ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1155/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 martie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub număr de dosar x/2019, reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANTA S.A. a chemat în judecată pe pârâta A. S.A. (B.), prin administrator judiciar C.., solicitând instanței:

1) Constatarea nulității absolute parțiale a "Protocolului de predare-preluare a elementelor de activ și pasiv" (Protocol), încheiat sub nr. x/28.11.2014 ca urmare a înființării reclamantei prin desprinderea din A. SA- actual în insolvență generală, pentru încălcarea prin acest Protocol încheiat cu pârâta, a unora din prevederile sale exprese și imperative, stabilite în sarcina tuturor părților semnatare în și prin Proiectul de divizare și Memorandum-ul Guvernului de la acea dată - acte de bază-fundamentale, care au stat la baza încheierii acestui Protocol, întrucât parte din dispozițiile încălcate prin acesta, privesc apărarea unui interes general și anume Asigurarea Sistemului de Alimentare Centralizată și continuă cu Energie Termică a populației Municipiului Constanța - SACET Constanța.

2) Obligarea pârâtei la modificarea în parte a "Protocolului de predare-preluare a elementelor de activ și pasiv aferente patrimoniului transmis de la A. S.A. către Electrocentrale Constanța SA", prin operarea modificărilor rezultate ca urmare a constatării nulității clauzelor arătate la capătul 1 a cererii.

3) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 429 din 22 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția tardivității împotriva cererii precizatoare ca neîntemeiată; a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Electrocentrale Constanta S.A., prin administrator judiciar D., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., prin administrator judiciar C. și intervenienta A. S.A., ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenție principală formulată de intervenienta A. S.A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Electrocentrale Constanța S.A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și rejudecarea fondului.

Prin decizia civilă nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANTA S.A., prin administrator special E. și prin administrator judiciar D., împotriva sentinței civile nr. 429/22.02.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. și cu intimata-intervenientă A. S.A..

În termen legal, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., reclamanta ELECTROCENTRALE CONSTANȚA S.A. prin administrator judiciar D.. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În ceea ce privește incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că instanța de apel a apreciat greșit că recurenta ar fi încălcat regula esențială vizată de art. 478 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a susținut alte motive, decât cele invocate la prima instanță și neinvocând alte dovezi decât cele arătate ca fiind necesare, în lumina art. 22 C. proc. civ. (prin cererea de apel, cât și prin răspunsul recurentei la întâmpinările formulate de către cele două intimate) și anume: Procesul-verbal de ședință AGA aferent Hotărârii AGA nr. 14 din 25 iulie 2014, Hotărârea AGA nr. 14/2014 și anexele acesteia în forma publicată în Monitorul Oficial, partea a IV-a, după aprobarea divizării, actele de la ONRC București, raportul independent al expertului desemnat de judecătorul delegat ONRC București din dosarul nr. x/2014 și opoziția Băncii creditoare, solicitând inclusiv și o expertiză financiar-contabilă, cu enumerarea punctuală a obiectivelor acesteia.

Recurenta a considerat toate aceste probe pertinente, concludente și utile judecării apelului, însă instanța de apel le-a respins, apreciind că a fost dedusă judecății o acțiune în constatarea nulității unui act și că în apel nu pot fi cercetate și alte elemente de fapt care ar putea să adauge cauzei juridice inițiale a acțiunii, respectiv elementele de fapt care ar rezulta din această hotărâre AGA, pe care apelanta (recurenta de față) ar fi invocat-o abia la acest moment procesual.

Totodată, arată recurenta, s-a respins și proba cu expertiză contabilă, apreciindu-se că o parte din obiective nu tind la dovedirea unor aspecte care interesează motivele de nulitate absolută, ci doar la existența unor neregularități din punctul de vedere al legii contabilității și la constatarea unei conduite culpabile a intimatei, iar din aceste considerente, instanța de apel a apreciat că părțile nu s-au aflat în cadrul unei acțiuni în răspundere delictuală.

Din perspectiva acestui prim motiv de recurs, în opinia recurentei, instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea virtuală, prin limitarea dreptului recurentei la apărare și al principiului nemijlocirii în administrarea probelor.

Raportat la prevederile art. 174 și art. 175 alin. (2) C. proc. civ., consideră că instanța de apel deține, într-adevăr, atributul aprecierii suverane și depline asupra admisibilității probelor, însă, în cauza dedusă judecății în apel, apreciază că aceasta a respins nelegal probele noi, omițând să constate că există o vătămare implicită, neprezumată de lege, care atrage nulitatea virtuală a actului procedural respins de către completul care a judecat apelul, pentru motivele menționate. Precizează că și în motivarea în drept a pretențiilor a invocat și art. 1253 C. civ., privind nulitatea virtuală.

Cu privire la motivul invocat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține, în esență, că a solicitat pe calea devolutivă a apelului, sancționarea cu nulitatea absolută numai a operațiunilor aferente unor valori contabile de active (ale unor creanțe sau ale unor terenuri) și de pasive (ale unor datorii cedate), care i-au fost transmise efectiv de către intimată, prin Protocolul contestat, încheiat pe 02.12.2014, deci după înființarea societății recurente (data efectivă a divizării fiind și data înregistrării recurentei la ORC București - 30 septembrie 2014).

Precizează că doar acele operațiuni de predare active și pasive transmise prin acest Protocol le-a considerat ca fiind efectuate în mod abuziv, fraudulos, ilicit și imoral, adică contrar cauzei/scopului stabilit pentru divizarea intimatei și pentru înființarea recurentei (ca unic producător de energie termică care să asigure în mod continuu livrarea energiei termice), către RADET, care asigura, în regim de serviciu public comunitar, distribuția acesteia către consumatorii casnici și non casnici, racordați la sistemul centralizat - SACET aparținând Municipiului Constanța).

A apreciat că fraudarea legii s-a manifestat diferit, însă, într-un mod injust/ilicit de transmitere a valorilor contabile, fără ca intimata, societatea mamă, divizată, să țină seama de obligația ce-i incuba, anume de a respecta și aplica întocmai, atât principiile/regulile cuprinse în Proiectul propriei divizări, cât și normele legale generale, cu valoare de reguli/principii cu specific financiar-contabil ce trebuiau aplicate/respectate la momentul încheierii Protocolului în mod automat, necondiționat și indiferent de orice alte împrejurări/aspecte/condiții eventual, chiar și prestabilite.

În acest context a apreciat și a susținut că Protocolul de predare-primire active și pasive reprezintă cu toate anexele sale, documentul contabil justificativ încheiat distinct și ulterior, care a stat la baza noii contabilități create pe numele societății recurente nou înființate, având o dublă natură, de document justificativ contabil, de sine stătător și de act juridic unilateral, inițiat și elaborat de către intimata Elecrocentrale București S.A (societatea mamă-divizată), în baza Proiectului de divizare a acesteia, aprobat prin Hotărârea AGA nr. 14/25.07.2014.

Numai analizând și calificând în acest mod, Protocolul contestat parțial, atât din perspectivă financiar-contabilă, cât și juridică, a învederat instanței de apel căteva transmiteri de valori, de active sau pasive care, raportat la cerința legală cu specific financiar-contabil, de evidențiere și predare la valoarea lor reală/fidelă de la momentul încheierii Protocolului, nu mai corespundeau cu cele de referință, dinaintea încheierii acestuia, fapt care a creat efecte păgubitoare, manifestate în timp, pentru viitorul recurentei, motiv pentru care le-a considerat implicit, contrare scopului înființării Electrocentrale Constanța S.A.

Reiterând cele susținute în apel, arată că aceste nereguli vizau:

I) Predarea unor valori supraevaluate de active - terenuri, ce nu au fost regularizate/adaptate/ajustate valoric din punct de vedere contabil la momentul încheierii acestui Protocol contestat al predării efective a acestora - decembrie 2014, cum impunea expres Proiectul de divizare.

Conform acestui act juridic principal, intimata trebuia să efectueze regularizări la momentul predării acestor valori contabile ale activelor bunurilor transmise, respectiv la data încheierii semnării Protocolului 02.12.2014, având în vedere că momentul încheierii Protocolului a fost altul și chiar îndepărtat față de momentul decembrie 2013 cel al restabilirii/evaluării acelorași bunuri/active predate recurentei.

În acest caz cu atât mai mult se impunea, potrivit normelor legale specifice de contabilitate aplicabile la transferul unor valori de active sau pasive dintr-o entitate cu capital majoritar de stat către o entitate cu capital integral de stat, ca intimata sa vegheze la respectarea acestor reguli/principii, în condițiile în care valorile contabile din 2013 nu mai erau fidele realității din decembrie 2014 (sens în care face referire la necesitatea aplicării principiului contabil al reflectării fidele a realității la momentul încheierii semnării efective a Protocolului ce face obiectul acțiunii recurentei).

Stabilirea cât mai exactă a valorii bunurilor (aparținând intimatei divizate) la momentul predării lor efective către recurentă, prin Protocolul contestat, era esențială pentru evitarea prejudicierii, atât a asociaților intimatei (statul, ca acționar majoritar - reprezentat de Ministerul Energiei Romgaz-ul), cât a creditorilor acesteia (Ministerul Finanțelor), iar mai apoi, în mod implicit în lanț a recurentei - Electrocentrale Constanța S.A (al cărei acționar unic prejudiciat era este tot statul român, reprezentat de Ministerul Energiei), prejudicierea realizându-se prin supraevaluarea activelor - terenuri.

Subliniază că la judecata apelului a depus interogatoriu luat intimatei, care nu a recunoscut opozabilitatea titlului, a valorii de vânzare, deși există dovada certă, a situației contrare.

II) Predarea către recurenta, nou înființată, a unor valori astronomice de pasive-datorii (182.433.672 RON - prevăzută în Anexa nr. 7 a Protocolului, plus accesorii în continuare până la achitare), nu a fost sancționată cu nulitatea în apel, deși, din punct de vedere al regulilor contabile, intimata ar fi trebuit (și înainte de încheierea Protocolului, cât la predarea pasivelor în baza acestuia), să analize și să sesizeze forul suprem decident (A.G.A), conform principiului contabil al prudenței, despre existența și producerea unui risc absolut iminent, anume transmiterea datoriei uriașe către subscrisa nou înființată, dar care era din start, lipsită total de capacitatea financiară de a plăti pe viitor.

Conform H.G nr. 1679/29.11.2006, pasivele/datoriile predate recurentei erau obligații generate de credite intuitu personae, mai ales că, potrivit actului normativ menționat, acordarea acestor credite a fost condiționată de existența capacității financiare de plată a intimatei.

Cesionarea acestor datorii/pasive a avut la bază drepturile și obligațiile născute din H.G. nr. 1679/29.11.2006 privind garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice, în proporție de 80%, a împrumutului în valoare de maxim 190 mil. dolari, pentru societatea A. S.A. (intimata), în vederea completării finanțării achizițiilor de resurse energetice din tara din import, pentru iarna 2006-2007.

Astfel, consideră că în manieră ilicită, respectiv frauduloasă, determinată de neglijența intimatei, de a informa corect A.G.A, pe bază de documente/informații actualizate la momentul întocmirii Protocolului, recurentei i-au fost predate/cesionate aceste pasive-datorii colosale (conținând, atât debite principale-rate de credit nerambursate, cât și accesorii), deși la înființare, societatea nu dispunea de lichidități curente pentru achitarea acestora, valoarea acelor datorii crescând periodic cu accesoriile aferente.

Pentru aceste considerente, a solicitat instanței de apel, depunerea în instanță, pentru probatoriu, a dosarului nr. x/2014, de divizare a intimatei, de la ORC București. Teza de probat: din verificarea acestor acte era util a se cunoaște nemijlocit, dacă a existat sau nu, la data constituirii recurentei, respectiv data aprobării efective a divizării intimatei depus la ONRC, dovada Ordinului de plată de virare în contul recurentei nou înființate, a sumei de 32 milioane, ca aport subscris și vărsat în numerar de către intimată, la înființarea ELECTROCENTRALE CONSTANȚA S.A.

În contextul menționat, a învederat în apel, în ce au constat cauza ilicită și aspectele de fraudare a legii, determinate și de conduita culpabilă-delictuală, exclusivă a intimatei cu privire la aspectul relatat.

Astfel, în opinia recurentei, intimata se face culpabilă de faptul că momentul real (dovedit cu actul adițional nr. x/2015) al încheierii efective a actului de realizare a subrogării valide a subscrisei, în obligațiile de piață inițiale aparținâd intimatei, nu a coincis, așa cum era corect, prudențial și fidel realității, cu momentul încheierii Protocolului contestat, respectiv decembrie 2014. realizându-se în realitate, ulterior încheierii Protocolului, în 2015.

La momentul semnării Protocolului, respectiv operațiunea de transmitere efectivă a acestor pasive/datorii către recurentă, intimata se afla deja în culpă, întrucât nu a asigurat în mod legal și fidel realității de la momentul transferului valorilor pasivelor către recurentă, întocmirea și predarea documentului justificativ contabil - Actul adițional nr. x/21.07.2915, care trebuia să constituie anexă la Protocol, pentru dovedirea realizării efective a cesiunii de datorie (credit și accesorii nerambursate) de la intimată către recurentă, stabilită prin Proiectul de divizare.

În acest context, apreciază ca fiind evidentă conduita culpabilă a intimatei (fraudarea legii și abuzul de drept), fiind manifestată odată cu modul defectuos/lacunar al realizării transmiterii prin Protocol, către recurentă, a acestor pasive datorii uriașe în condițiile descrise, ale lipsei documentului justificativ financiar-contabil, fundamental pentru validitatea cesiunii de datorie, astfel încât transmiterea acestor pasive uriașe să evite transmiterea simultană și a riscului iminent al imposibilității de plată a acestor datorii din partea recurentei.

Totodată, prin nerespectarea regulilor de justă alocare a datoriilor pârâtei către apelanta, s-a produs, din culpa exclusivă a acesteia, riscul de neplată a datoriei din partea recurentei, care a avut ca efect imediat sechestrarea tuturor bunurilor din patrimoniul societății recurente din cauza incapacității reale de plată a acestor datorii.

Deși problema neefectuării de către intimată a vărsământului efectiv în numerar, a capitalului social al recurentei la înființare, care dovedește lipsa acută a lichidităților, nu face obiectul discuției, omisiunea din partea intimatei de a obține consimțământul creditorului existent la momentul cesiunii datoriei, reflectă, o dată în plus, reaua credință a acesteia fată de maniera în care s-a procedat alocarea acestei datorii.

Condiția acceptului creditorului garant - Ministerul Finanțelor și încheierea cu acesta la momentul încheierii Protocolului actului juridic tripartit menționat mai sus, erau condiții esențiale prudențiale, din punct de vedere contabil (din punct de vedere juridic, conform art. 1599 C. civ., omisiunea se putea acoperi și ulterior), întrucât dacă acest act era încheiat la momentul emiterii Protocolului al predării pasivelor în discuție, s-ar fi putut face evaluarea fidelă oportună a riscului cert de nerambursare din partea recurentei a pasivelor, se putea previziona/anticipa lipsa capacității reale de plată a acesteia pentru plata datoriilor preluate implicit, se putea preveni prejudicierea recurentei.

III) În aceeași manieră ilicită s-a produs "sustragerea" unor creanțe importante de la îndreptățirea legitimă de a-i fi alocate, pe baza criteriului teritorialității, așa cum prevedea în mod expres regula de alocare și transmitere de active (inclusiv de pasive) prevăzută în Proiectul de divizare.

Astfel, contrar prevederii din Proiectul de divizare, aceste creanțe importante valoric, au fost transmise către Electrocentrale Titan S.A (intervenientă), deși, în realitate, recurenta era titulara legitimă să le primească, aceste creanțe fiind corelative datoriilor RADET Constanța față de recurentă, pentru energia termică produsă livrată, cu activele corporale situate în Constanța nu în București, potrivit principiului teritorialității activelor/pasivelor reglementat de Proiectul de divizare.

De asemenea, a mai susținut în apel că s-ar impune a fi sancționată cu constatarea nulității absolute și această operațiune prejudiciabilă pentru reclamantă, deoarece a avut la bază o cauză ilicită și imorală, având în vedere următoarele argumentări:

• nesocotirea culpabilă din partea pârâtei, a unuia dintre principiile consfințite în Proiectului de divizare, aprobat de Adunarea generală extraordinară a acționarilor pârâtei, mai exact, nesocotirea aplicării constante a principiului alocării elementelor de activ și pasiv pe criteriul teritorialității, în sensul că orice creanță sau datorie nouă ce urma a fi transferată de pârâtă către apelanta, trebuia sa aibă legătură de dependentă, de justificare, fie cu activele (bunuri sau creanțe) deținute sau născute aflate deja la apelanta, fie cu scopul urmărit, la momentul predării lor;

• contrar acestui principiu, dar mai ales fără a justifica argumentat prin Protocol sau prin alt document justificativ din punct de vedere contabil emis de pârâtă, conform cerințelor contabile incidente arătate, aceasta a "sustras" această creanță pe care a transmis-o în raport de apelanta într-o manieră ilicită și imorală, dar în relația juridică directă a acesteia cu Electrocentrale Titan S.A (intervenientul din prezenta cauză) în mod legal, pe baza Protocolului de predare-primire încheiat între aceste două entități, față de care recurenta nu este parte;

• creanțele sustrase prin fapta ilicită și imorală a pârâtei, în cuantum total de 163.278.074,81 RON, născute în perioada august 2013 - septembrie 2014, au luat naștere din activitatea desfășurată în Municipiul Constanța, de Sucursala CET (actual, recurenta), deci, în cadrul activelor/bunurilor ce țineau teritorial de Centrala termică Constanta, nu de București (unde se afla Sucursala Titan), astfel că în lipsa alocării corecte a acestor active, cu siguranță că s-a mărit riscul păgubitor, în defavoarea apelantei (într-un mod ilicit imoral, întrucât nefiind justificate, prin arătarea părții de contrabalansare reală, atestă faptul ca o analiză o evaluare a riscului de păgubire a apelantei nu a fost efectuată din partea pârâtei);

• creanța de 163,3 milioane RON a fost "sustrasă" astfel, din patrimoniul Electrocentrale Constanța S.A sub pretextul că același patrimoniu a fost "degrevat" de o datorie de 50 de milioane RON față de F., nejustificat însă prin documente contabile;

• din punct de vedere juridic, această "sustragere" reprezintă o cesionare a creanței de 163,3 milioane RON, pe un preț mult inferior, respectiv de 50 milioane RON;

• dar, din punct de vedere contabil, conform cerințelor legale speciale, incidente, menționate mai sus, această operațiune nu putea fi realizată decât dacă ar fi avut la bază documente contabile justificative, respectiv note explicative, scrise, care să justifice diferența de valoare (prețul inferior).

Această neregulă a determinat implicit prejudicierea recurentei cu valoarea aferentă a creanțelor neîncasate de la RADET Constanța, dar care se cuveneau Electrocentrale Constanța S.A.

Pentru toate aceste considerente, subliniază că înțelege să critice pentru nelegalitate, hotărârea curții de apel, apreciind că aceasta a fost dată cu încălcarea regulilor/principiilor financiar-contabile prevăzute atât în ordinul MF nr. 3055/2009 și nr. 1802/2014.

Protocolul de predare - primire de active-pasive este documentul justificativ, legal valabil din punct de vedere contabil (distinct de formă, conținutul rolul acestuia din punct de vedere juridic), care, din perspectiva legislației contabile specifice, trebuia să asigure și să producă efectiv în integralitatea să o transmitere ideală cu realitatea, deci ilicită, a tuturor efectelor juridice stabilite prin divizare, adică să garanteze, în virtutea principiului "prevalenței economicului asupra juridicului", că drepturile obligațiile cesionate recurentei nou înființate (efectele juridice transmise prin Protocol) sunt corect transferate din punct de vedere contabil cu respectarea cerințelor legale specifice contabile dar și în conformitate cu dezideratul/scopul urmărit de acționariatul pârâtei, statul român.

Din cauza componentei sale, nu numai juridice, ci mai ales contabile (cu anexele sale, balanțele contabile etc.) acest Protocolul era singurul document justificativ din punct de vedere financiar și contabil, conform legislației în domeniu, în baza căruia s-a efectuat transferul efectiv al valorilor contabile aferente activelor sau pasivelor predate de la pârâtă către apelanta, în baza căruia apelanta i-a înregistrat în contabilitate, la înființare, aceste valori contabile contestate, care nu corespundeau realității, nefiind fidele acesteia (contrar regulilor speciale contabile).

Reglementările financiar-contabile încălcate, invocate mai sus, respectiv Ordinul M.F.P nr. 3055/2009 nr. 1802/2014 (ale căror prevederi sunt atașate în extras) prevăd în mod imperativ că toate elementele de activ și de pasiv trebuie evaluate (inclusiv la momentul realizării predării efective a acestora prin încheierea Protocolului anexelor sale), în conformitate cu următoarele principii sau reguli specifice contabile:

- Principiul continuității activității - Trebuie să se prezume că entitatea desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității.

- Principiul prudentei - La întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și, în special, activele nu trebuie să fie supraevaluate. Trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit.

- Principiul evaluării separate a elementelor de active de datorii - Conform acestui principiu, componentele elementelor de active de datorii trebuie evaluate separat.

- Principiul necompensării - Orice compensare între elementele de active datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli, este interzisă.

- Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente justificative.

- Principiul prevalenței economicului asupra juridicului - "Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit pierdere se face ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora. Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economica, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative. Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv sa fie în concordantă cu realitatea. În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordantă cu realitatea economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului economic al acestora. Entitățile au obligația ca la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura operațiunii, determinată pe baza principiului prevalentei economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu".

În cazuri excepționale, pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevăzute mai sus. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative precum și motivele care le-au determinat împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției financiare și a profitului sau pierderii.

Potrivit Cadrului general elaborat de IASB, paragraful nr. 35, pentru ca informația să prezinte credibilitate, evenimentele și tranzacțiile pe care le reprezintă (în cazul de fată, Protocolul), este necesar ca acestea să fie contabilizate și prezentate în concordanță cu realitatea economică a operațiunii de predare a unor active sau pasive, și nu doar cu forma lor juridică, deoarece fondul economic al deciziilor/tranzacțiilor nu este întotdeauna în concordanță cu ceea ce transpare din forma lor juridică. Potrivit reglementărilor românești, acest principiu solicită ca informațiile prezentate în situațiile financiare (implicit în cazul Protocolului analizat) trebuie să reflecte realitatea economică fidelă a evenimentelor tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Face precizarea că, a depus în apel și opiniile unor specialiști neutri din domeniul contabil, exprimate direct sau indirect în legătură problema expusă (conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei), cu privire la faptul că intimata - pârâtă nu a respectat principiile contabile cuprinse în aceste normative menționate mai sus, specifice transferului contabil de valori.

Solicită, admiterea prezentului recurs și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând în principal anularea recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

Intimata-intervenientă A. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă A. S.A. prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Cu alte cuvinte, prin exercitarea recursului se urmărește realizarea controlului de legalitate al hotărârii recurate, astfel că, spre deosebire de calea ordinară de atac, care este devolutivă, în recurs părțile sunt obligate a-și conforma conduita procesuală dispozițiilor imperative anterior invocate.

În acest sens sunt și prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Se constată că recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta s-a prevalat de faptul că instanța de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea virtuală, susținând, în esență, nelegala respingere de către instanță a probelor solicitate, considerate de către recurentă ca fiind pertinente, concludente și utile judecării apelului.

Cele expuse în argumentare îmbracă doar aparența unor critici de nelegalitate, întrucât susținerile recurentei vizează, în realitate, modul de administrare a probatoriului.

Înalta Curte subliniază că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentei cu privire la modalitatea de stabilire a situației de fapt și de analiză a probatoriului.

Prin urmare, simpla trimitere la dispozițiile art. 174, art. 175 C. proc. civ., nemulțumirea părții cu privire la soluția pronunțată, la modalitatea în care au fost administrate și analizate probele, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

În altă ordine de idei, comparând cererea de recurs cu cererea de apel, se constată că o mare parte din așa-zisele critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu reprezintă altceva decât o reluare a susținerilor formulate în calea de atac devolutivă a apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe. Însă, chiar dacă ne aflăm în situația în care, prin decizia instanței de apel, a fost menținută soluția primei instanțe, criticile de nelegalitate trebuiau să vizeze exclusiv considerentele instanței de apel, fiind necesar ca autoarea recursului să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de însăși instanța de apel.

Astfel, având în vedere că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv, motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este formal invocat, recurenta urmărind, prin reluarea criticilor cenzurate de instanța de apel, o nouă verificare și interpretare a celor susținute în fața instanței de apel.

Prin urmare, susținerile recurentei-reclamante prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Recurenta reiterează și în prezenta cale de atac "în ce au constat cauza ilicită și aspectele de fraudare a legii, determinate și de conduita culpabilă-delictuală, exclusivă a intimatei", contestând în concret modul în care curtea de apel a interpretat probatoriul, fără a sublinia viciile concrete ale raționamentului acesteia, ceea ce face astfel imposibilă examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susținerile recurentei readuc în discuție situația de fapt, ignorând caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul și se pot analiza exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie.

Se impune precizarea că stabilirea culpei intimatei-pârâte, conduita culpabilă a intimatei, pe care le aduce în discuție recurenta, sunt chestiuni de fapt, care aparține în mod suveran instanței de fond sau de apel, față de caracterul devolutiv al căii de atac.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că, în cauza de față, sunt demonstrate cauza ilicită și aspectele de fraudare a legii, aducând argumente întemeiate exclusiv pe situația de fapt.

Aceste chestiuni de netemeinicie nu pot forma obiectul examenului de nelegalitate din recurs, întrucât ceea ce dorește recurenta-reclamantă este o nouă abordare a probatoriului, or rolul instanței de recurs este acela de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, și nu reevaluarea contextului factual stabilit de instanțele devolutive.

Totodată, Înalta Curta notează că simpla invocare a prevederilor ordinelor M.F.P nr. 3055/2009 și nr. 1802/2014, fără a preciza modul concret în care curtea de apel a încălcat sau a aplicat greșit vreo normă de drept material, nu echivalează cu invocarea unui motiv de nelegalitate. De altfel, argumentația prezentată în memoriul de recurs vizează o presupusă nerespectare a legislației în domeniul financiar-contabil de către intimata-pârâtă, care, în opinia recurentei, nu a respectat principiile contabile cuprinse în aceste acte normative.

Rezumând, se constată că recurenta nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greșita aplicare a unor norme de drept material, ci numai pe aspecte factuale ale cauzei, susținând că situația de fapt reținută de instanța de apel este eronată, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului.

Față de considerentele expuse, se reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE CONSTANȚA S.A. prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ELECTROCENTRALE CONSTANȚA S.A. prin administrator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 423/2022 din 9 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2023.