ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1352/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 109R din 18 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurenta-contestatoare A. S.A., prin administrator special B., a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a anulat recursul formulat de recurenta-contestatoare A. S.A., prin administrator special B., împotriva încheierilor de ședință din data de 13.10.2023 și din data de 25.10.2023 și a deciziei civile nr. 4848 din data de 08.11.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca fiind formulat de către o persoană fără calitate de reprezentant.

La data de 24 aprilie 2024 (data poștei, fila x), contestatoarea A. S.A., prin administrator special B., a declarat recurs împotriva acestei decizii, în ceea ce privește dispoziția referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

În motivarea memoriului de recurs, recurenta-contestatoare a susținut, în esență, că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României nu a fost motivată, separat, prin încheiere și nu a fost comunicată pe portal pentru a putea fi atacată în 48 de ore de la pronunțare. Mai mult, a arătat că dispoziția de respingere nu este nici motivată, astfel încât a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea 47/1992.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, excepția tardivității cererii de recurs și a reținut următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.

Textul de lege anterior menționat instituie o excepție de la termenul de recurs de drept comun reglementat de art. 301 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, atât în privința duratei, cât și a momentului de la care începe să curgă.

Astfel, în cazul încheierilor de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, durata termenului de recurs este de 48 de ore, iar momentul de la care începe să curgă termenul de declarare a recursului coincide cu data pronunțării hotărârii.

De asemenea, art. 101 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 prevede că atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la miezul nopții zilei următoare.

Pornind de la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 109R din 18 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurenta-contestatoare A. S.A., prin administrator special B..

Termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării încheierii, astfel încât a început să curgă la 19.03.2024, ora 00:00 și s-a împlinit la 21 iunie 2019, ora 24:00, fiind calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865.

Cu privire la data declarării recursului, Înalta Curte constată că recurenta-contestatoare A. S.A., prin administrator special B., a transmis cererea de recurs prin poștă la data de 24 aprilie 2024, conform plicului atașat .

Așadar, în speță, recursul nu a fost declarat în termenul imperativ de 48 de ore de la pronunțare, astfel cum prevede art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru situația în care instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru exercitarea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, Înalta Curte, în temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 109R din 18 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în ceea ce privește dispoziția referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 109R din 18 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în ceea ce privește dispoziția referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.