ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1027/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2023 pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța, solicitând instanței:

I. să constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamantului în sensul stabilirii drepturilor de pensie, de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.01.2016, prin măsurile reglementate de art. 40 din O.U.G. 57/09.12.2015, care prevede modificări ale art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015, cu aplicare din 01.01.2016,

II. să oblige pârâta Casa Sectorială de Pensii a M.A.I.:

- să solicite Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța, în baza prevederilor art. 8 alin. (1) din Ordinul Comun 31/2016, refacerea fișei de pensie și a formularului reprezentând veniturile realizate lunar, privitor la aplicarea prevederilor art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea 223/2015, forma inițială, fără modificările aduse de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, cu aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea 80/1995, nemodificată, valabilă la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017;

- să refacă calculul drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. x/2001 prin recalcularea conform noilor valori rezultate din aplicarea prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și 108 din Legea 223/2015 forma inițială, aplicabilă la data recalculării drepturilor de pensie, 01.01.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, și

- să restituie sumele rezultate din neplata diferențelor astfel obținute, de la data de 01.01.2016, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, până la data plății acestora;

- să plătească pensia recalculată, indexată și actualizată conform solicitărilor, stabilită prin refacerea Deciziei nr. x/2001 ori emiterea unei noi decizii de pensii, cu noua valoare determinată.

III. obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța:

- să refacă fișa de pensie și situația veniturilor realizate lunar, pentru lunile alese ca referință pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea 223/2015, în forma inițială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, în dosarul de pensie întocmit la nivelul I.P.J. Constanța și să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării și actualizării drepturilor de pensie.

În drept, reclamantul a precizat că înțelege să invoce dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, C. civ., C. proc. civ., Constituția României, Legea nr. 223/2015, Legea nr. 47/1992, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 80/1995.

La 11 mai 2023, reclamantul a depus o cerere de precizare/modificare a cererii de chemare în judecată, prin care a învederat faptul că înțelege să modifice cererea de chemare în judecată sub aspectul părților în contradictoriu cu care înțelege să se judece, sens în care a indicat ca părți în proces: 1. pârâtul Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne; 2. pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române.

Totodată, a precizat că înțelege să modifice obiectul cererii de la petitele II și III, raportat la pârâtul nou indicat în cauză, respectiv Inspectoratul General al Poliției Române, astfel:

II. obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să solicite Inspectoratului General de Poliție, în baza prevederilor art. 4 din Ordinul nr. 31 al Ministerului Afacerilor Interne să identifice în arhiva deținută statele de plată a salariilor din lunile alese ca și perioadă de calcul a drepturilor salariale, împreună cu sporurile și alte drepturi care alcătuiau salariul încasat în totalitate în perioada desemnată pentru stabilirea mediei salariale, conform fișei de calcul; să refacă fișa privind situația veniturilor realizate lunar pentru lunile alese ca referință pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015, în forma inițială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 în dosarul de pensie întocmit la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române și să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării și actualizării drepturilor de pensie.

III. obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției Române să refacă fișa privind situația veniturilor realizate lunar pentru lunile alese ca referință pentru calculul pensiei, conform prevederilor art. 25, art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015, în forma inițială, prin adăugarea veniturilor eliminate de prevederile art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 în dosarul de pensie întocmit la nivelul Inspectoratului General al Poliției Române și să comunice Casei Sectoriale de Pensii a M.A.I. în vederea recalculării, indexării și actualizării drepturilor de pensie.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 204 din C. proc. civ. și art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la Decizia nr. 50/2022 a Curții Constituționale a României, așa cum au fost arătate în cererea inițială.

Tribunalul, la termenul de judecată din data de 26.09.2023, a pus în discuția părților excepția necompetentei materiale în soluționarea cauzei, excepție invocată din oficiu.

Prin sentința civilă nr. 1100/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că reclamantul urmărește obligarea unei autorități publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a M.A.I.) la plata unei sume de bani, cererea sa fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel încât, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale, sens în care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel Constanța cauza a fost înregistrată la 13.10.2023 sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată fixat în cauză, apreciind că litigiul ar avea ca obiect drepturi din asigurări sociale, Curtea a invocat excepția necompetenței sale materiale și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Prin sentința civilă nr. 336 din 20 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că reclamantul nu a chemat în judecată Guvernul României și nici nu și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului.

De asemenea, a mai reținut că acțiunea reclamantului are ca obiect obligația de a face, respectiv de refacere a fișei de pensie, cu consecința recalculării drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. x/2021 și a restiturii sumelor rezultate din neplata diferențelor astfel obținute, or, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, în materia acestor litigii funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, a mai arătat că reclamantul este beneficiar al unei pensii militare, sens în care a evocat dispozițiile art. 101, art. 102 și art. 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, precum și art. 152 și art. 153 lit. l) din Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, concluzionând în sensul că, întrucât legislația privind pensiile militare de stat și sistemul unitar de pensii publice prevede că litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează de instanțele specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale, nu pot fi incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât teza finală a textului prevede și o excepție de la competența instanțelor de contencios administrativ, atunci când prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale procesuale a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 17.01.2024, sub nr. x/2023*.

La data de 05.02.2024, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză a Guvernului României pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă și pentru a asigura fondurile necesare plății daunelor specificate în cererea de chemare în judecată.

La primul termen de judecată fixat în cauză, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale procesuale a Tribunalului Constanța, secția I civilă, pe care a reținut-o spre soluționare.

Prin sentința civilă nr. 1061 din 1 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și intervenientul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, din modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, reclamantul se consideră vătămat în drepturile și interesele legitime prin adoptarea O.U.G. nr. 57/2015, act normativ apreciat ca fiind neconstituțional, aceasta fiind cererea principală care face obiectul prezentului litigiu - să se constate că prin adoptarea actului de către Guvernul României i s-a produs o vătămare, iar solicitările care vizează obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. să achite sumele de bani corespunzătoare drepturilor de pensie neîncasate reprezintă cereri accesorii capătului principal de cerere, soluționarea acestora depinzând de modul de soluționare a capătului principal.

Tribunalul a reținut, așadar, că reclamantul invocă faptul că vătămarea ce i s-a produs este rezultatul adoptării O.U.G. nr. 57/2015, prin care au fost modificate prevederile Legii nr. 223/2015 și, contrar celor reținute de Curtea de Apel Constanța în hotărârea de declinare a competenței, a observat că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul a constatat că prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern - autoritate publică centrală, motiv pentru care a conchis în sensul că secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța este competentă în soluționarea prezentei cauze.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 8 aprilie 2024, sub același număr de dosar (2487/118/2023*).

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza a doua C. proc. civ., există conflict negativ de competență în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțe sunt succesive și cel puțin una dintre instanțele aflate în conflict este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

În speță, reclamantul, pensionar al Casei de Pensii a M.A.I., se consideră vătămat de adoptarea dispozițiilor art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, care s-au repercutat asupra pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru neplata unor diferențe din drepturile de pensie, operate ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

(2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

(3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Textul de lege reglementează mecanismul acțiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanță a guvernului neconstituțională și reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituția României, potrivit cărora "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".

În interpretarea acestei norme legale, instanța de contencios constituțional a statuat prin Decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului."

Altfel spus, în sfera litigiilor de contencios administrativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 se regăsesc și "acțiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speță, titularul acțiunii reclamă lezarea drepturilor și intereselor sale prin modificările legislative aduse Legii nr. 223/2015 prin art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, sens în care, prin cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată în fața Tribunalului Constanța, secția I Civilă, a solicitat introducerea în cauză și obligarea pârâtului Guvernul României pentru a asigura fondurile necesare plății prejudiciului pretins, rezultat din diferențele între drepturile încasate și drepturile de pensie recalculate conform Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015 și obligarea pârâților să restituie sumele rezultate din neplata diferențelor astfel obținute.

De asemenea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. 40 din O.U.G. nr. 57/2015, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție care, în accepțiunea sa, afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 în ansamblul său.

Așadar, prin demersul judiciar inițiat, reclamantul urmărește repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către pârâtul Guvernul României a unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, că obiectul și cauza acțiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 și vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanței de urgență neconstituționale și repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia, iar, pe de altă parte, temeiul de drept indicat de reclamant în fundamentarea demersului său judiciar este clar și în concordanță cu motivele cererii sale, împrejurare care impune a se da eficiență principiului disponibilității, aceasta, în condițiile în care partea a stabilit expres calificarea juridică și motivele de drept, determinând, expressis verbis, limitele judecății procesului.

În acest sens, relevantă este mențiunea de la dosarul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care, în partea dedicată concluziilor, reclamantul a solicitat să se observe că, în privința obiectului principal al cererii de chemare în judecată, acesta se circumscrie condițiilor prevăzute de art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, față de obiectul acțiunii, temeiul legal al acesteia, astfel cum acestea au fost determinate de reclamant, modificarea cadrului procesual prin introducerea în cauză a Guvernului României, finalitatea demersului judiciar, toate acestea corelate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, Înalta Curtea reține că pricina are natura unui litigiu de contencios administrativ aflat în competența instanțelor de contencios administrativ, în cauză, fiind determinant criteriul rangului central al autorității pârâte (Guvernul României).

În atare condiții, constatând că actul supus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanța de urgență al cărei emitent este Guvernul României, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului (aflat în municipiul Constanța, județul Constanța).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.