ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2017/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 13 octombrie 2022
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale la 2 iulie 2020 sub dosar nr. x/2020, astfel cum a fost modificată la data de 17 septembrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat:
obligarea pârâtei Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul MAI la emiterea Situației salariilor lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, la 01.01.2016, pentru recalcularea pensiei, potrivit art. 109 din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare la 01.01.2016 și pentru actualizarea pensiei, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 223/2015, în formularea în vigoare până la 14.09.2017, respectiv la data de 01.08.2016, conform O.U.G. nr. 57/2015 și O.U.G. nr. 43/2016 și la data de 30.06.2017, conform Legii nr. 152/2017, pentru componentele salariul de funcție și salariul gradului profesional, în raport de evoluția legislativă a salarizării polițiștilor din 01.01.2010 la 30.06.2017.
obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la:
a) recalcularea și actualizarea pensiei potrivit aspectelor precizate, cu aplicarea și la nivelul salarizării militarilor în activitate, față de pensia aflată în plată de care beneficiază, prin majorarea cuantumului celor două componente, respectiv al salariului de funcție de 1135 RON și al salariului gradului profesional de 356 RON, conform pct. l, pentru o perioadă de trei ani anteriori introducerii cererii, respectiv de la data de 30.06.2017.
b) plata diferențelor dintre sumele plătite și cele rezultate în urma recalculării potrivit lit. a), începând cu 30.06.2017, actualizate cu rata inflației și dobânda legală raportat la data exigibilității fiecărei sume lunare până la plata efectivă.
c) comunicarea modului de calcul al drepturilor cu evidențierea diferențelor dintre drepturile plătite și cele menționate la lit. a) - pentru drepturile de pensie lunare brute astfel cum sunt solicitate începând cu 30.06.2017, respectiv potrivit lit. b) - pentru actualizarea diferențelor.
Prin sentința civilă nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția prematurității acțiunii, excepțiile referitoare la lipsa calității procesuale pasive a fiecărei pârâte, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile bănești anterioare datei de 02.07.2017 și, în consecință, au fost respinse aceste pretenții ca fiind prescrise.
Prin aceeași sentință, a fost respinsă în rest acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă din Ministerului Afacerilor Interne, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a acțiunii la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Prin întâmpinările depuse de intimatele-pârâte s-a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar intimata CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI a solicitat și aplicarea unei amenzi.
Prin răspunsul la întâmpinarea intimatelor, recurentul a solicitat înlăturarea susținerilor acestora ca fiind nefondate și admiterea recursului astfel cu a fost formulat.
La termenul din 13 octombrie 2022, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:
Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 6034 din 9 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI și DIRECȚIA GENERALĂ DE PROTECȚIE INTERNĂ DIN MAI, având ca obiect recalculare pensie.
In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu privind asigurări sociale.
Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.
Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.
Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.
Prin urmare, decizia nr. 6685 din 20 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a fost soluționată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.
In accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.
Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare a admiterii excepției se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 6685 din 20 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI și DIRECȚIA GENERALĂ DE PROTECȚIE INTERNĂ DIN MAI.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2022.