ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2022

Ședința publică din data de 28 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 august 2018, sub nr. x/2018 (disjunsă din dosarul nr. x/2018), reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat anularea în parte a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016 privind recalcularea și actualizarea pensiilor militare emis de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și Pază și obligarea pârâților la punerea în acord a dispozițiilor Ordinului cu dispozițiile art. 2 lit. a) și b), art. 28, 60, 109, 110 și 123 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul de Interne, Casa Sectorială de Pensii a MAI și Inspectoratul Județean de Poliție Constanța a solicitat:

- anularea Ordinului nr. 31/2016 al Ministrului Afacerilor Interne, respectiv a procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat, aprobată prin acest ordin;

- obligarea pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție Constanța să modifice "Situația soldelor lunare realizate la funcția de bază, actualizate" pe care a trimis-o Casei Sectoriale de Pensii din cadrul MAI pentru recalcularea pensiei reclamantului și să includă în aceasta toate sporurile impersonale, care se acordă funcției de locțiitor șef de inspectorat conform legilor salarizării polițiștilor, în vigoare la 01.01.2016;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a MAI să emită reclamantului o nouă decizie de recalculare a pensiei cu luarea în calcul și a sporurilor impersonale care, conform legislației salarizării personalului din poliție se aplică funcției de locțiitor al șefului Inspectoratului de Poliție la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, iar drepturile astfel stabilite, să intre în plată începând cu data de 01.01.2016;

- în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 109 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare.

Prin încheierea din 25 aprilie 2018, s-a dispus disjungerea de capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 31/2016 al MAI a celorlalte capete de cerere anterior enumerate, pentru soluționarea cărora s-a format un nou dosar.

Prin încheierea nr. 96 din 23 mai 2018, în nr. 48/36/2018, Curtea de Apel Constanța a admis excepția conexității, dispunând conexarea cauzei (având ca obiect anularea Ordinului) la dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având același obiect.

Cadrul procesual subiectiv al cauzei a fost extins, conform încheierii din 25.06.2018 a Curții de Apel București, prin citarea în cauză în calitate de pârâți, alături de Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării Naționale, a Ministerului Justiției, Serviciului Român de Informații și Serviciului de Informații Externe - emitenți ai Ordinului comun atacat.

Prin sentința civilă nr. 1630 din 6 mai 2019, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, cererea principală și cererea conexă, având ca obiect anularea parțială a Ordinului comun nr. 31/M.25/999/8148/237/259/221/2016, cereri formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției, Serviciul de Informații Externe și Serviciul Român de Informații.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinței menționate la pct. I.2, iar reclamantul B. a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe și împotriva încheierii de conexare nr. 96 din 23 mai 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

3.1. Prin recursul formulat de reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii principale.

Recurentul susține că hotărârea nu este motivată corespunzător, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Instanța a prezentat în cuprinsul hotărârii susținerile părților, însă nu le-a analizat în mod efectiv.

SIE a susținut că procedura de recalculare a pensiilor aprobată prin Ordinul comun contestat respectă întocmai dispozițiile art. 28, 109 și 110 din Legea nr. 223/2015, iar Ministerul Justiției a apreciat că reclamantul nu a formulat critici concrete cu privire la dispozițiile ordinului.

Contrar acestor susțineri, recurentul-reclamant arată că a invocat încălcarea prin Ordinul contestat a dispozițiilor art. 2 lit. a) și b) raportate la art. 28, 29, 60, 109, 110 și 123 din Legea nr. 223/2015, precum și a dispozițiilor Constituției, jurisprudenței Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a legislației Uniunii Europene.

Art. 12 alin. (1) și (2) din anexa 1 a Ordinului nu respectă dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Astfel, la recalcularea pensiei reclamantului s-au actualizat cuantumurile elementelor salariale la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016, așa cum stipulează teza finală a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Acest aspect rezultă din anexa nr. 1b a ordinului. Astfel, ordinul stabilește că la recalculare se se au în vedere reglementările în materie de salarizare anterioare H.G. nr. 0292/2011, care stabilește coeficientul de ierarhizare de 11,81. Or, pensiile celor ieșiți din activitate după intrarea în vigoare a H.G. nr. 0292/2011 s-au recalculat prin aplicarea acestui act normativ, iar nu prin raportare la parametrii funcției similare la data de 31.12.2009.

Hotărârea instanței este pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Funcția de director, pe care reclamantul a exercitat-o în perioada aleasă pentru recalcularea pensiei militare (01.06.1999-30.11.1999) trebuia echivalată cu funcția de director general, al cărei coeficient de ierarhizare este de 11,81, conform H.G. nr. 0292/2011 privind stabilirea funcțiilor pe grade militare, respectiv grade profesionale, pe clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare ai soldelor de funcție/salariilor de funcție, pentru personalul militar în activitate, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și preoți militari din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională (act normativ clasificat).

Recurentul-reclamant înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, luând în considerare că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea de respingere a cererii de anulare a Ordinului pe dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, care se referă la soldele/salariile lunare brute aferente funcției de bază realizate efectiv.

Astfel, instanța de fond a constatat că baza de calcul a pensiei este reprezentată de soldele/salariile lunare brute la funcția de bază, realizate efectiv de reclamant în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Această reglementare este neconstituțională, încălcând dispozițiile art. 4 alin. (2) și art. 16 alin. (1) și (3) din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi și nediscriminare, în cazul de față, în rândul militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special.

Emitenții Ordinului au susținut că prevederile legale referitoare la salarizare la data de 01.01.2016 au menținut în plată salariile de care personalul a beneficiat conform legilor aplicabile la 31.12.2009, motiv pentru care și la recalcularea pensiilor militare au fost aplicate aceleași principii legale de determinare a veniturilor salariale din baza de calcul a pensiilor.

Recurentul arată că pârâtul MAI induce în eroare instanța de judecată prin nereferirea la H.G. nr. 0292/2011, potrivit căreia coeficientul de ierarhizare pentru funcția de director general, respectiv pentru gradul profesional de chestor șef de poliție este de 11,81.

Reia precizarea că salarizarea cadrelor în activitate și calcularea pensiilor celor pensionați după intrarea în vigoare a H.G. nr. 0292/2011 s-au făcut prin aplicarea acestui act normativ.

Coeficientul de ierarhizare este cel mai important element salarial, iar funcția de director al Direcției Juridice a Ministerului de Interne pe care reclamantul a exercitat-o în perioada aleasă pentru recalcularea pensiei militare, a cărei soldă de funcție corespundea celei de general de corp de armată (general cu 3 stele), în prezent, ca și la data de 01.01.2016 este echivalentă cu gradul profesional de chestor șef de poliție - funcție specifică directorului general al Direcției generale juridice a MAI.

Deci, cele două funcții sunt echivalente, iar în respectarea art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015, care consacră principiul egalității, funcția deținută de reclamant în 1999 trebuia echivalată cu funcția de director general al Direcției Generale Juridice a MAI, cu coeficientul aferent de 11,81 iar nu cu cel de 6,4 aplicat în cadrul recalculării pensiei reclamantului.

În cauză este încălcat și principiul constituțional al neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție. Astfel, prin decizia nr. 88/1999, Curtea Constituțională a decis că aplicarea prevederilor legale referitoare la actualizarea pensiilor deopotrivă pentru toți magistrații pensionați, care sunt într-o situație identică, indiferent de data pensionării, nu conferă acestor dispoziții caracter retroactiv, deoarece actualizarea pensiilor privește prezentul și viitorul.

Așadar, dacă în cazul foștilor comandanți ai structurilor care ulterior pensionării acestora s-au transformat în structuri superioare s-ar aplica cu ocazia actualizării pensiilor coeficienții din acea perioadă, iar nu cei actuali din 2016, s-ar contraveni deciziei CCR nr. 88/1999, având caracter retroactiv calcularea cu coeficienți mai mici.

În același sens, sunt invocate și deciziile CCR nr. 85/1999 și nr. 784/2010.

Sunt încălcate și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție prin raportare la art. 6 din C. civ., care reglementează aplicarea în timp a legii civile.

Recurentul-reclamant arată că sunt relevante în analiza de față dispozițiile art. 6 alin. (6) din C. civ. potrivit cărora normele noului C. civ. se aplică și situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, referitoare la raporturile de proprietate sau la starea și capacitatea persoanelor. Recurentul arată că dreptul la pensie este un drept fundamental al persoanelor, reglementat de art. 47 alin. (2) din Constituție, iar actualizarea pensiei militare prin folosirea coeficienților de ierarhizare aplicabili în 2016 și situațiilor juridice anterioare adoptării Legii nr. 223/2015 este impusă de art. 6 alin. (6) C. civ.

Sunt încălcate și dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) și art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție, diferența de regim juridic care se creează între pensia recalculată a celor pensionați anterior emiterii H.G. nr. 0292/2011 și reglementării sporurilor (de fidelitate, confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă, respectiv pensia celor pensionați după intrarea în vigoare a reglementărilor anterior menționate constituind o încălcare a egalității de tratament juridic, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Recurentul arată că la recalcularea pensiei trebuia să beneficieze de includerea sporurilor prevăzute pentru funcția similară la 1.01.2016, pentru a fi respectate prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 223/2015. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să excepteze cele 3 sporuri de la includerea în baza de calcul reglementă de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ar fi prevăzut aceasta expres.

La data de 01.01.2016 se aplicau dispozițiile H.G. nr. 0292/2011 și erau reglementate sporurile de fidelitate, confidențialitate și condiții deosebite de muncă. Or, datorită sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în procedura de recalculare a pensiilor sunt discriminați militarii care, deși ar fi îndeplinit condițiile legale de acordare a sporurilor nereglementate la data pensionării, nu vor beneficia de aceste sporuri, chiar dacă art. 109 alin. (1) obligă la actualizarea pensiei conform prevederilor legale care stabilesc salarizarea militarilor și polițiștilor la data de 01.01.2016.

Instanța a reținut că nu ordinul contestat conține mențiuni privitoare la modul de echivalare a funcțiilor și coeficienții de ierarhizare corespunzători, ci H.G. nr. 0292/2011. Concluzia este eronată întrucât art. 12 alin. (3) și (4) din ordinul contestat stabilesc criteriile de actualizare a soldei/salariului de funcție, prin echivalarea funcțiilor. Din conținutul articolului rezultă că diferența dintre clasele de salarizare/coeficienții de ierarhizare ai cadrelor de conducere ale structurilor care ulterior s-au transformat în direcții generale sau departamente este determinată de nivelul ierarhic al acestor structuri.

Ordinul nu reglementează situația în care atribuțiile și competențele funcțiilor de director general sau șef de departament prevăzute la 01.01.2016 coincid cu atribuțiile și competențele îndeplinite de directorii acestor structuri înainte ca ele să fie transformate în direcții generale sau departamente.

Or, din interpretarea dispozițiile art. 28, 60, 109 și 110 raportate la art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 223/2015 rezultă că trebuie să fie egalitate între coeficienții de ierarhizare ai cadrelor de conducere din direcțiile generale sau departamente și coeficienții de ierarhizare ai cadrelor de conducere din fostele direcții înainte de transformarea lor.

În cazul reclamantului, cu încălcarea art. 109 și art. 28 din Legea nr. 223/2015, s-au actualizat cuantumurile elementelor salariale la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016.

Dispozițiile art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 223/2015 stabilesc principii de bază, ce trebuie respectate în interpretarea și aplicarea celorlalte dispoziții din lege și cu atât mai mult a dispozițiilor ordinului, ca act normativ de nivel inferior.

Eronată este și concluzia instanței potrivit căreia stabilirea coeficientului de ierarhizare inferior în cazul reclamantului nu ar fi rezultatul dispozițiilor ordinului contestat, ci rezultatul procesului de echivalare a funcției care a avut loc prin actele administrative individuale (de asemenea atacate de către reclamant și care fac obiectul altei cauze).

Recurentul-reclamant contestă această concluzie, arătând că actualizarea elementelor salariale nu s-a raportat la data de 01.01.2016 așa cum stipulează art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, ci la decembrie 2009, în baza notei 1 a anexei nr. 1b și a art. 12 alin. (1) și (2) din anexa 1 a ordinului contestat.

Cu alte cuvinte, ordinul stabilește aplicarea în procedura de recalculare a pensiei a unor dispoziții în materie de salarizare anterioare H.G. nr. 0292/2011.

Astfel, cuantumul pensiei recalculate a fost rezultatul folosirii unui coeficient de ierarhizare impus de art. 12 alin. (1) și (2) din Ordin, inferior celui care ar rezulta din aplicarea art. 109 alin. (1) din lege, iar nu urmarea neechivalării funcției de director cu cea de director general.

Recurentul-reclamant arată că nu a susținut nelegalitatea ordinului pentru nereglementarea situației în care atribuțiile și competențele funcțiilor de director general sau șef de departament prevăzute la 01.01.2016 coincid cu atribuțiile și competențele îndeplinite de directorii acestor structuri înainte ca ele să fie transformate în direcții generale sau departamente. Aceste mențiuni au fost menite numai să sublinieze necesitatea respectării art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 223/2015. Reclamantul nu a solicitat completarea ordinului.

3.2. Prin recursul formulat de reclamantul B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței atacate precum și încheierii premergătoare, prin care s-a dispus conexarea cauzei nr. 43/36/2018 la cauza nr. x/2018.

Motivele de recurs invocate sunt subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant arată că sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 întrucât Curtea de Apel Constanța a dispus conexarea cauzei nr. 43/36/2018 în care reclamantul a solicitat anularea ordinului MAI nr. 31/2016 la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, cu încălcarea dreptului său la apărare, respectiv nerespectarea principiului contradictorialității, nefiindu-i comunicat cine a invocat excepția conexității și cu ce argumente.

Conexarea cauzei reclamantului la cea aflată pe rolul Curții de Apel București a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil, favorizând partea adversă câtă vreme reclamantul, datorită vârstei înaintate, nu se putea deplasa la București. De altfel, conexarea (care urmărește soluționarea cu celeritate a cauzelor) nu se impunea și pentru că dosarul principal pune și mai multe probleme de drept, care au condus la tergiversarea soluționării cauzei reclamantului din cererea conexă.

Încălcarea autorității de lucru judecat - caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este susținută de recurentul-reclamant cu motivarea potrivit căreia recalcularea pensiei sale în baza Legii nr. 223/2015 și a Ordinului MAI nr. 31/2016 a condus la diminuarea pensiei de la 4.737 RON la 2.739 RON, ceea ce încalcă hotărârea definitivă pronunțată în cauza nr. 4024/118/2014 a Tribunalului Constanța.

Mai arată recurentul că deși a invocat excepția autorității de lucru judecat, Curtea de Apel București nu a supus-o dezbaterii și nu s-a pronunțat asupra acesteia., motiv pentru care recurentul înțelege să o reitereze, arătând că decizia sa de pensionare anterioară nu putea fi modificată prin decizia ulterioară de recalculare a pensiei pentru că, altminteri, s-ar încalca separația puterilor în stat și autoritatea de lucru judecat.

4.1. Intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor reclamanților, ca nefondate.

În esență, a arătat că pentru toți pensionarii militari actualizarea soldelor lunare se face prin recalcularea fiecărui element al soldei realizate, potrivit mecanismului prevăzut de Legea nr. 223/2015, prin raportare la funcția prezentă corespunzătoare funcției avute în perioada aleasă. Aceasta din urmă este, rândul ei, stabilită potrivit aceluiași mecanism legislativ, respectiv prin raportare la normele de salarizare în vigoare la 31.12.2009, însă cuantumul elementelor salariale este corespunzător celor acordate militarilor/polițiștilor în activitate la data de 01.01.2016.

Metodologia contestată nu interzice echivalarea funcțiilor prin raportare la cele aflate în plată la 01.01.2016, respectiv nu plafonează coeficientul de ierarhizare la nivelul celui ce la 31.12.2009 ci dimpotrivă, respectând spiritul legii, (art. 109 și 110 din Legea nr. 223/2015), permite echivalarea funcțiilor în acest mod și stabilirea coeficienților de ierarhizare corespunzători funcției echivalente aflate în plată la 01.01.2016.

De asemenea, din redactarea prevederilor art. 28 din lege rezultă clar că actualizarea nu poate avea în vedere decât acele componente ale soldei lunare brute aflate în plată în intervalul celor 6 luni alese de către titularul dreptului de pensie

4.2. Intimatul-pârât Serviciul de Informații Externe a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că hotărârea este motivată și a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, reclamanții neprezentând argumente de nelegalitate a procedurii de recalculare a pensiilor.

Recurentul-reclamant A. formulează critici care se raportează la modalitatea concretă de recalculare a pensiei sale, respectiv la neechivalarea funcției de director exercitată în perioada aleasă pentru recalculare cu cea de director general, la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015. Instanța a stabilit corect că încadrarea concretă nu este rezultatul procedurii adoptate prin Ordinul contestat, ci este rezultatul aplicării acestei proceduri prin decizia de recalculare a pensiei.

Cât privește încălcarea principiului neretroactivității legii, arată că modalitatea în care funcția ocupată de reclamant a fost echivalată de casa de pensii sectorială nu poate avea semnificația încălcării acestui principiu.

4.3. Intimatul-pârât Ministerul Justiției, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Cât privește recursul reclamantului B., arată că acesta a fost citat pentru termenul la care s-a dispus conexarea așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., soluționarea excepției având loc la un termen la care procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită.

Cât privește invocarea autorității de lucru judecat, aceasta se întemeiază pe o hotărâre judecătorească anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, referitoare la alte aspecte decât recalcularea pensiei militare de stat. Or, recalcularea pensiei în temeiul Legii nr. 223/2015 nu echivalează cu încălcarea autorității de lucru judecat a celor statuate printr-o hotărâre judecătorească anterioară.

Decizia CCR nr. 88/1999 nu are relevanță în cauză, iar ordinul atacat nu face decât să stabilească modul de aplicare a legii fără să adauge sau să intre în contradicție cu dispozițiile acesteia.

Intimatul invocă o serie de decizii ale CCR pe care le apreciază relevante, privind domeniul recalculării pensiilor (ex. decizia nr. 57/2006, nr. 1073/2008, nr. 611/2016, nr. 542/2014, nr. 85/2013).

Hotărârea este motivată, iar criticile referitoare la aplicarea greșită a legii sunt nefondate, neputându-se decela vreun motiv de nelegalitate a ordinului contestat, ale cărui dispoziții nu contravin prevederilor Legii nr. 223/2015.

4.4. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

În motivare arată că ordinul respectă întocmai dispozițiile art. 28, 109 și 110 din Legea nr. 223/2015. Recurentul-reclamant apreciază eronat că art. 12 alin. (1) din Ordin ar stabili actualizarea bazei de calcul la nivelul datei de 31.12.2009. În realitate, textul se referă la actualizarea bazei de calcul la 01.01.2016. De asemenea, ordinul nu stabilește coeficienții de ierarhizare și nu face referire la menținerea coeficienților aferenți datei de 31.12.2009, ci dimpotrivă dispune echivalarea funcțiilor pe baza elementelor specifice aferente funcțiilor în plată la 01.01.2016.

Nemulțumirile reclamantului nu au legătură cu Ordinul și nu se constituie în critici la adresa legalității acestui act normativ.

4.5. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne, prin întâmpinare la recursul formulat de reclamantul A., solicită respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivare arată că hotărârea recurată cuprinde argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și a fost pronunțată cu aplicarea corectă a legii.

Motivele expuse de recurentul A. nu se raportează la Ordinul contestat, dat fiind că acesta nu conține norme privitoare la modul de echivalare a funcțiilor sau stabilire a coeficienților de ierarhizare corespunzători. Echivalarea respectivă este rezultatul aplicării prevederilor legale, iar aplicarea coeficientului de ierarhizare de 6,4 în cazul reclamantului nu rezultă din Ordinul contestat. Acest coeficient a fost stabilit având în vedere că, odată cu reconstrucția salarială legiferată după data de 01.01.2010, stabilirea salariului lunar se realizează prin raportare la nivelul elementelor componente de la 31.12.2009. Legiuitorul a adoptat politici salariale potrivit cărora pentru salariul de funcție nu au fost aplicate valorile de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare din legile cadru de salarizare, iar prin adoptarea legilor anuale speciale de salarizare în perioada 2010-2017 s-a avut în vedere nivelul salarial de la 31.12.2009, utilizându-se reconstrucția salarială pentru stabilirea salariilor de funcție. În acest sens, este invocată decizia ÎCCJ nr. 78/2017.

În cadrul cererii de recurs, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Prin întâmpinările depuse, intimații-pârâți Serviciul de Informații Externe și Ministerul Justiției au formulat și puncte de vedere cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În conformitate cu dispozițiile Hotărârii nr. 232/2019 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte a dispus formarea dosarului asociat nr. x/2018 având ca obiect cererea de sesizare a Curții Constituționale a României.

Prin încheierea din 28.02.2022, Înalta Curte a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În cadrul concluziilor orale asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul-reclamant, titular al excepției de neconstituționalitate, a solicitat suspendarea judecării recursurilor, consecutiv sesizării Curții Constituționale, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Înalta Curte reține că o astfel de suspendare nu se impune, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nefiind aplicabile în cazul unui incident procedural, cum este excepția de neconstituționalitate, pentru a cărei soluționare se urmează o procedură distinctă. Excepția de neconstituționalitate nu este o altă cauză civilă referitoare la existența sau inexistența unui drept de care să depindă soluționarea recursului, ci este calea procedurală prevăzută de Legea nr. 47/1992 pentru controlul conformității legii aplicabile cauzei cu normele constituționale. În cazul admiterii excepției de neconstituționalitate, remediul pentru soluționarea cauzei în baza textului de lege declarat neconstituțional este revizuirea prevăzută de art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

Nici Legea nr. 47/1992 și nici C. proc. civ. nu cuprind norme care să permită suspendarea judecării litigiului până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Asupra recursului declarat de reclamantul A., Înalta Curte reține următoarele:

Prin recursul reclamantului A. sunt invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile fiind îndreptate exclusiv împotriva sentinței nr. 1630/06.05.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cât privește primul motiv de casare, sunt nefondate susținerile recurentului, potrivit cărora nu ar fi fost analizate efectiv de către prima instanță argumentele părților. Înalta Curte constată că, dimpotrivă, în fond s-a procedat la o analiză completă și efectivă a motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, răspunzându-se fiecăruia dintre acestea.

Deși susține incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant nu arată, în concret, care ar fi motivele de nelegalitate expuse prin cererea principală și care nu ar fi fost tratate prin sentința recurată. Singura trimitere concretă a recurentului este la prevederile notei 1 a anexei 1b a Ordinului, al cărei conținut nu a fost analizat expres de către instanța de fond. Însă, aceasta nu poate reprezenta un motiv de casare a hotărârii câtă vreme instanța a analizat motivul de nelegalitate căruia i se subsumează argumentul anterior menționat, și anume susținerea că art. 12 din anexa 1 a Ordinului încalcă dispozițiile art. 109 din Legea nr. 223/2015, prin stabilirea soluției de actualizare a bazei de calcul al pensiei raportat la data de 31.12.2009, iar nu la data de 01.01.2016, așa cum prevede Legea nr. 223/2015.

Trecând la criticile formulate sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., Înalta Curte le constată de asemenea nefondate.

Recurentul-reclamant critică sentința, arătând că judecătorul fondului a reținut greșit că dispozițiile art. 12 din Ordinul contestat ar respecta și ar fi în acord cu dispozițiile actului normativ de rang superior, respectiv cu Legea nr. 223/2015, în special cu art. 2 lit. a) și b), art. 28, art. 60, art. 109 și art. 110 din această lege.

Recurentul-reclamant reia alegația potrivit căreia art. 12 din anexa 1 a Ordinului (care cuprinde Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat) coroborat cu nota 1 a anexei 1b a Ordinului (care stabilește modelul documentului intitulat Situația soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază, reactualizate) încalcă soluția legislativă cuprinsă în art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, prin stabilirea unei proceduri de recalculare a pensiilor militare de stat în cadrul căreia actualizarea elementelor salariale are loc prin raportare la parametrii funcției similare la data de 31.12.2009, în loc de 01.01.2016, așa cum prevede Legea nr. 223/2015.

Aceste susțineri au fost corect înlăturate de către instanța de fond, care a arătat că actualizarea soldei/salariului de funcție, potrivit art. 12 din anexa 1 a Ordinului, are loc prin stabilirea evoluției succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienților de ierarhizare prevăzuți de actele normative consecutive până la data de 01.01.2016, iar nu până la 31.12.2009.

Nota 1 a anexei 1b a ordinului stipulează că la rubrica Elemente salariale (cuantum actualizat), (a)vând în vedere prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, conform legilor speciale de salarizare anuale, se înscriu datele corespunzătoare cuantumului actualizat al elementelor salariale ale soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază prin raportare la parametrii funcției similare la data de 31.12.2009.

Aceste dispoziții însă nu au semnificația pretinsă de recurentul-reclamant, a actualizării bazei de calcul al pensiei la data de 31.12.2009, ci stabilesc că actualizarea are în vedere întregul proces de salarizare aplicabil la nivelul instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, potrivit legilor adoptate privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice în perioada 2010-2016. Mai concret, salariile și soldele funcțiilor active s-au stabilit în perioada menționată fără aplicarea valorii de referință și a coeficienților de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în Legea-cadru nr. 284/2010, ci în conformitate cu legile anuale speciale de salarizare, pornind de la salariile de care personalul a beneficiat la data de 31.12.2009.

Aceasta este semnificația raportării la parametrii funcției similare la data de 31.12.2009. Însă, dispozițiile dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) din anexa 1 a Ordinului, în concordanță cu Legea nr. 223/2015, în temeiul și pentru organizarea aplicării căreia Ordinul a fost adoptat, stabilesc clar că actualizarea elementelor salariale are ca reper temporal data de 01.01.2016 (data intrării în vigoare a legii).

Data de 31.12.2009 este reperul temporal al aplicării legilor succesive anuale adoptate în domeniul salarizării militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, în condițiile aplicării etapizate a Legii-cadru nr. 284/2010.

Stabilirea funcției similare la data de 31.12.2009 în cazul reclamantului, ca și rezultatul concret al actualizării soldei/salariului de funcție prin echivalarea funcției potrivit criteriilor prevăzute de art. 12 alin. (3) din anexa 1 a Ordinului reprezintă chestiuni litigioase care nu privesc Ordinul, ca act normativ infralegislativ, ci actul administrativ individual prin care a avut loc recalcularea pensiei reclamantului, potrivit Legii nr. 223/2015 și a Ordinului contestat, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Deși prin sentință s-a reținut greșit că Ordinul contestat nu conține reglementări privitoare la modul de echivalare a funcțiilor, acest aspect fiind contrazis de conținutul dispozițiilor art. 12 din anexa 1 a Ordinului, argumentul nu este hotărâtor în soluționarea recursului, câtă vreme dispozițiile art. 12 din Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat nu contravin ci, dimpotrivă, concordă cu prevederile art. 28 și 109 din Legea nr. 223/2015, cât privește data la care are loc actualizarea bazei de calcul al pensiei.

Instanța a reținut corect, însă, că Ordinul nu prevede coeficienți de ierarhizare, iar unele dintre criticile reclamantului (reiterate în recurs) sunt îndreptate împotriva coeficientului de ierarhizare utilizat în cazul recalculării pensiei sale, acestea impunându-se a nu fi analizate câtă vreme exced conținutului actului normativ atacat.

Recurentul-reclamant arată că nu a susținut nelegalitatea ordinului pe motivul nereglementării criteriului de echivalare a funcțiilor bazat pe identitatea/similaritatea atribuțiilor și competențelor funcțiilor și că instanța s-ar fi raportat greșit la această presupusă susținere.

Înalta Curte constată că, atât prin cererea principală cât și prin recursul declarat, reclamantul susține că funcția de director al Direcției juridice a MAI pe care a exercitat-o în perioada aleasă ca reper pentru recalcularea pensiei militare (iunie- noiembrie 1999) trebuia echivalată cu funcția de director general al Direcției generale juridice a MAI existentă la data de 01.01.2016, și al cărei coeficient de ierarhizare conform H.G. nr. 0292/2011 este mai mare decât cel aplicat reclamantului în cadrul operațiunii propriu-zise de recalculare a pensiei. Reclamantul a susținut necesitatea echivalării funcțiilor menționate din perspectiva competențelor și atribuțiilor funcțiilor. Prin urmare, a formulat acest motiv de nelegalitate, pe care instanța de fond l-a înlăturat corect, reținând că ar fi inadmisibilă completarea procedurii de recalculare a pensiilor militare de stat prin introducerea unor criterii noi de echivalare a funcțiilor (cum ar fi echivalența atribuțiilor sau competențelor), pentru că altminteri s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.

În acest context, criticile recurentului-reclamant par să se îndrepte și împotriva criteriului de echivalare a funcțiilor prevăzut de art. 12 alin. (3) lit. b) din anexa 1 a Ordinului contestat, și anume, nivelul ierarhic al structurii din care a făcut parte funcția respectivă, însă nu sunt arătate argumente concrete de nelegalitate a acestui criteriu, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 223/2015. Susținerile recurentului-reclamant se bazează exclusiv pe principiile reglementate de art. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 223/2015 (principiul unicității sistemului de pensii militare, conform căruia se aplică aceleași norme de drept pentru toți participanții la sistem și principiul egalității, potrivit căruia se asigură tuturor participanților la sistemul de pensii un tratament nediscriminatoriu, în condițiile în care persoanele se află în aceeași situație juridică), însă nu sunt arătate motivele pentru care stabilirea criteriului menționat ar contraveni principiilor amintite.

Pe de altă parte, aceste principii sunt evocate repetat în cuprinsul cererii de recurs, în contextul indicării rezultatelor concrete ale procesului de recalculare a pensiei reclamantului, acest rezultat concret fiind contestat de reclamant, fără însă să facă obiectul cauzei de față. Astfel, reclamantul vizează neechivalarea funcției deținute cu funcția de director general al Direcției generale juridice a MAI, aspect care, în aplicarea Legii nr. 223/2015 și a ordinului comun contestat, se reflectă în actele administrative individuale de recalculare a pensiei, așa cum corect a reținut instanța de fond.

Reclamantul susține că trebuie să existe egalitate între coeficienții de ierarhizare ai cadrelor de conducere din direcțiile generale sau departamentele ministerului și coeficienții de ierarhizare ai cadrelor de conducere din fostele direcții, dinainte de transformarea lor, însă acest aspect nu poate reprezenta o critică de nelegalitate la adresa procedurii de actualizare a pensiilor care stabilește criterii uniforme de echivalare a funcțiilor.

Concluzia instanței a fost aceea că reclamantul critică rezultatul procesului de recalculare a pensiei sale, iar nu dispozițiile Ordinului.

Recurentul-reclamant contestă această concluzie, arătând că recalcularea pensiei sale este rezultatul aplicării prevederilor nelegale ale Ordinului, arătând că actualizarea elementelor salariale nu s-a raportat la data de 01.01.2016, ci la 31.12.2009.

Înalta Curte constată că, așa cum s-a reținut în precedent, ordinul contestat nu stabilește actualizarea elementelor salariale la data de 31.12.2009, așa cum pretinde recurentul, ci la data de 01.01.2016, așa cum rezultă și din dispozițiile Legii nr. 223/2015.

În ceea ce privește încălcarea principiilor care guvernează aplicarea în timp a legii civile, se constată că argumentele recurentului sunt expuse, în principal, în susținerea excepției de neconstituționalitate a art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, urmând a fi analizate, ca atare, de forul constituțional. În măsura în care ar excede excepției menționate, susținerile recurentului nu pot fi subsumate decât chestiunii litigioase a coeficientului de ierarhizare utilizat la recalcularea pensiei sale. Or, așa cum s-a reținut în precedent, această problemă nu poate fi analizată în cadrul procesual obiectiv de față întrucât Ordinul atacat nu stabilește coeficienți de ierarhizare, ci doar criterii de echivalare a funcțiilor.

În ceea ce privește neincluderea în baza de calcul al pensiei a sporurilor reglementate prin legi adoptate în materie de salarizare ulterior pensionării reclamantului (de fidelitate, de confidențialitate și pentru condiții deosebite de muncă), instanța de fond a reținut cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, că art. 11 din anexa 1 a Ordinului reia soluția prevăzută de actul normativ superior, potrivit căreia se actualizează elementele salariale care au constituit efectiv solda de funcție realizată în perioada aleasă de titularul dreptului la pensie ca reper pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei, iar nu elemente salariale care corespund funcției similare în activitate la data de 01.01.2016 (cu care este echivalată funcția deținută), dar care nu au fost prevăzute de cadrul normativ și nu au fost acordate efectiv în perioada aleasă ca bază de calcul.

Criticile recurentului în această privință sunt subsumate excepției de neconstituționalitate a sintagmei "realizate" din cuprinsul prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. În măsura în care exced excepției, criticile care vizează nelegalitatea art. 11 și art. 12 din anexa 1 a Ordinului se întemeiază exclusiv pe susținerea existenței unui conflict între normele Ordinului și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 2 lit. a) și b) ale Legii nr. 223/2015, privitoare la unicitatea sistemului de pensii și tratamentul egal și nediscriminatoriu al tuturor participanților la sistemul de pensii.

Însă, dispozițiile ordinului concordă cu norma expresă cuprinsă în art. 28 alin. (1) din lege, care nu ar putea primi o interpretare vădit contrară literei legii, susținută de recurent a fi în acord cu normele principiale enunțate, respectiv aceea potrivit căreia echivalarea funcțiilor și actualizarea bazei de calcul al pensiei ar presupune includerea sporurilor specifice activității militare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, chiar dacă acestea nu au fost realizate/nu au fost acordate titularului dreptului de pensie în perioada aleasă ca reper pentru recalculare.

Înalta Curte reține că, dimpotrivă, art. 28 alin. (1) din lege stabilește clar că actualizarea presupune transpunerea la data deschiderii dreptului de pensie a fiecărui element component al soldei/salariului lunar brut realizat în funcția de bază în perioada celor 6 luni consecutive alese de titularul dreptului la pensie.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

II.2. Asupra recursului declarat de reclamantul B., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește acest recurs, se constată că motivele de casare invocate privesc mai întâi încheierea de conexare nr. 96/23.05.2018 a Curții de Apel Constanța. Deși raportat la această încheiere premergătoare se susține de către recurent incidența a două cazuri de casare, respectiv cel prevăzut de pct. 5 și cel prevăzut de pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivele de recurs se încadrează exclusiv în pct. 5 - încălcarea normelor de procedură, sancționabilă cu nulitatea actului de procedură. Astfel, recurentul critică încheierea de conexare a cererii sale de anulare a Ordinului, care formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Constanța la dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, apreciind că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură.

Se arată că a fost încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al reclamantului, în condițiile în care nu i-a fost comunicat cine este autorul excepției conexității și argumentele pe care se sprijină excepția.

Înalta Curte constată nefondate criticile, reținând că excepția conexității, ca excepție de procedură, a fost analizată la termenul din 23.05.2018, în lipsa părților, dar în condițiile legalei îndepliniri a procedurii de citare a acestora. Procedura fiind legal îndeplinită la termenul menționat, instanța nu avea îndatorirea de a comunica reclamantului absent că a fost invocată excepția menționată, partea dispunând de dreptul de a lipsi de la judecată, dar fiind ținută de obligația de a urmări derularea procesului.

Prin urmare, nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității sau a dreptului la apărare, prevăzute de art. 13 și art. 14 din C. proc. civ.

Cât privește însăși îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 139 din C. proc. civ. pentru dispunerea conexării, se constată că ambele cereri vizau anularea parțială a ordinului contestat, pentru motive parțial similare, respectiv pentru neincluderea în soldele actualizate care constituie baza de calcul a pensiei militare a valorii unor sporuri nereglementate în perioada aleasă ca reper pentru baza de calcul a pensiei.

În consecință, erau îndeplinite condițiile cerute de norma de procedură menționată pentru dispunerea conexării, împrejurarea că cererea principală cuprindea mai multe argumente sau punea mai multe probleme de drept decât cererea conexă neputând constitui un element care să împiedice conexarea cauzelor.

Cea de-a doua critică formulată de recurentul-reclamant este îndreptată împotriva sentinței și este subsumată cazului de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referindu-se la încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Constanța.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului-reclamant nu țin seama de obiectul dedus judecății în cauza de față.

Recurentul afirmă că pensia de care s-a bucurat anterior recalculării acesteia în temeiul Legii nr. 223/2015 a fost stabilită definitiv pe calea unei hotărâri judecătorești. Însă, această hotărâre nu are nicio înrâurire asupra cauzei pendinte, al cărei obiect este anularea parțială a unui act administrativ normativ emis în vederea stabilirii cadrului de punere în aplicare a Legii nr. 223/2015, lege care reglementează procesul de recalculare a pensiilor militarilor și polițiștilor, transformate în pensii militare de stat.

Prin urmare, afirmația referitoare la încălcarea autorități/puterii de lucru judecat, la care se referă art. 430 - 431 C. proc. civ., este vădit nefondată, din perspectiva obiectului dedus judecății, nu numai diferit ci și total independent de ceea ce s-a judecat în cauza nr. 4024/118/2014.

De asemenea, nu se poate fi considerată o greșeală de procedură nepunerea în dezbatere a menționatului argument, respectiv nepronunțarea instanței asupra acestuia, având în vedere că a fost expus lapidar în cadrul concluziilor scrise depuse de reclamant la 15.04.2019, ca pledând pentru admiterea cererii conexe, însă fără nicio legătură cu obiectul dedus judecății, după cum s-a reținut anterior.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., nefiind incidente cazurile de casare invocate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2022.