ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1108/2019

Ședința publică din data de 21 mai 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la 24.12.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a chemat în judecată pârâta Compania de Transport Feroviar București S.A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să îi restituie materialele CF cuprinse în listele de inventariere anexate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1599, 1604, 1615, 1616 C. civ. de la 1864, 1074, 1075, 1079 C. civ. de la 1864 și art. 192, 194 Noul C. proc. civ.

Prin precizarea făcută la 25.01.2015, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a arătat că valoarea materialelor care fac obiectul cererii de restituire este de 10.068.116,03 RON.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar București S.A. a solicitat obligarea reclamantei-pârâte Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. la plata sumei de 299.520.593,86 RON, echivalentul sumei 68.072.832,24 Euro, calculată la cursul BNR din 10.02.2015, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință, egală cu valoarea chiriei de care a fost privată, începând cu anul 2002 si până în prezent, ca urmare a folosinței terenului în suprafață totală de 157.576,07 mp de către Compania Națională Căi Ferate "CFR" SA- S.R.C.F. București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209 Noul C. proc. civ., art. 1349 Noul C. civ. și art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 4863 din 30 iunie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamanta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă Compania de Transport Feroviar București S.A., prin lichidator judiciar "A. SPRL"; a obligat pârâta să restituie reclamantei următoarele bunuri: șina tip 49 nouă-221 kg; șina tip 49 semibună-784.865 kg; șina tip 49 pt. recondiționat - 7.300 kg; șina tip 69 semibună - 116291 kg; șina tip 65 pt. recondiționat - 6500 kg; buloane orizontale T40,T49 noi - 6703 buc.; buloane orizontale T49 semibune - 111 buc.; buloane orizontale T60 noi -683 buc.; buloane orizontale T60 semibune -22 buc.; buloane orizontale T65 semibune - 14 buc.; buloane verticale 22 x 75 noi -492 buc.; buloane verticale 22 x 75 semibune - 27934; inele resort C23 noi - 10764 kg; inele resort B25 noi - 325 kg; inele resort B28 noi - 1664; inele resort B23 noi - 114 kg; inele resort C23 semibune - 1049,5 kg; inele resort B25 semibune - 4484 kg; inele resort B23 semibune - 1256 kg; dibluri plastic - 2 buc.; lăzi - 141 buc., saci rafie - 13 buc.; cupon tranziție 49/65 x 7 metru liniar fir (382 kg) - 1 buc.; plăcuțe polietilenă T49 L - 56671 buc.; plăcuțe polietilenă K60 B - 22000 buc.; plăcuțe polietilenă K49 B - 3158; plăcuțe polietilenă T60 L - 15640 buc.; traverse lemn noi - 17 buc.; traverse lemn semibune - 91 buc.; traverse lemn construcții - 482 buc.; traverse lemn foc - 135400 kg; traverse beton 13 recondiționate - 116 buc.; traverse beton 17 recondiționate - 160 buc; traverse beton 13 semibune - 119 buc.; traverse beton 17 semibune - 41064 buc; traverse beton T13 defecte - 16.369 buc.; traverse beton T17 defecte - 47803 buc.; traverse beton T18 defecte - 125 buc.; traverse beton T26 defecte - 5230 buc.; oțel beton 6 mm 100 kg; eclise T60 noi - 33.662 kg; eclise T49 semibune - 60 kg; eclise T60 semibune - 71 kg; eclise T65 semibune - 94 kg; plăci MT 49 lemn noi - 23762 kg; plăci semibune - 282638 kg; clești K 49 semibuni - 8829 kg; tirfoane B2 semibune - 1608 kg; tirfoane B5 semibune - 607 kg; cupon tranziție 40/49 semibun (382 kg) - 8 kg; jil T 49 semibun - 3 buc.; fier vechi - 1.900.898,26 kg. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON; a dispus disjungerea cererii reconvenționale și înregistrarea acesteia sub un alt număr de dosar, cu termen de judecată la data de 06.10.2016, pentru când s-au citat părțile.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă prin decizia civilă nr. 211 din 31 ianuarie 2018 a respins apelul formulat de apelanta- pârâtă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A. prin lichidator judiciar SCP A. SPRL, împotriva sentinței civile nr. 4863 din 30 iunie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 211 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a declarat recurs Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., după o prezentare a situației de fapt a cauzei, a motivelor de apel și aspecte privind probatoriul administrat, recurenta-pârâtă, a arătat, în esență, că instanța s-a limitat la a analiza doar două dintre motivele de apel, deși pentru justa soluționare a fondului cauzei se impunea analiza tuturor criticilor.

După evocarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) C. proc. civ., a unor opinii proprii și din literatura de specialitate privind cuprinsul și motivarea hotărârii judecătorești, recurenta-pârâtă consideră că instanța de apel nu a procedat la analiza unor motive de apel care erau esențiale pentru soluționarea fondului cauzei și nu a procedat la o analiză riguroasă și coroborată a aspectelor și probelor prezentate de părți.

Astfel, susține recurenta-pârâtă, în vederea soluționării cauzei se impuneau a fi analizate motivele de apel cuprinse la pct. 1a) și pct. 3a). La pct. 1a) s-a arătat că domnul B. nu avea mandat sau împuternicire din partea pârâtei pentru gestionarea și inventarierea acestor bunuri.

Recurenta-pârâtă consideră că instanța nu a procedat la analiza argumentului dezvoltat pe calea apelului prin care s-a arătat că, în mod greșit a apreciat instanța de fond că pârâta nu are drept de retenție.

În opinia recurentei-pârâte omisiunea instanței de a verifica toate motivele formulate de pârâtă, echivalează în fapt cu lipsa analizei cauzei și, în esență, nesoluționarea acesteia într-un procedeu real și efectiv.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că de vreme ce instanța a apreciat că, în ceea ce privește raporturile dintre părți, sunt incidente dispozițiile din materia depozitului, este greșită soluția instanței în sensul că pârâta nu avea un drept de retenție, având în vedere că intimata nu și-a respectat obligația asumată prin procesele-verbale din data de 18 martie 2008 de a achita contravaloarea lipsei de folosință.

Recurenta-pârâtă consideră că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1619 din vechiul C. civ., întrucât înțelegând să aplice dispozițiile din materia depozitului, nu putea fi ignorat dreptul de retenție pe care pârâta îl avea până la plata de către intimată a contravalorii lipsei de folosință asumată prin procesele-verbale din data de 18 martie 2008, câtă vreme existența sau inexistența dreptului de retenție este esențială în soluționarea pricinii.

Pentru aceste motive recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare instanței de apel.

Intimata-reclamantă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării recursului, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 noiembrie 2018, s-a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului întocmit.

Prin încheierea din 5 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepțiile tardivității declarării recursului și lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs și a admis în principiu recursul, stabilind termen în ședință publică, cu citarea părților, motivarea fiind reținută în încheierea de ședință pronunțată la acel termen.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prima critică de nelegalitate invocată de recurentă vizează incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care prevede situația în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetării fondului de către instanța de apel este un element esențial întrucât situația de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între părțile în proces.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii, judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze la susținerile și apărările părților, precum și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Motivarea hotărârii reprezintă arătarea temeiurilor de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Oligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constiuție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând motivele de apel invocate de apelanta-pârâtă Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL constată că acestea vizau următoarele: 1. domnul B. nu avea mandat sau împuternicire din partea societății pentru gestionarea și inventarierea bunurilor, fiind ignorate probele din care reieșea acest aspect; 2. instanța de fond nu a ținut cont de faptul că apelanta-pârâtă a fost de acord ca intimata-reclamantă să ridice materialele pe care le are pe inventar; 3. în mod greșit a apreciat instanța de fond că recurenta-pârâtă nu are un drept de retenție; 4. în ceea ce privește cererea reconvențională, instanța de fond în mod greșit și nelegal a dispus disjungerea acesteia; 5. în mod greșit instanța de fond a apreciat că "cererea reconvențională nu vizează stabilirea vreunei obligații a reclamantei în legătură cu terenul, ci are ca obiect obligarea reclamantei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. la plata contravalorii lipsei de folosință", având în vedere că obiectul cererii reconvenționale este tocmai plata chiriei pentru lipsa de folosință pentru terenul pe care se găsesc materialele aparținând intimatei-reclamante.

Astfel examinând considerentele hotărârii recurate, instanța supremă constată că în argumentarea soluției de respingere a apelului declarat de Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, instanța de apel a analizat doar două din motivele de apel, respectiv cel privind faptul că instanța de fond nu a ținut cont de acordul părților privind ridicarea materialelor pe care intimata-reclamantă le avea pe inventar și motivul de apel referitor la faptul că instanța de fond în mod greșit și nelegal a dispus disjungerea cererii reconvenționale.

Practic din motivarea succintă a instanței de apel nu se poate deduce raționamentul juridico-logic care a determinat judecătorul cauzei să respingă apelul, întrucât aspectele neanalizate pot fi interpretate ca o necercetare a fondului cauzei, făcând imposibilă examinarea legalității soluției pronunțate de instanța de apel, în condițiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea soluției criticate.

Or, față de această motivare, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că hotârârea instanței de apel nu cuprinde argumentele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței în ce privește soluția de respingere a apelului declarat de apelanta-pârâtă, cu atât mai mult cu cât din considerentele deciziei recurate nu rezultă că instanța de apel ar fi realizat o analiză a motivelor de apel formulate în cauză de Compania de Transport Feroviar București S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL, deși avea obligația de a cenzura legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de tribunal în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, în condițiile în care criticile aduse hotărârii instanței de apel vizau aspectele mai sus menționate.

Prin urmare, în raport de cele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu se poate exercita controlul judiciar, situație în care este incident motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și, în consecință nu se pot analiza criticile încadrate în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, în conformitate cu art. 497 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru stabilirea exactă a raporturilor juridice dintre părțile litigante.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel urmează să stabilească situația de fapt a cauzei, să răspundă criticilor formulate de părți în susținerea pretențiilor și apărărilor lor într-o formă clară și concisă, administrând toate probele pe care le consideră necesare și utile soluționării cauzei în scopul pronuntarii unei hotărâri temeinice si legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA DE TRANSPORT FEROVIAR BUCURESTI S.A. prin lichidator judiciar A. SPRL împotriva deciziei civile nr. 211 din 31 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.