ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1163/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței obligarea pârâtei B. S.A la plata sumei de 239.971,23 RON, reprezentând despăgubiri rezultate din nerespectarea de către pârâtă a contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. x încheiat la data de 21.09.2018 și obligarea pârâtei la plata penalităților reprezentate de dobânda legală aplicabilă în raporturile dintre profesioniști, de la dala emiterii facturii până la data plății efective.

Prin sentința nr. 373/2022 din 22 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în parte actiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

A fost obligată pârâta B. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 239 971,23 RON cu titlu de despăgubiri civile și la plata cheltuielilor de judecată compuse din 11448 RON onorariu avocat, 5904 RON taxa de timbru și 1500 RON onorariu pentru expertiza în specialitatea metalurgie.

A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a fost obligată chemata în garanție SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. la plata sumei de 239 971,23 RON reprezentând despăgubiri civile către pârâtă.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva C. S.R.L..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâta B. S.A., cât și chemata în garanție SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A..

Prin decizia nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost admise apelurile declarate de chemata în garanție SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ MEDIAS S.A. și de pârâta B. S.A. împotriva sentinței nr. 373/2022 din 22 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata chemată în garanție S.C. C. S.R.L. și intimata reclamantă S.C. A. S.A.; a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca nefondată. A fost respinse cererile de chemare în garanție.

În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.A. a declarat recurs.

În argumentarea recursului, s-a susținut, în esență, că instanța de apel nu a prezentat motivele pe care se sprijină soluția adoptată, fiind incidente astfel prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), iar pe de altă parte a realizat o greșită aplicare a normelor de drept material prevăzute la art. 1350, 1548, cât și art. 1351 C. civ., cazul fortuit nefiind aplicat în conformitate cu prevederile legale și contractuale ce privesc prezenta cauză, aspecte subsumate motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentei, în cauză nu s-a probat existența vreunei împrejurări obiective, imprevizibile și inevitabile ce a determinat neexecutarea fără nicio culpă de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate prin convenția încheiată.

Arată că potrivit contractului de vânzare-cumpărare gaze naturale nr. x încheiat la 21.09.2018, recurenta s-a obligat să achite prețul gazelor naturale furnizate, iar pârâta s-a obligat să furnizeze cantitatea corelativă de gaze naturale.

Astfel, conform clauzelor contractuale, pe care le menționează, s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația furnizării în mod continuu a cantității determinate de gaze naturale către recurentă, obligație pe care intimata-pârâtă nu a onorat-o.

În data de 04.10.2018, începând cu orele 17:00, pentru o perioadă de aproximativ 17 ore și 15 minute, situație confirmată și de răspunsul la obiectivul 4 al expertului tehnic judiciar în domeniul petrol și gaze, a avut loc o întrerupere bruscă a desfășurării activității de producție a recurentei A. S.A. Slatina prin întreruperea neanunțată a furnizării de gaz.

Precizează că a fost informată despre sistarea furnizării de gaze naturale de către pârâtă în data de 05.10.2018, ora 12:14, la aproximativ 19 ore și 30 minute de la eveniment, cu toate că aceasta a fost anunțată despre incident în data de 04.10.2018 la ora 21:11, aspect confirmat de răspunsul la obiectivul 9 al expertului tehnic judiciar în domeniul petrol și gaze.

Prin urmare, consideră că pârâta nu și-a executat obligațiile asumate de furnizare în mod continuu a cantității determinate de gaze naturale, nu a anunțat în prealabil întreruperea prestării serviciilor de distribuție a gazelor naturale, astfel încât recurenta să poată lua măsurile necesare în vederea preîntâmpinării producerii unor pagube.

Menționează că din cauza acestei întreruperi a furnizării de gaze, neanunțată de către B. S.A., recurenta a suferit pagube în producerea de piese turnate în aluminiu necesare pentru export.

Cu privire la cauza întreruperii intempestive a furnizării gazelor naturale, în opinia recurentei, instanța de apel a reținut în mod eronat în considerentele hotărârii recurate faptul că:

"în speță, este fără dubiu cauza producerii întreruperii furnizării gazelor naturale: închiderea unui robinet pe traseul rețelei de transport, ca urmare a unei întreruperi accidentale a furnizării energiei electrice, robinetul fiind acționat electric".

Solicită instanței de recurs să ia act de faptul că instanța de apel nu a detaliat împrejurările care au determinat o astfel de concluzie fermă, în condițiile în care raporturile de expertiză tehnică întocmite în cauză nu au putut stabili cu exactitate cauza întreruperii furnizării cu gaze naturale, menționând că este posibilă această întrerupere accidentală să fie cauza unei erori umane.

În acest sens, face trimitere la concluzia expertului din domeniul petrol și gaze cu privire de cauzele ce au putut genera închiderea robinetului RAE 24 tip fluture.

Materialul probator administrat în cauză, mai arată societatea recurentă, nu determină cu exactitate cauza întreruperii furnizării cu gaze naturale din 04.10.2018 la punctul de lucru al acesteia.

Susține că instanța de apel a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 1351 alin. (2) și (3) C. civ. fără vreun suport probator clar și fără a motiva concret împrejurările ce au determinat-o să ajungă la aplicabilitatea cazului fortuit raportat la concluziile expertizei petrol și gaze, redate. Instanța de apel nu a menționat în ce sens sunt îndeplinite condițiile aplicării cazului fortuit în situația în care sistarea temporară a furnizării de gaze către recurentă s-a datorat fie unei căderi de tensiune în alimentarea cu energie electrică doar pe rampa pe care acesta (robinetului RAF; 24 tip fluture cu acționare electrică) este montat; fie de o comandă greșită/neintenționată dată prin acționarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului. Apreciază că instanța de apel trebuia să analizeze îndeplinirea condițiilor legale pentru aplicarea cazului fortuit raportat la ambele situații care sunt posibile să fi generat întreruperea furnizării de gaze către recurentă.

Astfel, cu privire la prima variantă reținută în raportul de expertiză, specialitatea petrol și gaze, instanța de apel trebuia să analizeze în ce măsură posibila cădere de tensiune în alimentarea cu energie electrică doar pe rampa pe care robinetul RAE 24 tip fluture cu acționare electrică se încadrează în dispozițiile cazului fortuit sau această cădere de tensiune este posibil să fie imputată pârâtei sau chematelor în garanție. De asemenea, apreciază că instanța de apel trebuia să analizeze cu privire la varianta a doua posibilă de întrerupere a gazelor naturale, dacă efectuarea unei comenzi greșite/neintenționate dată prin acționarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului se mai încadrează în aplicabilitatea dispozițiilor cazului fortuit.

Or, în această a doua situație, este evidentă culpa chematei în garanție și implicit a pârâtei în sistarea gazelor naturale, situație ce exclude aplicabilitatea dispozițiilor art. 1351 alin. (2) și (3) C. civ.

Subliniază că evenimentul din 04.10.2018 nu se circumscrie noțiunii de caz fortuit, nefiind îndeplinite condițiile imprevizibilității și inevitabilității, precum și lipsa culpei.

Prima ipoteză respectiv închiderea robinetului de alimentare este un eveniment ce putea fi prevăzut de persoanele calificate în domeniu, dacă s-ar fi depus diligențele necesare pentru menținerea echipamentelor și instalațiilor de alimentare în stare funcțională în permanență. În aceste condiții, urmările păgubitoare pentru recurentă ar fi putut fi prevenite și evitate.

A doua ipoteză privind întreruperea gazelor naturale, respectiv efectuarea unei comenzi greșite/neintenționate dată prin acționarea butonului de pe panoul de comandă existent în camera operatorului, nu se încadrează în aplicabilitatea dispozițiilor cazului fortuit, nefiind situația caracterizată prin imprevizibilitate și inevitabilitate.

Această a doua situație nu este analizată deloc de către instanța de apel și nici nu se justifică acest aspect, deși este o variantă posibilă de sistare a gazelor naturale, conform raportului de expertiză specialitatea gaze și petrol.

De asemenea, precizează că pârâta răspunde pentru o culpă "profesională", rezultată din exercitarea continuă a activității de vânzare de gaze naturale și obținerea profitului din aceasta - aspect ce atrage exigențe de profesionalism și vigilență în privința îndeplinirii obligațiilor asumate.

Mai arată că în raportul de expertiză specialitatea petrol și gaze se reține la pag. 8 răspunsul la obiectivul C.1, faptul că închiderea robinetul RAE 24 tip fluture s-a realizat prin comandă de la distanță, închidere comandată electric, robinetul fiind închis în proporție de 95%, acesta fiind motivul sistării gazelor naturale în data de 04.10.2018. De asemenea, în cadrul răspunsului la obiectivul nr. 10 (pag. 15 din raportul de expertiză) se reține faptul că în momentul producerii incidentului robinetul era acționat electric.

Conchizând, apreciază că art. 1351 C. civ. a fost greșit interpretat ori aplicat în speță.

Astfel, solicită instanței de recurs, să constate că întreg probatoriul existent în cauză dovedește: 1. lipsa aplicabilității cazului fortuit; 2. producerea unui prejudiciu recurentei, reprezentând pierderile de producție suferite și costuri suplimentare pentru repornirea turnătoriei; prejudiciu evaluat de recurentă și confirmat de expertiza tehnică judiciară la suma de 239.971,23 RON; 3. faptul că pagubele produse recurentei au fost cauzate de întreruperea furnizării gazelor naturale de către pârâtă, precum și faptul că nu i se poate reține recurentei vreo formă de vinovăție față de prejudiciul suferit; 4. pentru cele două ipoteze care ar fi putut genera sistarea gazelor naturale, nu s-a făcut dovada aplicării cazului fortuit, pârâta neproducând probe concrete pentru ambele posibilități.

Prin urmare, atâta vreme cât pierderea suferită de recurentă a fost cauzată de conduita culpabilă a pârâtei, raportat la dispozițiile art. 1530 și 1548 C. civ., apreciază că aceasta este ținută la repararea integrală a prejudiciului, conform celor menționate.

Solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, schimbare în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului formulat de pârâtă, ca nefondat, și, în consecință, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

De asemenea, intimata-chemată în garanție SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ MEDIAS S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă A. S.A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea excepției nulității recursului.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.A., excepție invocată de intimate prin întâmpinări, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că memoriul de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă este sancționată cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că recurenta a indicat formal motivele de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Deși subsumat motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., recurenta s-a prevalat de împrejurarea că instanța de apel nu a prezentat motivele pe care se sprijină soluția pronunțată, în realitate aceasta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Așa fiind, cele expuse în argumentare îmbracă doar aparența unor critici de nelegalitate, întrucât susținerile acesteia vizează, în realitate, modul de apreciere a probatoriului.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situației de fapt și de analiză a probatoriului.

Întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost analizate probele (ex. concluziile raportului de expertiză ale expertului tehnic judiciar în domeniul petrol și gaze etc.), precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, susținerile recurentei conform cărora instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material prevăzute la art. 1350, art. 1548, art. 1351 C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate ale deciziei recurate, întrucât se solicită instanței de recurs să revină asupra situației de fapt și să stabilească inexistența cazului fortuit, reținut de instanța de apel; existența culpei intimatei-pârâte în ceea ce privește sistarea furnizării de gaze naturale; existența prejudiciului suferit de recurentă evaluat de aceasta și "confirmat de expertiza tehnică judiciară - domeniul metalurgie".

Se impune precizarea că stabilirea culpei, pe care o aduce în discuție recurenta, este o chestiune de fapt, care aparține în mod suveran instanței de fond sau de apel, față de caracterul devolutiv al căii de atac.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că, în cauza de față, nu poate fi reținută existența unui caz fortuit, aducând argumente întemeiate exclusiv pe situația de fapt.

Susținerile recurentei în sensul că instanța nu a analizat corect aspectele cu privire la fapte care sunt susceptibile de a schimba starea de fapt reținută și faptul că instanța de apel a constatat existența cazului fortuit, țin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia.

De altfel, din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, reevaluarea de către instanța de recurs a situației de fapt, pe aspectele invocate de recurentă, nu este posibilă, criticile formulate în acest sens neputându-se încadra în niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Împrejurarea că se indică anumite dispoziții legale (ex: art. 1350, art. 1548, art. 1351 C. civ. etc.), fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

Înalta Curte subliniază că recursul nu se poate limita la o indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Rezumând, se constată că prin argumentele expuse de recurentă în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o devoluare a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 489 alin. (2) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei nr. 611/2022 din 9 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2023.