Decizia nr. 2550/2023 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — revizuire

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 24 decembrie 2014, sub numărul de dosar x/2014, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a chemat în judecată pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere anexate. În drept, au fost invocate prevederile art. 1599, 1604, 1615, 1616, 1074, 1075, 1079 vechiul C. civ., art. 192, 194 Noul C. proc. civ. Prin precizarea făcută la 29 ianuarie 2015, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON. La 27 februarie 2015, a fost înregistrată la dosar cererea reconvențională formulată de pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator A.. Prin sentința civilă nr. 8112/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2014, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția Civilă. Pe rolul Tribunalului București dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015, iar prin cererea precizatoare depusă de reclamantă la 19.11.2015 s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea materialelor CF cuprinse în listele de inventariere aflate la Baza Săbăreni, aceste bunuri fiind enumerate în cadrul unui centralizator. Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată la 19.11.2015, pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar București S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul a 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul B.N.R. din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință egală cu valoarea chiriei de care a fost privată începând cu anul 2002 și până în prezent, ca urmare a folosinței terenului în suprafață totală de 157.576,07 mp de către Compania Națională Căi Ferate "C.F.R." S.A.- S.R.C.F. București. Prin încheierea de ședință din data de 19.11.2015 instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2013 al Tribunalului București, secția a VI-a civilă. Prin încheierea pronunțată la 24.11.2015, în dosarul nr. x/2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus disjungerea cauzei care formează obiectul dosarului nr. x/2015 și restituirea lui completului inițial învestit. Prin sentința civilă nr. 4863 pronunțată la 14 iulie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A.; a obligat pârâta să restituie reclamantei bunurile menționate în dispozitivul hotărârii. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON; totodată, a dispus disjungerea cererii reconvenționale și înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A., care, prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018, a fost respins de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A. a formulat recurs împotriva acestei din urmă decizii, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 1108 din 21 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A., fiind casată decizia recurată și trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă sub numărul de dosar x/2015, iar prin decizia civilă nr. 865 din 14 iulie 2020 a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A.

La 24 mai 2021, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A. prin administrator special B. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 865 din 14 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, cererea de recurs fiind însușită de către lichidatorul judiciar al debitoarei la 16 iulie 2021. Prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, au fost respinse atât excepțiile invocate de ambele părți, cât și recursul pârâtei.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. a formulat cerere de revizuire la 25 septembrie 2023, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului formulat împotriva deciziei pronunțate în rejudecare de către instanța de apel. În susținerea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a susținut revizuenta că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce a solicitat, respectiv că instanța de judecată trebuia să analizeze o altă perioadă decât cea examinată în dosarul nr. x/2013. De asemenea, a mai învederat că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind măsura disjungerii. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă s-a arătat că instanțele de judecată au pronunțat hotărâri contradictorii, în sensul că în prezenta cauză instanța a reținut că bunurile se află pe terenurile recurentei, iar în dosarul nr. x/2013 s-a reținut în sens contrar. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 26 septembrie 2023 sub numărul de dosar x/2023 La 17 octombrie 2023 a fost depusă la dosar dovada ratificării cererii de revizuire de către lichidatorul judiciar al revizuentei, A., precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON. Prin rezoluția din 28 semtembrie 2023 a fost stabilit termen de judecată pentru soluționarea cererii de revizuire la 5 decembrie 2023 cu citarea părților în ședință publică. La 29 noiembrie 2023 a fost transmisă la dosar prin poștă electronică întâmpinarea formulată de intimata Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., prin care a solicitat anularea cererii de revizuire ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire întemeiate pe pct. 1 al art. 509 alin. (1) C. proc. civ., și respingerea ca fiind tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, în susținerea căreia s-a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a solicitat, respectiv că instanța de judecată trebuia să analizeze o altă perioadă decât cea examinată în dosarul nr. x/2013, precum și omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra capătului de cerere privind măsura disjungerii, Înalta Curte formulează observația că obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul. Din textul de lege evocat rezultă că pentru a se putea solicita retractarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul. Evocarea fondului în recurs implică o reevaluare a elementelor de fapt și de drept ale cauzei urmată de schimbarea dezlegării date de instanțele anterioare problemei deduse judecății, fie prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie prin aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră anterior stabilite. Prin urmare, nu sunt susceptibile de revizuire, potrivit art. 509 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul ca nefondat, s-a admis recursul și s-a dispus casarea cu trimitere, precum și hotărârile prin care a fost soluționată calea de atac în temeiul unei excepții procesuale absolute. Analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că cerința impusă de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este întrunită, deoarece prin hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu s-a evocat fondul cauzei. Astfel, prin decizia nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtă Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. și prin lichidator judiciar A. împotriva deciziei civile nr. 865 din 14 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, constatând legalitatea acestei din urmă hotărâri în raport cu normele de drept procesual pretins încălcate. Or, confirmarea legalității actului jurisdicțional nu este de natură să determine o reexaminare a cauzei pe fond, în condițiile în care recursul este o cale extraordinară de atac, al cărui obiect este limitat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Pretinsele omisiuni indicate în motivarea cererii de revizuire nu pot conduce la concluzia că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, întrucât controlul judiciar în recurs a avut ca obiect verificarea conformității hotărârii recurate cu regulile de drept indicate de titularul căii de atac. În consecință, pentru toate considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din același cod. Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest text de lege poate fi invocat atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Cererea dedusă judecății are ca obiect decizia civilă nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, pentru contrarietate de hotărâri. Față de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Reține instanța supremă că cererea de revizuire a fost depusă la oficiul poștal în data de 25 septembrie 2023, astfel cum rezultă de pe ștampila aplicată pe plicul aflat la dosar. Înalta Curte constată că a fost depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 2439 din 16 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, respectiv de la data de 16 noiembrie 2022, data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și s-a împlinit la 16 decembrie 2022, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 din același cod. În raport cu aceste considerente, formularea cererii de revizuire la data de 25 septembrie 2023, ulterior expirării termenului, de o lună instituit prin dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atrage sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din același cod. Raportat la formularea neechivocă a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite susținerile revizuentei potrivit cărora, termenul de o lună se calculează de la comunicarea hotărârii și nu de la pronunțare. În consecință, Înalta Curte constată că revizuenta nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, nu a pretins și nici nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât în raport cu dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta Compania de Transport Feroviar S.A., în faliment, prin administrator special B. și prin lichidator judiciar A.