CtEDO 28.06.2007 Auto

DEMIROREN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
28.06.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DEMIROREN c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 583/03 prezentate de Mehmet DEM Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 noiembrie 2002, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, dl Mehmet Demirören, este un resortisant turc, născut în 1960 și rezident în Franța, la Sens. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. F. Taverdin, avocat la Paris. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 20 aprilie 1981, reclamantul a fost arestat și reținut de către forțele de ordine din apropiere de conducerea securității Adana. El a fost reținut de o organizație armată ilegală. La 21 mai 1981, reclamantul a fost reținut în fața tribunalului militar din statul de sediu al Adana, care a dispus detenția sa provizorie. La 9 octombrie 1984, acesta a fost eliberat provizoriu. Prin hotărârea din 17 iunie 1986, Tribunalul l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele care i-au fost reproșate și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 15 ani, la interdicția definitivă de a avea acces la funcția publică și la arest la reședință pentru o perioadă de cinci ani în departamentul din Mercin, precum și la plasarea acestuia sub tutela sa pe durata condamnării sale. La o dată nedeterminată, reclamantul s-a ocupat de casare. Prin hotărârea din 20 martie 1991, Curtea de Casație Militară a pronunțat hotărârea în primă instanță. Prin hotărârea din 2001, Curtea din Ankara (E. 1994/00037 K. n 2001/00269) a informat reclamantul. Această hotărâre a fost notificată reclamantului la 26 februarie 2004. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. ÎN DREPT, recurentul invocă o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție ca urmare a duratei detenției sale provizorii. Curtea constată că competența sa rațională a început la 28 ianuarie. ianuarie 1987, data la care Turcia a intrat în vigoare recunoașterea dreptului la o cale de atac individuală. Or, cauza menționată anterior se bazează pe fapte care datează din 1984, reclamantul fiind eliberat la 9 octombrie 1984. Prin urmare, această parte a cererii este inadmisibilă pentru incompatibilitate rațională temporizată Reclamantul se plânge, de asemenea, de durata procedurii și invocă în această privință art. 6 alineatul (1) din convenție. În situația actuală a dosarului, Curtea nu consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui aspect și consideră că este necesar să se comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea ui reclamantului întemeiat pe durata procedurii Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Bošjan Dl Zupančič Moduler Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă