ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1854/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 57.444.164,48 RON plus TVA, la care se va adăuga dobânda legală, reprezentând prejudiciu provocat de calcularea în mod greșit a tarifului de depășire a capacității rezervate pentru intervalul noiembrie 2016 - februarie 2017, facturată în plus și plătită de reclamantă și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin încheierea din data de 06.10.2020 instanța a respins excepția prematurității și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017

Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol. Pârâta a depus note scrise prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat.

La termenul din 08.03.2022 instanța a admis cererea de repunere pe rol și a unit excepția autorității de lucru judecat cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 165/C/2022, Tribunalul Sibiu a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A, a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta SNTGN Transgaz S.A., ca neîntemeiată și a obligat reclamanta A. S.A. la plata către pârâta SNTGN Transgaz S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1033,96 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SNTGN - Transgaz S.A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul încuviințării tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin decizia nr. 25/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de pârâta SNTGN - Transgaz S.A. împotriva sentinței nr. 165/C/2022 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de apel și încuviințarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului, având în vedere motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se invocă încălcarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că textul prevede doar posibilitatea reducerii din oficiu a onorariului avocaților nu și a altor cheltuieli dacă partea adversă nu a solicitat, cum este situația în cauză.

În plus, arată recurenta, cheltuielile de judecată în cauză nu sunt într-un cuantum excesiv, prin urmare instanța nu le putea reduce din oficiu, astfel că instanța de fond în mod nelegal a eliminat cheltuielile reprezentând diurna din cuantumul cheltuielilor acordate.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține încălcarea dispozițiilor art. 1348 alin. (2) C. civ. având în vedere că prejudiciul reprezentând cheltuielile de judecată a fost înregistrat ca urmare a promovării acțiunii de către partea adversă, acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin urmare, arată recurenta, este îndreptățită să i se restituie toate cheltuielile achitate și dovedite, respectiv să îi fie reparat integral prejudiciul generat de fapta ilicită a reclamantei.

În ceea ce privește considerentele reținute de instanța de apel referitoare la respingerea cheltuielilor de judecată reprezentând diurna, recurenta susține că acestea nu privesc dosarul pendinte ci un alt dosar, așadar motivarea nu corespunde cu soluția privind cheltuielile de judecată.

Recurenta arată că instanța nu putea să excludă acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând diurna având în vedere că aceasta nu este o cheltuială salarială ci o cheltuială efectuată exclusiv pentru deplasarea consilierului juridic la proces în vederea reprezentării intereselor societății, acordată cu acest titlu. Cheltuiala cu diurna reprezintă un prejudiciu pentru recurentă întrucât deplasarea nu s-ar fi efectuat dacă reclamanta nu ar fi promovat acțiunea, prin urmare are la bază fapta ilicită a reclamantei.

Neacordarea diurnei încalcă dispozițiile art. 1357 alin. (1) C. civ. potrivit cărora prejudiciul se repară integral, art. 451 alin. (1) C. proc. civ. prevăzând și ipoteza acordării cheltuielilor necesare pentru buna desfășurare a procesului, în cauză a diurnei achitate consilierului juridic și a conducătorului auto, cheltuieli care reprezintă prejudiciu care trebuie acoperit întrucât acțiunea reclamantei a fost respinsă.

În opinia recurentei, prevederile art. 1357 și art. 1358 din C. civ. și ale art. 451 alin. (1) din C. proc. civ. sunt încălcate și prin eliminarea cheltuielilor reprezentând cazarea conducătorului auto, considerentele reținute de instanță potrivit cărora cheltuiala cu cazarea șoferului urmează a fi cenzurată pentru aceleași motive pentru care nu a fost acordată contravaloarea diurnei fiind eronate și preluate dintr-un alt dosar.

Raționamentul instanței nu poate fi același cu cel privind respingerea diurnei dat fiind faptul că nu se poate pune echivalență între diurnă și cazare, deoarece cheltuiala cu cazarea nu poate fi încadrată la drepturi salariale, iar alegerea modalității în care s-a realizat transportul nu poate fi cenzurată.

Privitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că instanța de apel a preluat motivarea din decizia nr. 351/29.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2021, fără a avea în vedere motivele concrete de apel invocate în dosarul pendinte.

În acest sens se susține că instanța de apel a omis motivul de apel conform căruia motivarea instanței de fond nu corespunde cu soluția privind cheltuielile de judecată, sub aspectul cuantumului acordat având în vedere că suma acordată reprezintă cheltuielile de judecată solicitate pentru termenul din data de 8.03.2022 în integralitate, de ci inclusiv a cheltuielii cu diurna.

Astfel, recurenta arată că prima instanță nu a eliminat cheltuiala cu diurna ci cheltuielile de judecată aferente altor termene de judecată, sentința fiind contradictorie deoarece suma acordată este în dezacord cu cele reținute de instanță.

Considerentele instanței de apel conform cărora prima instanță ar fi acordat un cuantum mai mare decât cel cuvenit este eronat, contrariul rezultând din actele dosarului.

La termenul din 28 septembrie 2023, Înalta Curte a luat în examinare recursul în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și a reținut următoarele:

Recursul vizează neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată solicitate de recurenta-pârâtă în primă instanță.

Astfel, în temeiul art. 451-453 C. proc. civ., pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând cheltuieli de transport, cazare și diurnă.

Prin hotărârea primei instanțe s-au acordat cheltuielile de transport și cazare, mai puțin cele reprezentând diurna angajaților, motivarea fiind aceea că achitarea diurnei revine angajatorului.

Instanța de apel a respins apelul pârâtei care a vizat acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, reținând că în cuprinsul art. 453 C. proc. civ. nu se regăsește categoria de cheltuieli pretinse de recurentă, acestea neputând fi incluse în sfera celor apreciate ca fiind ocazionate de proces, în sensul legii procesual civile.

Recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurenta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 451 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 1348 alin. (2) C. civ. arătând că prejudiciul reprezentând cheltuielile de judecată a fost înregistrat ca urmare a promovării acțiunii de către partea adversă, acțiune care a fost respinsă ca neîntemeiată, fapt ce o îndreptățește să pretindă restituirea tuturor cheltuielilor de judecată achitate și dovedite, respectiv să îi fie reparat integral prejudiciul generat de fapta ilicită a reclamantei.

Critica este fondată, în cauză fiind aplicate greșit dispozițiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ. în privința categoriilor de cheltuieli de judecată care pot fi acordate.

Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Așadar textul de lege include în categoria cheltuielilor de judecată care pot fi acordate pe cele care sunt efectuate pentru transport și cazare, și lasă totodată deschisă posibilitatea acordării și a altor cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Prin urmare condiția legală ce trebuie îndeplinită pentru restituirea cheltuielilor de judecată în cauză este aceea a dovedirii efectuării acestora în vederea exercitării dreptului la apărare.

Diurna este un drept legal al unui salariat angajat în baza unui contract de muncă, așa cum se dispune în art. 44, alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia "salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil".

Cauza pendinte a prilejuit deplasarea reprezentantului pârâtei, respectiv a consilierului juridic, la o instanță de judecată aflată într-o altă localitate decât cea în care își are sediul pârâta, fapt care a obligat pârâta să efectueze cheltuieli cu transportul și cazarea, dar și cu diurna acordată pentru acest scop.

În consecință, chiar dacă diurna se acordă în temeiul contractului de muncă și este un drept al salariatului, angajatorul, în speță pârâta, este îndreptățit să i se restituie această cheltuială dacă deplasarea a vizat un litigiu generat de o terță parte a cărei culpă procesuală a fost dovedită.

Față de considerentele arătate, se reține ca fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. fapt ce atrage casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel.

În rejudecarea cauzei, instanța de apel va analiza cererea de apel sub aspectul îndeplinirii condițiilor de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă în scopul asigurării apărării în dosarul pendinte, conform art. 451 alin. (1) C. proc. civ., și va avea în vedere toate cheltuielile care au fost efectuate în scopul bunei desfășurări a procesului și au fost dovedite cu documente justificative.

Recurenta a invocat și motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 și 6 C. proc. civ., însă acestea nu vor mai fi analizate în raport cu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a cărei incidență a fost reținută.

Având în vedere incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2), Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 25/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 25/2023 din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A.

Casează decizia atacată și trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2023.