ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2019

HOTĂRÂRE

21.02.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 399/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul Telecomunicații Speciale, Serviciul de protecție și Pază, Casa Sectorială de Pensii a M.A.I și Inspectoratului Județean de Poliție Constanța, a solicitat:

- anularea Ordinului comun al M.A.I. nr. 31/25/999/8148/237/259/221/20l/2016, pentru aprobarea Procedurii de Recalculare a Pensiilor Militare de Stat, precum și anularea acestei Proceduri;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție Constanța să modifice "Situația soldelor lunare realizate la funcția de bază, actualizate" pe care a trimis-o la Casa Sectorială de Pensii din cadrul M.A.I. pentru recalcularea pensiei reclamantului și să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcției de șef de inspectorat conform legilor salarizării polițiștilor, în vigoare la data de 01.01.2016;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei, cu luarea în calcul și a sporurilor impersonale care, conform legislației salarizării personalului din politie, se aplică funcției de Șef al Inspectoratului Județean de Poliție la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, reclamantul a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 și art. 109 din Legea nr. 223/2010 privind pensiile militare.

Prin Sentința civilă nr. 33 din 19 februarie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

În motivare, curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul cererii reclamantului vizează recalcularea pensiei militare de stat cuvenite acestuia, ceea ce implică anularea hotărârii emise de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și emiterea unei alte decizii de pensionare, iar pentru această procedură legiuitorul a prevăzut că jurisdicția aparține tribunalului, potrivit art. 100, art. 101 și art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 16 mai 2018, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a dispus disjungerea primului capăt din cererea reclamantului, vizând anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016 și înregistrarea separată, sub nr. x/2018.

Astfel, Dosarul nr. x/2018 are ca obiect anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016 este dosarul pendinte, aflat în regulator de competență.

Dosarul nr. x/2017 este înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ fiscal, care, prin încheierea din 25 aprilie 2018, l-a înaintat la secția I civilă a aceluiași tribunal.

În cuprinsul acestui dosar, Tribunalul Constanța, secția civilă, prin încheierea din 6 iulie 2018 a constatat admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 223/2016, invocată de reclamant. A admis cererea de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Încheierea de sesizare va fi comunicată Curții Constituționale în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 republicată. A admis cererea de suspendare a judecății în prezenta cauză, formulată de reclamant. În temeiul disp.art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. a suspendat judecata în prezenta cauză până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Învestită prin declinare, prin Sentința civilă nr. 2195 din 28 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a admis excepția necompetentei materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

În argumentarea soluției astfel dispuse, tribunalul a reținut că litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, respectiv Ministerul Afacerilor Interne, iar calitatea de pensionar a reclamantului nu este determinantă în caracterizarea litigiului ca fiind unul în materia asigurărilor sociale, întrucât, pentru stabilirea competenței materiale a instanței de judecată, are relevanță doar obiectul litigiului.

Cum obiectul litigiului îl constituie un act administrativ emis de către o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, competența de soluționare a litigiului de față fiind determinată de rangul central al ministerului care a emis ordinul a cărui anulare se solicită, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Încheierea nr. 4052/21 noiembrie 2018, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a trimis conflictul de competență spre soluționare secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivare, a constatat că instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict este secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și nu secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În cauză, prin încheierea din 15 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă, a dispus disjungerea primului capăt din cererea reclamantului A., vizând anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016.

Așadar, obiectul prezentului dosar în constituie anularea Ordinul comun al MAI nr. 31/25/999/814S/237/259/221/20l/2016.

Constituția României definește ministerele ca fiind administrație publică centrală de specialitate, în Capitolul V, Secțiunea I, art. 116.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare "Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București".

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că Ministerul Administrație și Internelor este autoritate publică centrală, motiv pentru care competența de soluționare a cererii de anulare a ordinului emis de acesta revine Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.