Decizia nr. 2607/2023 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — contestație în anulare

Prin cererea înregistrată la 24 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat obligarea pârâtei Compania de Transport Feroviar București S.A. la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere anexate. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1599, art. 1604, art. 1615, art. 1616, art. 1074, art. 1075, art. 1079 C. civ. de la 1864, precum și art. 192 și 194 C. proc. civ. Prin precizarea înregistrată la 29 ianuarie 2015, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON. La 27 februarie 2015, a fost înregistrată la dosar cererea reconvențională formulată de pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator SP A.. Prin sentința civilă nr. 8112 din 30.04.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

Dosarul a fost înregistrat la 27 iulie 2015 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2015, iar prin cererea precizatoare depusă la 19.11.2015 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere aflate la Baza Săbăreni, aceste bunuri fiind enumerate în cadrul unui centralizator. La 19.11.2015 reclamanta a depus o cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul sumei 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul BNR din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință, egală cu valoarea chiriei de care a fost privată, începând cu anul 2002 și până în prezent, ca urmare a folosinței terenului în suprafață totală de 157.576,07 mp de către Compania Națională Căi Ferate CFR S.A. - S.R.C.F. București. Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2015 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă, cu termen de judecată la 24.11.2015. Prin încheierea pronunțată la 24.11.2015, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus disjungerea cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2015 și restituirea lui completului inițial învestit, C 10 Fond. Prin sentința civilă nr. 4863 pronunțată la 14 iulie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantă și a obligat pârâta să restituie reclamantei următoarele bunuri: șină tip 49 nouă-221 kg; șină tip 49 semibună-784.865 kg; șină tip 49 pt. Recondiționat; 7.300 kg; șină tip 69 semibună - 116291 kg; șină tip 65 pt. recondiționat - 6500 kg; buloane orizontale T40,T49 noi - 6703 buc; buloane orizontale T49 semibune ~ 111 buc; buloane orizontale T60 noi -683 buc; buloane orizontale T60 semibune -22 buc; buloane orizontale T65 semibune - 14 buc; buloane verticale 22 x 75 noi -492 buc; buloane verticale 22 x 75 semibune - 27934; inele resort C23 noi - 10764 kg; inele resort B25 noi - 325 kg; inele resort B28 noi - 1664; inele resort B23 noi - 114 kg; inele resort C23 semibune - 1049,5 kg; inele resort B25 semibune - 4484 kg; inele resort B23 semibune - 1256 kg; dibluri plastic - 2 buc; lăzi - 141 buc, saci rafie - 13 buc; cupon tranziție 49/65 x 7 metru liniar fir (382 kg) - 1 buc; plăcuțe polietilenă T49 L - 56671 buc; plăcuțe polietilenă K60 B - 22000 buc; plăcuțe polietilenă K49 B - 3158; plăcuțe polietilenă T60 L -15640 buc; traverse lemn noi -17 buc; traverse lemn semibune - 91 buc; traverse lemn construcții - 482 buc; traverse lemn foc - 135400 kg; traverse beton 13 recondiționate - 116 buc; traverse beton 17 recondiționate - 160 buc; traverse beton 13 semibune - 119 buc; traverse beton 17 semibune - 41064 buc; traverse beton TI3 defecte - 16.369 buc; traverse beton T17 defecte - 47803 buc; traverse beton T18 defecte - 125 buc; traverse beton T26 defecte - 5230 buc; oțel beton 6 mm 100 kg; eclise T60 noi - 33.662 kg; eclise T49 semibune - 60 kg; eclise T60 semibune - 71 kg; eclise T65 semibune - 94 kg; plăci MT 49 lemn noi - 23762 kg; plăci semibune - 282638 kg; clești K 49 semibuni - 8829 kg; tirfoane B2 semibune; 1608 kg; tirfoane B5 semibune - 607 kg; cupon tranziție 40/49 semibun (382 kg); 8 kg; jil T 49 semibun - 3 buc; fier vechi - 1.900.898,26 kg. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON; Totodată, a dispus disjungerea cererii reconvenționale și înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, cu termen de judecată la data de 06.10.2016, pentru când s-au citat părțile.

Împotriva acestei sentințe pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator judiciar SCP A., a declarat apel care, prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator judiciar A., a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1108 din 21 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul declarat de pârâtă, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub număr de dosar x/2015 Prin decizia civilă nr. 865 din 14 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă.

Împotriva acestei decizii pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin administrator special B., a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. La 16 iulie 2021, A., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Compania de Transport Feroviar București S.A., a depus la dosar o cerere prin care și-a însușit recursul declarat de administratorul special B.. Prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse excepțiile invocate de recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă și a fost respins ca nefondat recursul pârâtei.

La 12 septembrie 2023 pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin administrator special B., a formulat contestație în anulare, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. contestatoarea arată că în mod greșit instanța de recurs a achiesat la opinia instanței de apel privind calificarea cererii formulate de reclamantă la data de 19.11.2015 ca fiind una precizatoare, cu încălcarea dispozițiilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ. În acest context, se arată că dezlegările instanței de recurs sunt rezultatul unei erori materiale, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit contestatoarei instanța de apel, în rejudecare, nu a respectat dezlegările obligatorii ale instanței de casare privind măsura disjungerii cererii reconvenționale, iar în recurs instanța a analizat superficial acest aspect, fiind astfel incidente motivele de contestație în anulare prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ. În aprecierea contestatoarei, o altă eroare materială constă în faptul că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 22 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului atunci când a analizat inventarierea bunurilor, iar instanța de recurs a analizat în mod superficial această critică, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. În continuare contestatoarea a precizat că instanța de apel în mod greșit a reținut că între părți s-a încheiat un contract de depozit și nu contracte nenumite de prestări servicii. De asemenea, a menționat că instanța de apel nu a analizat toate înscrisurile administrate în cauză, din care rezultă că decontarea pentru chirie se va face ulterior, iar instanța de recurs a analizat superficial această problemă. Prin întâmpinarea din 30 noiembrie 2023 intimata Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a administratorului special, iar, pe fond, a solicitat respingerea contestației, ca nefondată. În data de 7 decembrie 2023 contestatoarea a depus note scrise. Cauza a fost înregistrată la 12 septembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, iar prin rezoluția din 18.09.2023 a fost fixat termen de judecată la 7 decembrie 2023. Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestației în anulare formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că o contestație în anulare nu reprezintă o cale de atac ordinară prin care legiuitorul să fi permis părților să solicite reanalizarea unei cauze, soluționate printr-o decizie definitivă, ci este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă doar în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ. Prin contestația formulată s-a solicitat anularea deciziei pronunțate în recurs pentru motivele prevăzute la art. 523 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ. potrivit cărora: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză". Motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. presupune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei erori materiale. Acest motiv de contestație în anulare vizează erorile materiale evidente făcute de instanța de recurs, în legătură cu aspecte formale ale recursului și care au avut drept consecință soluționarea greșită a acestei căi extraordinare de atac. Prin urmare, sunt greșeli materiale în sensul prevederilor art. 523 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greșelile de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale, pentru a nu crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac, evitându-se situația de a se formula recurs la recurs. Este de subliniat și că pe calea contestației în anulare poate fi invocată numai o eroare materială esențială, care să fi determinat pronunțarea unei soluții greșite. În cauză, erorile materiale indicate de contestatoare ca fiind săvârșite de instanța de recurs constau în faptul că aceasta a achiesat în mod greșit la opinia instanței de apel privind calificarea cererii din 19.11.2015 ca fiind una precizatoare și nu modificatoare, a analizat superficial măsura disjungerii cererii reconvenționale, inventarierea bunurilor, natura juridică a contractului încheiat între părți și a faptului că decontarea se făcea ulterior. Înalta Curte constată că în realitate contestatoarea a invocat pretinse greșeli de judecată privind interpretarea dispozițiilor legale referitoare la art. 204 alin. (1) și art. 22 C. proc. civ., natura juridică contractului încheiat între părți și măsura de administrare judiciară a disjungerii luată de prima instanță și a solicitat reaprecierea probelor privind inventarierea bunurilor și decontarea chiriei, aspecte ce presupun o reexaminare a fondului cauzei. Așadar, întrucât contestatoarea nu a relevat erori materiale evidente, ci greșeli de judecată în soluționarea căii extraordinare de atac privind interpretarea unor dispoziții legale, aprecierea probelor administrate și adoptarea unei măsuri de administrare judiciară, acestea nu pot fi supuse analizei în cadrul unei contestații în anulare deoarece această cale extraordinară de atac nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de instanță cu ocazia judecății, iar nu pentru că dezlegarea cauzei nu a fost bine soluționată, în conformitate cu opinia contestatoarei. Raportat la aceste argumente, aspectele invocate de contestatoare nu se circumscriu motivului de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. În egală măsură nici motivul de contestație în anulare prevăzut la pct. 3 al art. 523 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reținut. Din dispozițiile legale evocate rezultă cu claritate că admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționată de omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului și, prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă contestația în anulare. Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din noul C. proc. civ. este necesar să se facă distincție între motive și argumente, deoarece textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurentă în termen, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este îndreptățită, așadar, să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente, neputând fi confundate argumentele cu motivele de recurs (de casare). În cauză, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a analizat superficial criticile privind măsura disjungerii cererii reconvenționale. Verificând decizia atacată se constată că instanța de recurs a analizat criticile privind disjungerea cererii reconvenționale și le-a înlăturat motivat de la analiză, întrucât, pe de o parte, măsura disjungerii a fost luată de prima instanță în timp ce obiectul recursului îl reprezintă decizia pronunțată în calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, măsurile de administrare judiciară nu pot forma obiectul niciunei căi de atac. Prin urmare, Înalta Curte constată că s-a răspuns criticilor formulate în calea de atac a recursului, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. privind măsura disjungerii cererii reconvenționale, în sensul că nu se contestă nelegalitatea deciziei recurate. Totodată, este de menționat și faptul că instanța de recurs a analizat în integralitate motivele de casare invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. și a reținut că nu sunt fondate. Pentru aceste argumente, motivul de contestație în anulare prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. nu este întemeiat. Contestatoarea a invocat și motivul de contestație prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., fără a indica recursul declarat în cauză asupra căruia instanța nu s-ar fi pronunțat. Acest motiv de contestație în anulare vizează omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Din verificările actelor din dosar rezultă că în cauză a fost declarat un singur recurs de către recurenta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin administrator special B., care a fost soluționat, fiind respins ca nefondat. În consecință, nici acest motiv al contestației prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. nu este întemeiat. În realitate, contestatoarea, prin motivele contestației în anulare, își exprimă nemulțumirea privind soluția dată în calea de ataca a recursului, aspecte nu pot fi repuse în discuție în cadrul unei contestații în anulare deoarece această cale extraordinară de atac în retractare nu deschide oportunitatea formulării unui recurs la recurs, ci tinde la retractarea unei hotărâri pentru înlăturarea neregularităților formale, expres și limitativ prevăzute de lege. Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ. va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Compania de Transport Feroviar București S.A. - prin administrator special B. și prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.