ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 845/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal la 14.03.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 361.348,86 RON, reprezentând contravaloarea parțială a facturii seria x nr. x/15.11.2021, a sumei de 6.323,09 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare calculată începând cu 16.12.2016 până la introducerea acțiunii - 08.03.2022, precum și în continuare până la achitarea debitului principal; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270 alin. (1) C. civ., art. 1350 C. civ., art. 1523 alin. (2) lit. d) C. civ., art. 1489 C. civ., O.G. nr. 13/2011.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect, argumentând că într-adevăr, reclamanta și-a executat obligațiile, însă beneficiarul a constatat nereguli grave în privința lucrărilor realizate de aceasta. A mai susținut că reclamanta a refuzat să remedieze deficiențele constatate în privința lucrării realizate. Totodată, a arătat că recunoaște pretențiile reclamantei, motiv pentru care a solicitat respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.

Prin cererea precizatoare înaintată la dosarul cauzei la 27.09.2022, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare începând cu 15.01.2022. Totodată, a învederat că pârâta a achitat, suplimentar sumei de 100.000 RON, suma de 50.000 RON la 25.03.2022, respectiv 50.000 RON la 30.06.2022.

Prin sentința civilă nr. 872/C din 11 noiembrie 2022, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., astfel cum aceasta a fost precizată, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și:

- a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 261.348,86 RON, reprezentând debit principal (contravaloare lucrări);

- a obligat pârâta să achite reclamantei dobândă legală penalizatoare calculată asupra debitului total de 461.348,86 RON, începând cu 15.01.2022, până la data achitării efective a fiecărei sume plătite reclamantei ulterior acestei date și în continuare, până la achitarea efectivă a sumei rămase, respectiv 261.348,86 RON;

- a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 10.639,64 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 20.12.2022, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, din oficiu, a dispus îndreptarea omisiunii strecurate în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 872/C/11.11.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2022, în sensul inserării mențiunii potrivit căreia calea de atac este apelul în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Neamț.

Împotriva sentinței civile nr. 872/C/11.11.2022 a declarat apel pârâta, criticând-o cu referire la cuantumul debitului restant stabilit de instanță, respectiv cu privire la cheltuielile de judecată acordate.

Prin decizia nr. 713/2023 din 23 octombrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 872/C/11.11.2022 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, invocată din oficiu, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. și a anulat, ca netimbrată, cererea de apel. De asemenea, prin aceeași decizie, a obligat apelanta-pârâtă la plată către intimata-reclamantă a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B. S.R.L. solicitând admiterea recursului, schimbarea hotărârii recurate, cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă a susținut că soluția pronunțată, de respingere a cererii de apel ca netimbrată, apare ca o restricționare a accesului la justiție, în condițiile în care a învederat instanței faptul că se află în procedura concordatului preventiv, neputând achita taxa judiciară de timbru. Totodată, a arătat că a solicitat acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.

Cât privește obligarea la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată, autoarea recursului a afirmat că nu putea fi obligată la achitarea acestora, respectiv că suma în cuantum de 2.500 RON este disproporționată prin raportare la natura juridică, complexitatea cauzei și munca depusă efectiv de avocat.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 05.03.2024, intimata-reclamantă a solicitat, în principal admiterea excepția nulității cererii de recurs pentru nesemnare și/sau nulitatea recursului pentru neindicarea unor motive care să justifice nelegalitatea hotărârii recurate, iar în subsidiar respingerea recursului ca fiind nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin precizările la cererea de recurs formulate de recurenta-pârâtă la 15.04.2024 și înaintate la dosarul cauzei la aceeași dată, s-a solicitat admiterea recursului prin raportare și la necitarea administratorului concordatar, desemnat pentru a o reprezenta în procedura concordatului preventiv.

Prin rezoluția din 06.03.2024, în vederea soluționării căii extraordinare de atac a recursului, s-a fixat termen de judecată la 16.04.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, instanța supremă a rămas în pronunțare asupra excepției tardivității recursului, invocată din oficiu.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a soluționării excepțiilor de procedură, a luat în examinare excepția tardivității căii extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca tardiv, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și nu pot exercita căile de atac decât în termenele și condițiile legii.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege este expresia garantării dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar articolul 181 alin. (2) C. proc. civ. prevede că atunci "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.".

În speță, potrivit dovezii de comunicare a deciziei recurate aflată la fila 118-verso în dosarul curții de apel, hotărârea atacată a fost transmisă recurentei la 08.11.2023, dată de la care a început să curgă termenul legal de 30 zile pentru declararea recursului, care, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la 11.12.2023, luni zi lucrătoare, aceasta fiind ultima zi în care recurenta putea declara calea de atac.

Or, cererea de recurs a fost transmisă instanței a cărei hotărâre se atacă prin poșta electronică la 14.12.2023, ora 12:22 (conform înscrisului aflat la dosarul de recurs, fiind înregistrată la registratura instanței de apel la aceeași dată, astfel cum atestă data menționată pe ștampila aplicată pe dosarului de recurs).

Ca atare, recurenta-pârâtă putea formula cererea de recurs împotriva deciziei nr. 713/2023 din 23 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în termen de 30 de zile de la comunicarea acesteia, respectiv de la 08.11.2023, cum de altfel se menționează în dispozitivul acestei hotărâri.

Prin urmare, calea de atac a fost exercitată după împlinirea termenului reglementat de art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ., împrejurare care atrage incidența în cauză a art. 185 alin. (1) C. proc. civ., intervenind decăderea recurentei din exercitarea dreptului procesual, în condițiile în care nu s-a făcut dovada împiedicării printr-o împrejurare mai presus de voința sa în exercitarea dreptului în interiorul termenului, astfel încât cererea de recurs a acesteia este lovită de nulitate, potrivit art. 175 și art. 179 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 485 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 185 din același cod, va admite excepția tardivității recursului și va respinge ca tardiv formulat recursul.

În ce privește cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, Înalta Curte constată că înscrisurile aflate la filele x ale dosarului de recurs, factura fiscală seria x nr. x din 23.01.2024, respectiv extrasul de cont nr. 1219 din 12.02.2024, atestă efectuarea de către intimata-reclamantă A. S.A a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 5.950 RON.

Față de soluția de respingere a recursului ca tardiv formulat, ce urmează a fi pronunțată în cauză, recurenta-pârâtă fiind în culpă procesuală și, totodată, partea care a pierdut procesul în recurs, aflându-se în ipoteza prevăzută de lege de a datora cheltuieli de judecată celeilalte părți, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune obligarea recurentei-pârâte B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 5.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L., împotriva deciziei nr. 713/2023 din 23 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Obligă recurenta-pârâtă B. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A. S.A. a sumei de 5.950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.