ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2024

HOTĂRÂRE

14.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1030/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.11.2019 pe rolul Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L și S.C. C. S.A., obligarea pârâtei C. S.A. la anularea tuturor procedurilor și înscrisurilor care au stat la baza sancționării reclamantului cu interdicția de acces în toate sit-urile C. pe termen nelimitat (16.01.2050); obligarea pârâtei C. S.A. de a permite accesul reclamantului în sit-urile C., pentru a-și desfășura activitatea de conducător auto; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamantul a arătat că este angajat al S.C. B. S.R.L. în calitate de conducător auto, iar principalul obiect de activitate al societății la care este angajat este efectuarea de transporturi confidențiale de la C. S.A. către societăți componente ale grupului C., precum și în sens invers, iar, în urma incidentului din data de 13.12.2018, petrecut în incinta C. S.A., reclamantului i-a fost interzis pe perioadă nedeterminată accesul în toate sit-urile C. din întreaga lume, fără a primi notificare scrisă cu privire la această interdicție.

Prin sentința civilă nr. 1826/2020 din 9 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 6869/2020 din 14 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Pitești, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza pentru soluționarea conflictului de competență la Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 17/2021 din 22 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Pentru a hotărî astfel, instanța care a pronunțat regulatorul de competență a reținut că obiectul principal al pricinii îl reprezintă obligația de a face, iar nu un conflict de muncă, sens în care, în considerarea dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 375/2022 din 20 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Pitești, secția Civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. C. S.A., cât și cererea de chemare în judecată.

Prin decizia nr. 159/2023 din 18 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 375/20.01.2022, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul secției I a Curții de Apel Pitești.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Pitești, secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civile a Curții de Apel Pitești și a declinat competența soluționării recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 159 din 18 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. C. S.A. și S.C. B. S.R.L., în favoarea secției a II-a civilă a acestei instanțe.

În pronunțarea acestei soluții, Curtea a constatat că pârâtele sunt profesioniști, în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011, iar măsura contestată de reclamant este în directă legătură cu activitatea economică desfășurată de cele două pârâte, mai exact de C. S.A., care i-a interzis accesul în incinta punctelor de lucru, pentru protejarea intereselor economice ale acesteia.

Sub aspectul competenței materiale a instanței de recurs, a reținut că la nivelul Curții de Apel Pitești, prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere al instanței, a fost instituit un principiu al specializării între cele două secții civile, stabilindu-se că, începând cu data de 15 martie 2016, secția a II-a civilă preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.

Constatând că litigiul de față privește măsuri dispuse în legătură cu obiectul de activitate al profesionistului, pricina calificându-se în categoria dosarelor cu profesioniști, date spre soluționare în competența secției a II-a a Curții de Apel, în acest context, prima instanță de conflict a arătat că delimitarea competenței între cele două secții civile ale Curții, prin hotărârea Colegiului de conducere susmenționată, nu a urmărit aplicarea art. 226 din Legea nr. 71/2011, ci repartizarea cauzelor civile între cele două secții ale instanței pentru asigurarea unei activități echilibrate și evitarea supraîncărcării judecătorilor.

Totodată, a subliniat că stabilirea competenței între cele două secții civile ale Curții de Apel Pitești nu presupune recalificarea obiectului și naturii litigiului, ci respectarea criteriului stabilit de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești pentru repartizarea cauzelor civile între cele două secții civile existente, astfel încât să se respecte și un echilibru între activitatea prestată de acestea, acest criteriu neavând legătură cu obiectul cauzei.

Prin urmare, prima instanță de conflict a constatat că dezlegarea cuprinsă în decizia RIL nr. 4/2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă un impediment pentru declinarea competenței soluționării recursului în favoarea secției a II-a civilă, aceasta fiind specializată și în soluționarea cauzelor civile, iar obiectul și natura pricinii, asupra cărora nici nu incumbă discuții, nu sunt elementul după care se procedează la stabilirea competenței materiale în cauza de față, potrivit Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere.

Totodată, reținând că dosarul de față a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel ulterior datei de 16 martie 2016, luând în considerare și prevederile art. 132 alin. (3) coroborat cu art. 136 C. proc. civ., prima instanță de conflict a constatat întemeiată excepția necompetenței materiale procesuale a secției I Civile și, în consecință, a declinat, în favoarea secției a II-a civile, competența de soluționare a recursului.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 23.11.2023, sub nr. x/2019**.

Prin încheierea din 26 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civilă a Curții de Apel Pitești și a declinat competența materială procesuală de soluționare a recursului în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului la Înalta Curte de Casație și Justiție, sens în care a suspendat judecata recursului.

Pentru a hotărî astfel, cea de doua instanță de conflict a reținut că, prin decizia nr. 4 din data de 24 aprilie 2023, Î.C.C.J. - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit cu caracter obligatoriu că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac; în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum au fost acestea stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri)".

De asemenea, a evocat considerentele de la paragrafele 109-112 ale acestei decizii și a reținut că, în cauză, Tribunalul Argeș este instanța ierarhic inferioară de drept comun ce are structuri specializate (secții), iar decizia atacată a fost pronunțată de secția civilă a Tribunalului Argeș - secție de drept comun în materie civilă. Altfel spus, pricina a fost soluționată în apel de o secție civilă de drept comun.

În continuare, cea de-a doua instanță de conflict a constatat că, în cadrul Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal este o secție specializată, și nicidecum o secție de drept comun așa cum este, în realitate, secția I civilă din cadrul Curții de Apel Pitești.

Or, potrivit celor reținute în decizia (RIL) nr. 4/2023, atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă … (pct. 109).

Prin urmare, cea de-a doua instanță de conflict a statuat că, din moment ce decizia atacată cu recurs a fost pronunțată de secția civilă a Tribunalului Argeș - secție de drept comun în materie civilă, în mod evident competența de soluționare a recursului revine secției I civile din cadrul Curții de Apel Pitești, ca secție de drept comun.

Totodată, cea de-a doua instanță de conflict a mai avut în vedere că, prin sentința nr. 17/22.03.2021 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă (pronunțată în soluționarea conflictului negativ de competență ivit inițial între Tribunalul Argeș și Judecătoria Pitești, secția civilă), s-a reținut că "obiectul principal al pricinii îl reprezintă obligația de a face", competența fiind astfel stabilită, în primă instanță, în baza art. 94 alin. (1) pct. h) C. proc. civ.

În concluzie, cea de-a doua instanță de conflict a constatat că revine secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești competența de soluționare a cauzei în recurs, pe de o parte, în raport de cele reținute în Decizia (RIL) nr. 4/2023, dar și în considerarea faptului că prezenta cauză a fost judecată, în apel, de o secție civilă, ca secție de drept comun în materie civilă, în timp ce instanța de recurs căreia i-a fost repartizată cauza activează în cadrul secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care este o secție specializată, iar pe de altă parte, având în vedere că, în opinia acesteia, litigiul de față nu este unul în materia litigiilor cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 19 aprilie 2024, sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (1) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea secției I Civile din cadrul Curții de Apel Pitești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu privire la competența specializată a secției/completului de judecată învestit(ă) cu soluționarea unui proces, aspect subsumat noțiunii de competență materială procesuală, instanța supremă subliniază faptul că aceasta constituie o împrejurare care se analizează în etapa judecății în primă instanță, fie cu ocazia verificării competenței în condițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu ocazia soluționării excepției de necompetență invocată în termen.

Prin urmare, dacă excepția de necompetență materială procesuală nu a fost invocată în termen, iar instanța sesizată a procedat la judecarea cauzei, excepția nu mai poate fi invocată ulterior, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea și care s-a declarat competentă material procesual să o soluționeze.

În cauză, se constată că, în apel, litigiul a fost soluționat de către secția Civilă a Tribunalului Argeș, cu toate că în același județ funcționează și Tribunalul Specializat Argeș, instanță specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, motiv pentru care competența materială procesuală a instanței de apel se păstrează, în mod corespunzător, și în calea de atac a recursului.

În acest sens, se impune a se reține cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 575/26.06.2023, respectiv:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ., competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina: (...) cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac".

Această decizie vine în completarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competența materială procesuală a instanței de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 4/2023, instanța supremă a statuat că "104. (…) legiuitorul a atribuit competența de soluționare a căilor de atac de reformare (apel, recurs) instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea atacată. Această manieră de determinare a competenței se raportează la instanța care a judecat efectiv procesul, pronunțând hotărârea atacată cu apel sau cu recurs, iar nu la instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să judece un litigiu similar, dacă regulile de competență ar fi fost pe deplin observate. 105. Ca atare, competența instanței de apel ori de recurs este una derivată din competența primei instanțe sau, după caz, a instanței de apel care a judecat efectiv procesul. (…); (109) ...atunci când pricina a fost judecată de o secție civilă de drept comun, secția corespunzătoare a instanței superioare va judeca procesul, chiar dacă pricina era de competența materială procesuală (specializată) a secției pentru litigii cu profesioniști ori chiar de contencios administrativ sau de litigii de muncă. Competența instanței de control judiciar se stabilește în raport cu instanța ori, după caz, secția sau completul specializat care a judecat procesul. Singura situație în care instanța de control judiciar își poate verifica, în apel sau recurs, competența materială procesuală este aceea în care doar de la nivelul instanței superioare există secții ori complete specializate pentru materia respectivă, nu și la nivelul instanței a cărei hotărâre se atacă. (119) Concluzionând, în ipoteza în care litigiul a fost soluționat în fond de o/un instanță/secție/complet specializată/specializat (potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească), în cadrul verificărilor privind competența materială procesuală a instanței de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanțe, care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac, fiind depășit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competența materială procesuală, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) și ale art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.."

În cauză, așa cum s-a reținut mai sus, în apel, procesul a fost soluționat de secția Civilă a Tribunalului Argeș, iar nu de o secție în cadrul căreia funcționează complete specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști, secție care, de altfel, nu a fost organizată la nivelul acestei instanțe, de vreme ce în Municipiul Pitești funcționează adiacent Tribunalul Specializat Argeș, care soluționează în primă instanță litigiile de insolvență și cele care provin din exercitarea unei întreprinderi.

Așadar, în stadiul procesual al apelului, dosarul a fost soluționat de secția civilă a Tribunalului Argeș, fără a se ridica problema unei eventuale necompetențe și declinări în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, iar în acord cu deciziile de unificare a practicii mai sus menționate, competența materială procesuală a instanței de apel se păstrează, în mod corespunzător, în calea de atac.

Prin urmare, având în vedere că, în apel, litigiul a fost soluționat de o secție/un complet de drept comun în materie civilă, în calea de atac exercitată (recurs), competența de soluționare a căii de atac declarate revine secției din cadrul curții de apel corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a pronunțat hotărârea atacată.

Totodată, este evident că aplicarea hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești nu poate contraveni dezlegării obligatorii date prin Decizia RIL nr. 4/2023, față de prevederile art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.