ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1646/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 4 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Neamț, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanței admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata sumei de 9.079.399,58 RON, în temeiul scrisorii de garanție nr. x, emisă de aceasta, în baza prevederilor art. 39 și urm. din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 938 din 19 aprilie 2024, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, a admis cererea formulată de aceasta și a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 9.079.399,58 RON, reprezentând garanție de bună execuție emisă în baza scrisorii de garanție nr. x din 26 iulie 2022.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
Prin decizia civilă nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul pârâtei, ca nefondat, și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.961,5 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii atacate.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Autoarea căii de atac susține că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2321 C. civ. în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active. Mai susține că au fost greșit interpretate clauzele scrisorii de garanție în sensul că angajamentul de plată asumat se execută la cererea beneficiarului, respectiv reclamanta din prezentul dosar, și nu la cererea contractantului, cum prevede textul scrisorii de garanție.
Recurenta arată că instanța de apel nu a aplicat corect art. 2321 C. civ. nici cu privire la efectele scrisorii de garanție, care sunt constitutive de drepturi și se produc numai pentru viitor. Precizează că evenimentul ce a determinat executarea scrisorii de garanție s-a produs la 9 iunie 2022, anterior emiterii scrisorii la 26 iulie 2022, dar cu mențiunea că intra în vigoare la 19 noiembrie 2021. Contestă statuarea curții de apel prin care aceasta a reținut că, în lipsa unei prevederi exprese, răspunderea poate fi angajată pentru fapte ilicite anterioare și ulterioare încheierii garanției și interpretarea alin. (7) al art. 2321 C. civ. privind posibilitatea amânării efectelor garanției față de data emiterii.
Aceeași parte consideră că au fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 1266 și art. 1270 C. civ. întrucât instanța de apel a apreciat că părțile au intenționat să execute scrisoarea de garanție și în cazul prăbușirii podului de la Lutca, deși evenimentul nu era inclus în obiectul acesteia. Invocă și interpretarea și aplicarea greșită a art. 2321, art. 1270, art. 1266 și art. 1548 C. civ. în sensul că, deși nu erau îndeplinite condițiile cumulative pentru plata despăgubirilor, în lipsa culpei contractantului și inexistenței notificării prealabile, curtea de apel a menținut soluția de admitere a cererii de chemare în judecată.
Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
Deși invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă afirmă că au fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 2321 C. civ. referitoare la scrisoarea de garanție, fără însă a explica de ce nu au fost respectate normele de drept material. Recurenta a încercat să acrediteze și în fața curții de apel teza unei greșite aplicări a textului de lege, iar în memoriul de recurs reia aceleași argumente și contestă interpretarea dată de instanța de prim control judiciar conținutului scrisorii de garanție prin prisma aplicării normei de drept material. Altfel spus, autoarea căii de atac nu este de acord cu concluzia instanței de apel referitoare la lipsa unei mențiuni exprese în cuprinsul scrisorii de garanție a persoanei care trebuie să formuleze cererea de plată, ordonatorul, respectiv asocierea contractantă, sau beneficiarul, respectiv reclamanta. Or, instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac nu poate analiza aspecte de fapt, cum ar fi conținutul clauzelor contractuale sau intenția părților, cu atât mai mult cu cât acestea au primit deja o dezlegare fundamentată în fapt și în drept în stadiul procesual anterior.
Înalta Curte nu va analiza nici susținerile privind greșita aplicare a art. 2321 C. civ. referitor la stabilirea datei la care a intrat în vigoare scrisoarea de garanție și, consecutiv, referitor la aplicarea sa retroactivă întrucât și acesta este un aspect de fapt, asupra căruia instanța de apel s-a pronunțat în virtutea rolului său devolutiv, pe baza examinării probatoriului și a conținutului clauzelor agreate de părți, în lumina principiilor de interpretare edictate de C. civ.. Tot un aspect de fapt este și clarificarea intenției părților în ceea ce privește includerea sau nu în obiectul scrisorii de garanție și angajarea răspunderii în cazul prăbușirii podului de la Lutca, deși respectivul obiectiv nu fusese menționat în mod expres.
Indicarea formală a dispozițiilor art. 2321, art. 1270 ("Forța obligatorie" a contractului), art. 1266 ("Interpretarea după voința concordantă a părților") și ale art. 1548 C. civ. ("Prezumția de culpă"), fără indicarea aspectelor de nelegalitate, ci însoțite de trimiteri la conținutul înscrisurilor din dosar (notificări, adrese) nu echivalează cu o motivare reală. Recurenta invocă aspecte de fapt, cum ar fi neîndeplinirea condițiilor cumulative pentru plata despăgubirilor, lipsa culpei contractantului și inexistența notificării prealabile, care au fost deja adresate în decizia atacată.
Rolul instanței de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor sau a aspectelor de netemeinicie. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conținutul memoriului de recurs a susținerilor formulate pe calea apelului, cărora instanța de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.
Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.