DEMIRKOL contre la TURQUIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 36699/97 prezentată de Mete DEM Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 18 iunie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât ( Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a prezentei cauze prezentate de guvern la 7 și, respectiv, 24 octombrie 2002. După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Mete Demirkol, este un cetățean turc, născut în 1972. La data faptelor el a fost editor și a avut sediul la Istanbul.

Acesta este reprezentat în fața Curții de către Mе Iriz, avocat la Istanbul. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În cadrul unei anchete efectuate de procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului d La 23 ianuarie 1997, reclamantul a fost arestat la 23 ianuarie 1997 și reținut la sediul Secțiunii Antiteroriste a Direcției de Securitate a acestui oraș. A doua zi, la cererea acestei Direcții, procurorul a autorizat prelungirea detenției până la 31 ianuarie. La 27 ianuarie 1997, avocatul reclamantului a căutat în zadar cu clientul său. La 31 ianuarie 1997, după ce a fost audiat de procuror, reclamantul a fost adus în fața judecătorului judecător la curtea de securitate a statului, care a ordonat arestarea sa provizorie.

La 3 februarie 1997, procurorul l-a acuzat pe reclamant de asistență la o organizație ilegală, PKK. La sfârșitul primei audieri ținute la 9 mai 1997, reclamantul a fost admis în beneficiul eliberării provizorii. Prin hotărârea pronunțată la 18 noiembrie 1998, instanța de securitate a statului a informat reclamantul. Procurorul general lângă curtea de securitate a statului a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. Curtea de Casație, la o dată nespecificată, a pronunțat hotărârea în primă instanță. La cauza în fața Curții de Securitate a Uniunii Europene pentru reexaminare. GRIFS Invocă art. 5 § 3 și 4 din Convenție, reclamantul se plânge pe de o parte, de durata excesivă a custodiei sale și, pe de altă parte, de absența unei căi de atac efective pentru a contesta legalitatea acesteia.

EN Õ Prin scrisoarea din 4 iulie 2002, grefa a indicat părților că Curtea era la dispoziția acestora din urmă în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă în prezenta cauză, în timp ce le-a adresat proiecte de declarații.

La 21 octombrie 2002, guvernul a transmis Curții următoarea declarație, semnată la 7 octombrie 2002 Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei, guvernul turc oferă domnului Mete Demirkol suma de 4 500 EUR (patru o mie cinci sute de euro) pentru prejudicii morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu La 24 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată în aceeași zi de către consiliul reclamantului, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Mete Demirkol suma de 4 500 EUR (patru mii cinci sute de euro) pentru prejudiciile morale, precum și pentru cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată în vederea unei soluționări pe cale penală a cauzei având ca origine cererea sus-menționată pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Această declarație se soluționează în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamantul Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și este convinsă că acesta respectă drepturile omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de Protocoale ale acesteia și că nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol.

Michael O

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

Requête n o 36969/97 présentée par Mete DEMİRKOL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 janvier 2003 en une chambre composée de Sir Nicolas Bratza , président , M. M. Pellonpää , M. A. Pastor Ridruejo , M. R. Türmen , M. M. Fischbach , M. J. Casadevall, M. S. Pavlovschi, juges , et de M. M. O’Boyle, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 18 juin 1997, Vu l’article 5 § 2 du Protocole n o 11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur (“le Gouvernement”) et celles présentées en réponse par le requérant, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de la présente affaire respectivement présentées par le Gouvernement et le requérant les 7 et 24 octobre 2002. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, Mete Demirkol, est un ressortissant turc, né en 1972. A l’époque des faits il était éditeur et résidait à Istanbul.

Il est représenté devant la Cour par Mе Iriz, avocat à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Dans le cadre d’une enquête menée par le procureur de la République près la Cour de sûreté de l’État d’İstanbul (« le procureur » – « la cour de sûreté de l’État »), le requérant fut arrêté le 23 janvier 1997 et placé en garde à vue dans les locaux de la Section antiterroriste de la Direction de sûreté de cette ville. Le lendemain, à la demande de ladite Direction, le procureur autorisa la prolongation de la garde à vue litigieuse jusqu’au 31 janvier. Le 27 janvier 1997 l’avocat du requérant chercha en vain à s’entretenir avec son client.

Le 31 janvier 1997, après avoir été entendu par le procureur, le requérant fut traduit devant le juge assesseur de la cour de sûreté de l’État, lequel ordonna sa mise en détention provisoire. Le 3 février 1997, le procureur inculpa le requérant d’assistance à une organisation illégale, le PKK. A l’issue de la première audience tenue le 9 mai 1997, le requérant fut admis au bénéfice de la libération provisoire. Par un arrêt prononcé le 18 novembre 1998, la cour de sûreté de l’État acquitta le requérant. Le procureur général près la cour de sûreté de l’Etat forma un pourvoi contre ce jugement. La Cour de cassation, à une date non précisée, cassa le jugement de première instance. L’affaire revint devant la cour de sûreté de l’Etat pour réexamen.

GRIEFS Invoquant l’article 5 §§ 3 et 4 de la Convention, le requérant se plaint d’une part, de la durée excessive de sa garde à vue et, d’autre part d’une absence de recours effectif afin de contester la légalité de celle-ci. EN DROIT Par une lettre du 4 juillet 2002, le greffe indiqua aux parties que la Cour était à la disposition de ces derniers en vue de parvenir à un règlement amiable dans la présente affaire tout en leur adressant des projets de déclarations.

Le 21 octobre 2002, le Gouvernement fit parvenir à la Cour la déclaration suivante, signée le 7 octobre 2002 : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire susmentionnée, le gouvernement turc offre de verser à M. Mete Demirkol la somme de 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros) au titre de préjudice moral ainsi que pour frais et dépens, dans les trois mois suivant la date du prononcé de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire ». Le 24 octobre 2002, la Cour reçu la déclaration suivante, signée, le même jour par le conseil du requérant : « Je note que le gouvernement turc est prêt à verser à M. Mete Demirkol la somme de 4 500 EUR (quatre mille cinq cents euros) au titre du préjudice moral ainsi que pour frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et le requérant sont parvenus ». La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle a conviction que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement de la Cour). Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Michael O’Boyle Nicolas B RATZA Greffier Président