ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1085/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 21 mai 2024
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 18.02.2022 pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului validarea tuturor obligațiilor contractuale ale reclamantei, ce derivă din contractul de finanțare nr. x/10.07.2018, inclusiv a obligațiilor specificate la art. IV și V din contract și obligarea pârâtului la plata sumei de 29.940 RON, la care se adaugă dobânda legală, reprezentând cheltuieli decont aferente contractului de furnizare precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile, Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și C. civ.
Prin sentința civilă nr. 613 din 27 iulie 2022, Tribunalul Covasna, secția Civilă a respins excepțiile inadmisibilității cererii și lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare și a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, respingând cererea de chemare în judecată ca prescrisă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta A., solicitând desființarea hotărârii atacate și validarea tuturor obligațiilor contractuale ale reclamantei, ce derivă din contractul de finanțare nr. x/10.07.2018, inclusiv a obligațiilor specificate în art. IV și V din contract, cu obligarea intimatei la plata sumei de 29.940 RON plus dobândă legală, reprezentând cheltuieli decont.
Prin decizia civilă nr. 866/Ap din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a fost respins apelul reclamantei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în data de 1 septembrie 2023.
Intimatul-pârât Secretariatul General al Guvernului României, Departamentul Pentru Relații Interetnice nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin rezoluția din 24 noiembrie 2023 a fost stabilit, pentru soluționarea recursului, termen de judecată la 16 ianuarie 2024 cu citarea părților în ședință publică, când s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea cauzei.
La 3 aprilie 2024 a fost înregistrată la dosar cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenta-reclamantă.
Analizând memoriul de recurs și având în vedere dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cu care în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă, raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, doar de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, pot exercita doar căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în temeiul contractului de finanțare nr. x/10.07.2018, obligarea pârâtului la plata sumei de 29.940 RON, cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli decont, contractul dedus judecății fiind încheiat în temeiul Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilor nerambursabile din fonduri publice alocate pentru activități nonprofit de interes general, cu modificările și completările ulterioare precum și al Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 27 C. proc. civ., sunt incidente dispozițiile din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
În conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1
1
) din Legea nr. 101/2016, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul", iar conform art. 55 alin. (3
1
) din același act normativ "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1
1
) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței".
Din textele legale anterior evocate, în vigoare la data demarării litigiului, rezultă că hotărârile pronunțate în cauzele privind executarea contractelor de achiziție publică, pot fi atacate numai cu apel, obiectul acțiunii încadrându-se, astfel, într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv teza finală, în conformitate cu care "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 Cod procedură civilă.
Menționarea în dispozitivul deciziei recurate a căii de atac a recursului nu este de natură să confere recurentei dreptul de a ataca hotărârea, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității reglementat de art. 457 C. proc. civ.
În considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 866/Ap din 10 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 866/Ap din 10 mai 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2024.