ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1175/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului.

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Arad, iar ulterior pe rolul Tribunalului Arad, secția a II-a civilă, ca urmare admiterii excepției necompetenței materiale și declinării soluționării cauzei, sub nr. de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenienta forțată B., să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: 38.691,73 RON, reprezentând valoarea de despăgubire pentru autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, proprietatea sa; 2121,32 RON reprezentând costurile tractării autovehiculului la service, o parte din costurile cu transportul pentru deplasarea sa în vederea efectuării investigațiilor medicale, costurile investigațiilor medicale, precum și al medicamentelor; penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 132/2017, calculate la aceste sume din a 11-a zi de la data constituirii dosarului de daună și până la plata efectivă a despăgubirilor; 50.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale, sumă actualizată cu dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a acesteia.

În drept, reclamanta a invocat art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1382, art. 13852, art. 1387, art. 1391, art. 2199, art. 2208 C. civ. și Legea nr. 132/2017.

Pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca inadmisibilă și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

La rândul său, intervenienta forțată B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii, solicitând obligarea pârâtului la achitarea despăgubirilor solicitate prin acțiunea introductivă și exonerarea sa de la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri.

În drept, intervenienta forțată și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile Legii nr. 132/2017 și ale art. 205 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 318 din 25 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în despăgubiri exercitată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intervenienta forțată B., fără a acorda cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 616/A din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul declarat de apelanta- reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intimata-intervenientă forțată B., împotriva sentinței civile nr. 318 din data de 25 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect pretenții.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 04.03.2024, sub nr. x/2023.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 9 ianuarie 2023, deci după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluția din 15 aprilie 2024 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 28 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul recurs este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 616/A din 12 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, prin care s-a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților și cu intimata-intervenientă forțată B., împotriva sentinței civile nr. 318 din data de 25 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2023, având ca obiect pretenții.

Constată Înalta Curte că litigiul de față vizează acordarea daunelor morale și materiale de către Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul atribuțiilor acestuia instituite prin Legea nr. 213/2015. Conform art. 11 din acest act normativ, Fondul asigură efectuarea plății indemnizațiilor/despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit condițiilor și plafonului de garantare stabilite de prezenta lege, iar art. 12 alin. (1) prevede că orice persoană dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) care invocă un drept de creanță împotriva asigurătorului ca urmare a producerii unor riscuri acoperite printr-un contract de asigurare valabil poate solicita deschiderea dosarului de daună printr-o cerere scrisă adresată Fondului, fără a aduce atingere prevederilor art. 2

2

alin. (2); ulterior, în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor cuvenite de la Fond, acesta formulează o cerere de plată motivată, în condițiile art. 14.

Reiese, deci, că pretențiile formulate împotriva Fondului de Garantare a Asiguraților se subsumează noțiunii de "creanță de asigurări" și sunt pretinse în temeiul unui contract de asigurare. Consecutiv, acest tip de litigii se încadrează în categoria litigiilor din materia asigurărilor.

În continuare, Înalta Curte reține că, potrivit art. 27 din C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

La alin. (2) al aceluiași text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, se prevede că:

"(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite".

Modificările legislative sus-menționate au intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 310/2018 (M. Of. nr. 1074/18 decembrie 2018), fiind pe deplin aplicabile tuturor litigiilor începute după intrarea lor în vigoare, în acord cu principiul aplicării în timp a normei de procedură, consacrat de art. 24 C. proc. civ.., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Așa cum rezultă din actele de procedură aferente judecății în primă instanță, prezentul proces a fost început la data de 09 ianuarie 2023, data depunerii cererii de chemare în judecată, fiind un litigiu în materia asigurărilor.

În aceste condiții, rezultă că hotărârea pronunțată în apel de către Curtea de Apel Timișoara este definitivă, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ.. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunțate în cereri din materia asigurărilor.

Vor fi avute în vedere totodată dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. care consacră principiul legalității, statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege".

Prin urmare, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, calea de atac declarată în cauză de recurentă apare ca inadmisibilă.

Nu se poate aprecia că respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă ar fi de natură să încalce dreptul de acces la justiție al recurentei, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de Constituția României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului statuând în Cauza Botten împotriva Norvegiei că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Prin urmare, de vreme ce recurenta a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în calea de atac prevăzută de lege, nu se poate susține că prin respingerea recursului ca inadmisibil i s-ar îngrădi accesul la justiție, în condițiile în care hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor legale enunțate, definitivă.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă.

În ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de intimatul- pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR prin preambulul întâmpinării, Înalta Curte constată că aceasta nu este dovedită, astfel cum impun dispozițiile art. 452 din C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă.

Înalta Curte reține în acest sens, dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia.

Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să existe o cerere în acest sens (condiție îndeplinită în speță, fiind solicitate prin întâmpinare), partea să fi căzut în pretenții (condiție îndeplinită, întrucât recursul va fi respins, ca inadmisibil) și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli.

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii acestora, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Cum în prezenta cauză, în recurs, intimatul- pârât nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată, la dosarul cauzei nefiind depuse dovezi care să ateste efectuarea acestora, în considerarea dispozițiilor legale precitate, se va respinge cererea sa privind obligarea recurentei- reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs.

Înalta Curte va respinge și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de intimata- intervenientă forțat B., luând act că, prin poziția procesuală exprimată de aceasta, inclusiv prin întâmpinarea formulată, intimata arată că nu se opune admiterii recursului, solicitând obligarea intimatului-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR la achitarea despăgubirilor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță și exonerarea sa de la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubiri, precum și obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Or, în aceste condiții, câtă vreme recursul este respins, ca inadmisibil, intimatul-pârât, de la care pretinde cheltuieli de judecată, este parte care a câștigat procesul, iar nu parte căzută în pretenții, spre a fi subiect al obligației de plată a cheltuielilor de judecată.

Instanța supremă evidențiază că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții "care cade în pretenții", întemeiată pe dispozițiile art. 453 din C. proc. civ. (norme de drept procedural).

Astfel înțeleasă, în culpă procesuală, așa cum este definită și pe care se întemeiază reglementarea din art. 453 C. proc. civ., "partea care cade în pretenții", poate fi atât reclamantul, cât și pârâtul.

Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții, care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor, pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Or, câtă vreme intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR nu este parte căzută în pretenții, ci parte care a câștigat procesul, cererea intimatei- intervenient forțat B. de obligarea a acestuia la plata cheltuielilor de judecată suportate apare ca lipsită de fundament legal, astfel că, în mod firesc, cheltuielile de judecată nu pot fi puse în sarcina intimatului- pârât.

Aceasta, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, astfel cum dispun prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu este îndeplinită condiția ca intimatul- pârât să fi căzut în pretenții, neexistând, prin urmare, raportul obligațional al răspunderii.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 452 și art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulate de intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR și de intimata-intervenient forțat B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 616/A din 12 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de Insolvență, Societăți, Concurență Neloială și Litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulate de intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR și de intimata-intervenient forțat B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 mai 2024.