ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1399/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Analizând actele de la dosar și decizia atacată, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă la 22.02.2023, sub nr. x/2023, debitoarea S.C. Compania de Transport Feroviar S.A., prin administrator special, a formulat contestație împotriva Convocării Comitetului Creditorilor, publicată în B.P.I. nr. 3066/17.02.2023, solicitând instanței să dispună admiterea contestației și, pe cale de consecință, anularea acestei convocări pentru nelegalitate.

Totodată, împotriva aceleiași Convocări, a formulat contesație și creditoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 24.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 4850/08.11.2023, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a respins cererile de înscriere în fals, a respins excepția lipsei calității de reprezentat a C. S.A., D.., a lichidatorului judiciar și a administratorului special al S.C. A. S.A. De asemenea, a respins excepția inadmisibilității, precum și contestațiile formulate.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierilor din 13.10.2023 și 25.10.2023 a declarat recurs creditoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., prin care a solicitat anularea acestora ca fiind netemeinice și nelegale.

La termenul de judecată din 11.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special al recurentei, invocată de intimata-debitoare prin întâmpinare, precum și admisibilitatea cererii recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.03.2024.

Prin decizia civilă nr. 106R/18.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, a admis excepția lipsei calității de reprezentant și a anulat recursul formulat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva încheierilor de ședință din 13.10.2023 și 25.10.2023 și a sentinței civile nr. 4850/08.11.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2023, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

Împotriva deciziei civile menționate a formulat recurs contestatoarea S.C. A. S.A., prin administrator special B., în ce privește dispoziția referitoare la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Prin memoriul de recurs, recurenta-contestatoare a susținut că dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale nu a fost motivată, separat, prin încheiere și nu a fost comunicată pe portal pentru a putea fi atacată în 48 de ore de la pronunțare. Mai mult, a arătat că dispoziția de respingere nu este nici motivată, astfel încât a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Totodată, față de împrejurarea că intimata nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut la art. 114 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 și, deși a solicitat acordarea unui termen în vederea formulării apărărilor, instanța a refuzat, a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare. În acest context, a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României.

Cu referire la faptul că instanța a reținut că nu are calitate procesuală, deoarece împotriva societății a fost deschisă procedura falimentului, recurenta-contestatoare a invocat art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 și a arătat că administratorul special reprezintă acționarii care dețin 100% din societatea Compania de Transport Feroviar S.A., aceștia fiind interesați de modul în care este gestionat patrimoniul.

De asemenea, a învederat că lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment, E. S.P.R.L., a încălcat mai multe acte de procedură prevăzute în art. 116-118 din Legea nr. 85/2006, ratificate apoi printr-o hotărâre a Adunării Creditorilor, ceea ce a dus la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituția României.

În fine, a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin notele scrise înaintate la dosar la 17.06.2024, intimata-debitoare S.C. Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator judiciar E. S.P.R.L., a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special al recurentei-contestatoare, domnul B., întrucât prin sentința civilă nr. 3000/14.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva acesteia, ridicarea dreptului de conducere al debitoarei prin administrator special B., precum și numirea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei F. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, stabilind ordinea de prioritate a soluționării excepțiilor procesuale, a luat în examinare excepția de procedură a tardivității căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992:

"Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare (…)."

În lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul legii speciale (Legea nr. 47/1992), termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, dispoziții procesual civile cu caracter general, aplicabile în procedura pendinte.

Astfel, potrivit art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865:

"Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare."

Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 106R/18.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B..

Termenul de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru declararea recursului se calculează de la data pronunțării hotărârii, astfel încât a început să curgă la 19.03.2024, ora 24:00 și s-a împlinit la 21.03.2024, ora 24:00, fiind calculat în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (2) C. proc. civ. din 1865.

Cererea de recurs a fost depusă la poștă la 24.04.2024, astfel cum atestă ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar, cu depășirea termenului de 48 de ore, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reține, în acest sens, că instituția termenului în procesul civil prefigurează un principiu fundamental al acestei activități judiciare, și anume operativitatea și are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfășurării procesului civil, asigurând operativitatea acțiunilor cerute de justa soluționare a cauzelor civile.

Totodată, prin decizia Curții Constituționale nr. 546/07.07.2020, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 944/14.10.2020, s-a reținut că:

"(...) natura imperativă a termenului de 48 de ore, în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, are menirea de a da expresie principiului celerității și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu."

Cum exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, nu pot fi primite argumentele recurentei-contestatoare potrivit cărora soluția nu a fost comunicată pe portal pentru a o putea ataca în termenul de 48 de ore de la pronunțare, cât timp art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 prevede în mod neechivoc momentul în care începe să curgă termenul de declarare a căii de atac (de la pronunțare), iar căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În egală măsură, Înalta Curte reține că, recurenta interesată de soluția pronunțată în dosar avea posibilitatea de a efectua demersuri și de a solicita informațiile necesare chiar de la arhiva instanței de judecată, art. 93 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 22.12.2022, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, stipulând că:

"Dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor. Cererea cu datele de identificare ale solicitantului se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă și se depune în dosarul cauzei."

Prin urmare, susținerile recurentei-contestatoare nu pot constitui argumente serioase în susținerea demersului său procesual, din moment ce nimeni și nimic nu au împiedicat-o să ia cunoștință de soluția pronunțată în cauză chiar de la Curtea de Apel București, cu atât mai mult cu cât are sediul în aceeași localitate cu instanța.

Ca atare, recurenta-contestatoare putea formula cererea de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțarea acesteia, respectiv de la 19.03.2024, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercitarea unei căi de atac și nici de la modalitatea în care acestea se calculează.

Reținând caracterul dirimant al excepției de procedură a tardivității declarării căii extraordinare de atac a recursului, a cărei incidență împiedică analiza excepției de fond a lipsei calității de reprezentant, respectiv a admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Constituția României, precum și cercetarea fondului motivelor de recurs, față de considerentele expuse, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 106R/18.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. A. S.A., prin administrator special B., împotriva deciziei civile nr. 106R/18.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2024.