ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1104/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la data de 08.12.2022 sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț, a solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 30.500 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu serviciile medicale pe care le-a efectuat pe perioada intervenției chirurgicale, actualizarea acestei sume în raport de rata inflației, precum și a dobânzilor legale calculate de la data de 12.01.2022 și până la data plății efective.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 79, alin. (8) din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 303/2022, H.G. 893/22.10.2020, art. 25, alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, art. 29 alin. (1), lit. a) din O.G. nr. 80 din 26.06.2013.
La data de 21.02.2023 reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința civilă nr. 624/2023 din 16 mai 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, la data formulării cererii de chemare în judecată (08.12.2022), reclamantul nu mai avea calitatea de judecător care să își desfășoare activitatea în cadrul Tribunalului Neamț, acesta fiind pensionat din data de 13.11.2019. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ci dispozițiile de drept comun, respectiv art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 care prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competența revine tribunalului de la domiciliul, reședința sau locul de muncă al reclamantului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 172 din 23 februarie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În argumentarea soluției, s-a reținut că, deși la data formulării cererii de chemare în judecată reclamantul nu mai deținea calitatea de judecător care să își desfășoare activitatea în cadrul Tribunalului Neamț, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (2
1
) C. proc. civ., dată fiind calitatea de pârât în cauză a acestei instanțe. Prin urmare, în ipoteza în care o instanță sesizată are calitatea procesuală de pârât, reclamantul are posibilitatea legală de a sesiza o altă instanță de judecată egală în grad aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 15 martie 2024, sub același număr.
Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul, care a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Neamț, fiind pensionat la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Suceava cu o acțiune având ca obiect decontarea cheltuielilor cu serviciile medicale pe care le-a efectuat pe perioada intervenției chirurgicale, litigiu asimilat materiei asigurărilor sociale.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:
"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal:
"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
Totodată, conform art. 127 alin. (2)
1
C. proc. civ.:
"dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".
În raport cu aceste dispoziții legale, instanța supremă reține că reclamantul, a avut calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Neamț, fiind eliberat din funcție prin pensionare la 13 noiembrie 2019.
Din acest punct de vedere, competența nu poate fi evaluată în raport cu art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză, Tribunalul Neamț are calitatea de pârât, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ.
Uzând de dreptul conferit de dispozițiile evocate, reclamantul a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Suceava, aflat în circumscripția Curții de Apel Suceava, învecinată Curții de Apel Bacău, în a cărei circumscripție se află Tribunalul Neamț.
Așa fiind, instanța supremă constată că reclamantul și-a manifestat opțiunea prin alegerea instanței competente, în condițiile art. 127 alin. (2) și alin. (2
1
) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.
În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.