat) ulterior demarării litigiului nu reprezintă o modificare a obiectului cererii de chemare în judecată sau a cauzei acesteia, ci doar o subliniere a încălcării de către recurentul-pârât din prezenta cauză a obligațiilor stabilite conform art. 2400 și următoarele din C. civ.

Instanța de apel s-a pronunțat în limitele învestirii sale, chestiunile referitoare la intervenirea cesiunilor de creanță și plățile efectuate în alt cont decât cel al intervenientei nereprezentând modificări ale obiectului cererii, așa cum în mod eronat susține autorul căii de atac.

Faptul că în cursul soluționării litigiului, recurentul-pârât a continuat să efectueze plăți în baza contractului de execuție de lucrări nu reprezintă o modificare a obiectului sau cauzei cererii de chemare în judecată, atâta vreme cât aceste plăți erau vizate prin acțiunea promovată, care se raporta la toate creanțele născute și scadente ulterior notificării privind contractul de ipotecă mobiliară.

Sunt lipsite de fundament susținerile recurentului, potrivit cărora era necesară modificarea acțiunii introductive cu privire la cesiunile de creanță intervenite în cursul soluționării procesului, cauza cererii de chemare în judecată și obiectul acesteia fiind aceleași cu cele formulate prin cererea adițională.

Cauza cererii de chemare în judecată nu trebuie confundată nici cu cauza acțiunii (care reprezintă scopul urmărit de acela care apelează la acțiune) și nici cu motivul cererii, care este dovada ce servește la justificarea cauzei.

În speță, cauza acțiunii a constituit-o dobândirea garanției, cauza cererii de chemare în judecată era contractul de execuție de lucrări, contractul de garanție mobiliară și notificarea terțului debitor, iar motivul cererii este reprezentat de înscrisurile cu care se dovedește existența cauzei.

Curtea de Apel Cluj a reținut că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale, cu respectarea principiilor disponibilității și a dreptului la apărare, astfel că se impune înlăturarea susținerile formulate de recurentul-pârât sub acest aspect.

În calea de atac a recursului, partea recurentă a invocat și motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text de lege potrivit căruia hotărârea poate fi casată când a fost dată cu încălcarea ori cu greșita aplicare a normelor de drept material.

Din această perspectivă, Înalta Curte va examina doar observațiile recurentului care pun în dezbatere nelegalitatea deciziei, nu și cele care vizează modalitatea de interpretare a probelor și de stabilire a situației de fapt, deoarece analiza în calea extraordinară de atac nu poate fi extinsă, după cum rezultă din conținutul art. 488 din C. proc. civ., dincolo de criticile de nelegalitate, spre cele de eventuală netemeinicie.

Aceasta, deoarece sistemul de drept național nu cunoaște decât dublul grad de jurisdicție (fond și apel), iar căile extraordinare de atac pot fi exercitate doar în condițiile prevăzute de lege, nu însă și pentru ca părțile să supună instanțelor de control judiciar orice nemulțumire asupra hotărârii anterioare.

Încălcarea legii presupune fie refuzul aplicării normei juridice, fie interpretarea greșită a acesteia.

Refuzul aplicării legii constă în transgresarea directă a textului clar și precis, ce nu presupune o interpretare specială (interpretatio cessat in claris).

Interpretarea greșită a legii presupune că textul legal incident speței este susceptibil de interpretări contrarii, iar, prin hotărârea atacată, instanța a dat o interpretare neconformă sensului real al textului.

În fine, aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către instanță. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorii apelului la a aplica o altă lege decât aceea incidentă raportului juridic dedus judecății.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanțele anterioare au reținut, în mod corect și legal, că este întemeiată cererea formulată de reclamantă cu privire la plata sumelor de bani care au făcut obiectul cesiunilor de creanță către cesionarii societățile F. S.R.L. și G. S.R.L.

Prin poziția formulată în cauză, ORAȘUL BAIA SPRIE nu a contestat executarea lucrărilor contractate prin contractul de execuție de lucrări nr. x/01.04.2016, ci a contestat facturile ca acte doveditoare ale creanțelor.

Or, obligația de plată a debitorului Orașul Baia Sprie nu s-a născut în baza facturilor emise de B. S.A., ci în baza contractului de lucrări nr. x/01.04.2016 și al garanției reale mobiliare, ca efect al executării obligațiilor de către B..

În temeiul dispozițiilor art. 2400 alin. (1) din C. civ., reclamanta A. S.A. a transmis notificarea nr. x/12.05.2016 către UAT Baia Sprie, în calitate de debitor al creanței ipotecate, pentru a-i comunica existența ipotecii, creanța ipotecată, suma datorată, locul și modalitatea de plată, iar UAT Baia Sprie avea obligația legală de a efectua toate plățile în condițiile indicate de reclamantă, astfel cum prevede articolul 2401 din același cod.

Textul de lege anterior evocat continuă ipoteza articolului precedent, reglementând tot o cesiune de creanță în scop de garanție în cazul căreia, după ce formalitățile pentru asigurarea opozabilității operațiunii au fost îndeplinite, debitorul devine în principiu, obligat față de creditorul cesionar, raportul juridic obligațional neputând înceta decât dacă debitorul plătește către creditorul titular al creanței.

Plata nu va fi liberatorie pentru debitor decât dacă ea este realizată în conformitate cu modul indicat de creditor în notificarea de plată adresată debitorului.

Textul articolului 2401 alin. (1) din C. civ. nu indică însă momentul de la care debitorul cedat se poate libera valabil de obligație, plătind creditorului cesionar.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 2400 C. civ. reiese că din momentul primirii în scris a notificării ori din momentul acceptării cesiunii, debitorul cedat poate plăti în mod valabil pe cesionar.

Plata nu se poate efectua decât în modul indicat în notificare, ceea ce presupune faptul că se pot modifica anumite elemente ale convenției inițiale (e.g. beneficiarul plății, suma - fără ca ea să fie prea oneroasă pentru debitor, locul plății etc.), dar nu va putea modifica elementele esențiale ale obligației inițiale.

În acest context, este nefondată orice susținere contrară și nu face decât să arate că recurentul nu și-a îndeplinit cu bună știință obligația legală de a achita sumele de bani obiect al ipotecii mobiliare în contul indicat.

Conform prevederilor art. 2345 din C. civ., dreptul de ipotecă se menține asupra bunurilor grevate în orice mână ar trece, creditorul ipotecar având dreptul de a-și satisface creanța înaintea creditorilor chirografari, precum și înaintea creditorilor de rang inferior.

Ipoteca reclamantei A. S.A. grevează orice sumă și toate sumele pe care Orașul Baia Sprie le datorează prestatoarei B. S.A. în temeiul contractului de execuție de lucrări nr. x/01.04.2016, scadente după data de 11 mai 2016.

Recurentul-pârât poate fi obligat la plata acestor sume de bani care au făcut obiectul cesiunilor de creanță, deoarece acesta trebuie să suporte efectele ipotecii mobiliare instituite asupra sumelor pe care B. S.A. le datorează în temeiul contractului de execuție de lucrări, ceea ce înseamnă că nu se poate elibera în mod valabil decât prin plata efectuată în contul indicat de reclamantă în cuprinsul notificării.

Recurentul-pârât a mai criticat decizia instanței de apel din perspectiva faptului că aceasta a stabilit obligația plății cheltuielilor de judecată în sarcina sa, deși ambele părți au pierdut procesul.

Deși s-a invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., trebuie precizat că dispozițiile art. 453 din același cod nu constituie norme de drept material, ci norme de procedură, impunându-se încadrarea corespunzătoare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în apel, curtea de apel a reținut că ambele căi de atac au fost respinse, însă în considerarea faptului că intimata A. S.A. a formulat apărări față de apelul ORAȘULUI BAIA SPRIE, atât prin întâmpinarea depusă la dosar, cât și prin susținerile orale ale reprezentantului convențional, în baza art. 482 din C. proc. civ. coroborat cu art. 453 din același cod, a dispus obligarea acestui apelant la plata către intimata S.C. A. S.A. a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate în apel.

Aceste cheltuieli de judecată reprezintă parte din onorariul avocațial (în total de 11.258,39 RON solicitat în apel de apelanta-intimată A. S.A. pentru care s-au depus înscrisuri justificative), au fost necesare efectuării apărării intimatei A. S.A. față de apelul ORAȘULUI BAIA SPRIE, utile acestei apărări, efectiv realizate și proporționale cu munca reprezentantului convențional și complexitatea litigiului dedus judecății.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a dezvoltat critici de nelegalitate sub acest aspect, ci a prezentat elemente care țin de temeinicia soluției pronunțate cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de apel, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt (questio facti), ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză de recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR urmează a fi respins, ca nefondat.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 11.458,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 211/2021 din 16 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât ORAȘUL BAIA SPRIE PRIN PRIMAR la plata sumei de 11.458,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă S.C. A. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.