ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2484/2023

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.01.2020 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 839.782 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând prejudiciu provocat de cuantificarea greșită a depășirii capacității rezervate pentru luna octombrie 2016, și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 137/24.03.2022, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a constatat ca rămasă fără obiect excepția prematurității, a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins acțiunea. Totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 140 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "Transgaz" S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul acordării integrale a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

Prin decizia nr. 360/06.12.2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat reclamanta S.C. A. S.A. să plătească pârâtei Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" SA și suma de 78,71 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței atacate și a obligat intimata să plătească apelantei suma de 115,22 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Societatea Națională de Transport Gaze Naturale "TRANSGAZ" S.A. a promovat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei parțială și admiterea în totalitate a solicitării de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 1.348 alin. (2), (1).357 și 1.385 C. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoarea recursului a învederat că, prin formularea acțiunii în pretenții, intimata a generat în patrimoniul său un prejudiciu, constând din cheltuielile avansate pentru asigurarea reprezentării la termenele de judecată.

A afirmat, de asemenea, că există un raport de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciu, iar în consecință, era îndreptățită la recuperarea costului cu diurna acordată consilierului juridic pentru deplasarea la Sibiu, necesară pentru buna desfășurare a procesului, care, nefiind contestată de partea adversă, nu putea fi redusă din oficiu.

Printr-o altă critică, autoarea căii de atac a susținut că aceleași motive relevă nelegalitatea considerentelor prin care s-au respins pretențiile privind diurna și costurile de cazare ale șoferului care a asigurat transportul consilierului juridic.

A învederat că, potrivit art. 1.385 C. civ., partea adversă era obligată să îi repare integral prejudiciul, câtă vreme cheltuielile pretinse erau dovedite și într-un cuantum rezonabil și au fost necesare pentru reprezentarea în cauză.

Subsecvent, recurenta a susținut că instanța de apel a determinat greșit cuantumul cheltuielii cu cazarea.

Printr-o altă critică, recurenta a sintetizat statuări ale practicii judiciare, iar în finalul cererii de recurs, a expus sinteza cheltuielilor ocazionate de cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe ipoteza de casare prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a depus întâmpinare.

În dezbateri, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancțiunea nulității este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci și în situația în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie. Soluția nulității la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care instanța supremă reamintește că legala motivare a recursului în acest temei presupune argumentarea în concret a modului în care s-a produs fie încălcarea, fie aplicarea greșită a normelor de drept material.

Curtea de apel a statuat că, în circumstanțele cauzei, sumele reprezentând diurna și cazarea cuvenite consilierului juridic și șoferului angajat al pârâtei nu caracterizează o vătămare cauzată acesteia prin fapta ilicită săvârșită de reclamantă; în concret, a hotărât că indemnizația de delegare a consilierului juridic reprezintă drepturi salariale pe care angajatorul le achită propriului salariat în exercitarea sarcinilor sale de serviciu, astfel că acestea excedează noțiunea de cheltuieli de judecată.

Așadar, într-un prim considerent, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu cuprinde statuări în privința aplicării art. 1.348 alin. (2), (1).385 și 1.357 C. civ. care să fie verificate prin prisma criticilor recurentei.

Totodată, reține că în evaluarea sumelor care pot fi pretinse cu titlul de cheltuieli de judecată, magistratul este chemat să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face. Așadar, aprecierea pe care instanța o realizează pentru a statua asupra circumscrierii cheltuielilor pretinse în prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt și nu pe interpretarea normei juridice.

Aceasta, întrucât determinarea întinderii prejudiciului cauzat părții care a câștigat procesul este o chestiune care privește sarcina probei; cel care formulează această pretenție este chemat să probeze necesitatea și caracterul indispensabil al cheltuielilor, justificând obiectiv că au fost efectuate în strictă și indisolubilă legătură cu litigiul.

Tot statuări în fapt sunt și cele prin care se analizează caracterul rezonabil al cheltuielilor, verificându-se dacă acestea nu sunt exagerate, disproporționate, în raport cu obiectul procesului, cu natura activității efectiv prestate, cu complexitatea sau riscul implicat de existența diferendului.

În cauză, astfel cum s-a arătat anterior, admițând apelul pârâtei în parte, curtea de apel nu a negat dreptul acesteia la cheltuieli de judecată, dar aplicând criteriile legale, a considerat că numai o parte a sumelor pretinse pot fi subsumate art. 451 C. proc. civ. Această dezlegare este consecința interpretării probelor și a stabilirii situației de fapt, care este lăsată la suverana apreciere a instanțelor de fond, în condițiile art. 264 C. proc. civ., și nu poate face obiectul criticii în calea extraordinară de atac.

În aceste condiții, primele două critici expuse în recurs nu pot fi examinate, întrucât caracterizează obiecții de netemeinicie care excedează dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și sunt, astfel, incompatibile cu rolul ce revine instanței de recurs, de examinare nu a temeiniciei, ci a legalității hotărârii recurate în raport cu regulile de drept aplicabile.

Nici critica privind calculul eronat realizat de curtea de apel nu poate fi încadrată în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, prin urmare, excedează obiectul căii extraordinare de atac.

Vor fi, de asemenea, înlăturate ultimele două secțiuni ale cererii de recurs - prin care se evocă jurisprudența instanțelor naționale în cauze similare și se reia structura cheltuielilor de judecată realizate în fond de parte -, întrucât acestea nu reprezintă veritabile critici aduse hotărârii atacate, în sensul art. 483 alin. (3) și 488 alin. (1) C. proc. civ., evocate în precedent.

Față de considerentele anterior expuse, cum analiza criticilor invocate a condus la concluzia că niciuna dintre acestea nu poate fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă Societatea Națională de Transport Gaze Naturale TRANSGAZ S.A. împotriva deciziei nr. 360/06.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2023.