ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1091/2024

Ședința publică din data de 21 mai 2024

Deliberând asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept au fost invocate prevederile art. 7 și urm. din Legea nr. 77/2016.

Prin sentința civilă nr. 9140 din 25 iulie 2023 a Judecătoriei Constanța, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în parte contestația, s-a anulat în parte notificarea emisă la data de 28.10.2022 transmisă contestatoarei de către intimați prin intermediul D., exclusiv în ceea ce privește propunerea de stingere a datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat și, totodată, s-a dispus adaptarea contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007, în sensul că începând cu data comunicării notificării către contestatoare (31.10.2022), cursul de schimb valutar pentru 1 CHF se va calcula ca medie aritmetică între cursul de schimb valutar publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit (15.06.2007) și cursul de schimb valutar publicat de Banca Națională a României la data plății, fără ca noul curs de schimb valutar obținut să înregistreze o creștere de peste 52,6% față de cursul existent la data încheierii contractului de credit. De asemenea, s-a dispus obligarea intimaților la plata către contestatoare a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

A fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul respingerii contestației, în tot, ca neîntemeiată. Au fost înlăturate considerentele și mențiunile din dispozitiv privind aplicarea articolului 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 și adaptarea contractului și au fost obligați intimații la plata în favoarea apelantei a sumei de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Potrivit revizuentei, decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a altor două hotărâri judecătorești prin care s-a statuat anterior că fluctuația de curs valutar nu constituie cauza de impreviziune în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007. A susținut revizuenta că instanța de apel a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1709/20.12.2018 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203/24.09.2020 a Curții de Apel Constanța, și a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1688/23.12.2020 a Înalte Curți de Casație și Justiție.

Revizuenta a invocat prevederile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., precizând că, odată reținut prin hotărâri definitive că nu a intervenit impreviziunea prin fluctuația cursului valutar în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007, o instanță ulterioară, sesizată cu verificarea condițiilor de admisibilitate ale unei noi notificări de dare în plată formulate de debitori, nu poate ajunge la o concluzie contrară în lipsa modificării împrejurărilor de fapt avute în vedere de primele instanțe la pronunțarea soluției, întrucât ar însemna înlăturarea efectelor juridice ale unor hotărâri judecătorești prin intervenția puterii legislative, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituție.

Prin întâmpinare, intimații B. și C. au solicitat, în principal, respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată, și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a depune dovezi în acest sens.

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Examinând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. (...)".

Revizuenta, care și-a întemeiat cererea de revizuire pe ipoteza cuprinsă în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că decizia atacată este potrivnică statuărilor din decizia civilă nr. 1709 din 20 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 203/24.09.2020 a Curții de Apel Constanța, de anulare a recursului ca netimbrat.

Aplicând dispozițiile legale anterior evocate la situația descrisă, competența materială de soluționare revine instanței mai mare în grad față de Tribunalul Constanța, care a pronunțat prima hotărâre pretins potrivnică celei atacate, motiv pentru care Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, observându-se incidența art. 510 alin. (3) C. proc. civ. care nu permite prorogarea de competență în favoarea instanței supreme.

Analizând în continuare motivul de revizuire privind încălcarea autorității de lucru a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale ce o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, indiferent dacă evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, în cauză fiind incidente dispozițiile legale în forma prevăzută prin modificările și completările Legii nr. 134/2010 aduse prin Legea nr. 310/2018.

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin urmare, hotărârile pretins contradictorii trebuie să fi fost pronunțate în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi primit dezlegare prin hotărârea atacată.

În ipoteza în care, însă, în litigiul în care a fost dată cea din urmă hotărâre, instanța s-a pronunțat asupra autorității de lucru judecat, acest aspect nu mai poate fi rejudecat de către instanța de revizuire. Această condiție se explică prin aceea că instanța de revizuire, învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., trebuie, la rândul său, să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii definitive a cărei anulare se solicită.

În aplicarea dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în prezenta cerere de revizuire nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile expres impuse de lege.

În speță, revizuenta invocă încălcarea de către instanța de apel în dosarul nr. x/2022, a autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 572/1.11.2018, pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că fluctuația de curs valutar nu constituie cauza de impreviziune în cazul contractului de credit ipotecar nr. x/15.06.2007 dedus judecății.

Or, prin apel, revizuenta-creditoare invocase nesocotirea de către prima instanță a autorității lucrului judecat a deciziei nr. 572 din 1 noiembrie 2018 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Răspunzându-se acestor critici, precum și apărărilor formulate prin întâmpinarea intimaților, prin considerentele deciziei civile nr. 144 din 06 martie 2024, s-a reținut că:

"(...) hotărârile judecătorești invocate de apelantă au analizat existența impreviziunii raportat la normele legale în vigoare la acea dată, respectiv raportat la dispozițiile C. civ.

Prin notificarea supusă analizei instanței, debitorii au invocat cazul legal de impreviziune prevăzut prin articolul 4 alin. (1)

1

lit. a) din Legea nr. 77/2016, introdus prin Legea nr. 52/2020.

Puterea de lucru judecat poate fi reținută, conform articolului 431 C. proc. civ., numai în cazul în care există și identitate de cauză. Or, în speță, cauza diferă, nefiind invocate temeiurile legale ce reglementează impreviziunea în C. civ., ci cazul legal de impreviziune introdus în Legea nr. 77/2016 prin modificările aduse de Legea nr. 52/2020.

Într-adevăr, raportat la normele ce reglementează aplicarea legii civile în timp, modificările aduse prin Legea nr. 52/2020 nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, de aceea operează numai pentru notificările transmise după intrarea în vigoare a Legii nr. 52/2020, și numai în condițiile prevăzute de alin. (1)

2

al aceluiași articol, respectiv numai dacă pragurile valorice prevăzute în cele două situații se mențin în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării. Or, în cauză notificarea a fost transmisă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020, iar perioada de 6 luni anterioară notificării este în totalitate ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020".

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanță de retractare, numai condițiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei civile nr. 144 din 06 martie 2024, obiect al revizuirii.

Prin cererea de revizuire pendinte nu se urmărește retractarea unei decizii pronunțate cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ci rediscutarea modului în care curtea de apel a rezolvat chestiunea litigioasă a incidenței dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Reamintește instanța supremă faptul că prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii, părțile nu își pot exprima nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, soluția pronunțată putând fi analizată doar prin prisma motivelor de revizuire expres reglementate de către legiuitor.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire a deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022 pentru încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1709 din 20 decembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 144 din 6 martie 2024 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.