ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 157/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 ianuarie 2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la:

- actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017;

- plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective;

- plata daunelor moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 1 februarie 2017 până la data plății efective.

Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin sentința nr. 386 din 16 iunie 2020, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a respins ca nefondată excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare; a admis acțiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne; pârâta a fost obligată la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, cu valorile stabilite, în mod succesiv, de H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, începând cu data de 01.02.2017 (cu 3 ani înainte de formularea cererii de chemare în judecată); pârâta a fost obligată la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație și asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 1 februarie 2017 și până la data plății efective a drepturilor.

Împotriva acestei sentințe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la data de 19 august 2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la data de 12 august 2020, sub nr. x/2020, petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în temeiul art. 450 din C. proc. civ., suspendarea executării sentinței nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, până la soluționarea căii de atac a apelului, declarată împotriva hotărârii indicate, în contradictoriu cu reclamantul A..

Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin încheierea nr. 21 din 15 septembrie 2020, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării sentinței nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva acestei încheieri pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat recurs în cadrul căruia a reiterat motivele invocate în susținerea cererii de suspendare provizorie, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 9 octombrie 2020.

Astfel, în ceea ce privește plata cauțiunii, recurenta a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, coroborate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 22/2002. Față de aceste dispoziții legale, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate că este scutită de plata cauțiunii prevăzute la art. 450 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere calitatea sa de instituție publică.

În ceea ce privește fondul cererii, recurenta a susținut că dispozițiile art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătorești definitive, la solicitarea părții interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecințe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

De asemenea, recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că în speță cererea de suspendare a executării este justificată în raport de consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești.

Recurenta-pârâtă a menționat că fondul bugetar destinat plății pensiilor militare de stat este limitat la previziunile existente la momentul aprobării acestuia, astfel încât instituția se află în imposibilitate de a asigura diferențele de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinței fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plății în totalitate a diferențelor de pensie rezultate din punerea în executare provizorie a sentinței în cauză.

A mai arătat că în situația în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ar fi admise, consecința ar fi aceea că diferențele de pensie plătite reclamantului trebuie să fie recuperate pe calea întoarcerii executării. Finalitatea acestui demers ar fi aceea că veniturile pensionarului militar, în cauză, ar fi poprite în cuantum legal, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii ar fi greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, recurenta consideră că la aprecierea proporționalității măsurii solicitate instanța ar trebui să rețină faptul că părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării. Prin urmare, o eventuală atingere a dreptului intimatului de a fi executată hotărârea nu poate fi considerată ca fiind gravă, întrucât acestuia nu i se cauzează o pagubă, în discuție fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească, și nu un drept vătămat care nu mai poate fi reparat.

S-a concluzionat în sensul că punerea în executare a sentinței în discuție riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Pentru aceste argumente, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins cererea de suspendare a executării provizorii a sentinței nr. 386/16.06.2020 a Tribunalului Suceava.

Intimatul-reclamant B. nu a formulat întâmpinare.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția lipsei interesului recurentei-pârâte în soluționarea recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Instrumentul juridic procesual prin care se asigură protecția dreptului subiectiv civil sau a unor situații ocrotite de lege este acțiunea civilă.

Conform art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei alte situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Noțiunea de acțiune civilă trebuie interpretată extensiv, ca fiind ansamblul tuturor mijloacelor recunoscute de lege de realizare a dreptului la acțiune, instrument juridic prin intermediul căruia titularul dreptului poate porni procesul, se poate apăra și demonstra afirmația din cuprinsul cererii. Sunt astfel de mijloace: cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, cererea reconvențională, excepțiile procesuale, cererile de probatorii, căile de atac, cererea de executare silită, contestația la executare silită, etc.

Articolul 32 alin. (1) din C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia întrunește cumulativ cele 4 condiții: capacitate procesuală, în condițiile legi, calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes; aceste condiții trebuie îndeplinite nu numai la declanșarea acțiunii civile prin sesizarea instanței cu cererea de chemare în judecată, ci și pentru punerea în mișcare a oricăreia dintre formele procesuale ce intră în conținutul acțiunii: excepții, căii de atac, executare silită. Partea care promovează acțiunea și/sau căile de atac este obligată să respecte condițiile de exercitare ale acțiunii, după caz, ale căilor de atac prevăzute de lege.

Interesul reprezintă una dintre condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune și constă în folosul practic material sau moral urmărit pentru a se justifica punerea în mișcare și soluționarea procedurii judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În speță, ultima condiție nu este îndeplinită dat fiind faptul că recurenta-pârâtă nu mai are interes în susținerea căii de atac promovate, prin care se urmărea suspendarea provizorie a executării sentinței nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, până la soluționarea căii de atac a apelului.

Aceasta, deoarece prin decizia nr. 666 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 386 din 16 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., s-a schimbat, în parte, sentința apelată în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței apelate care nu sunt contrare deciziei pronunțate.

Așadar, față de faptul că judecata apelului a fost finalizată la data de 20 octombrie 2020, prezentul recurs apare ca rămas fără interes, sancțiunea consacrată de jurisprudență fiind cea a respingerii căii de atac, întrucât excepția lipsei de interes are caracter dirimant.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE împotriva încheierii nr. 21 din 15 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2021.