ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2412/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 29 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța Guvernului 13/2011, începând cu 01.02.2017 până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, art. 193, art. 194 din C. proc. civ. Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat; H.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată; Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016, pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat; Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin întâmpinarea depusă la data de 10 martie 2020, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamant și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 383 din 16 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată. Totodată, a respins și excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A admis acțiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, cu valorile stabilite în mod succesiv de H.G. nr. 1017/2015, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, începând cu data de 01.02.2017 (3 ani anterior formulării cererii de chemare în judecată).

De asemenea, a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație, asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 29.01.2017 și până la data plății efective a drepturilor.

Nu în ultimul rând, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la 10 august 2020, sub nr. x/2020, apelanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat, în temeiul art. 450 C. proc. civ., cerere de suspendare provizorie a executării sentinței nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, până la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței mai sus arătate.

Prin încheierea nr. 36 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei încheieri, la 9 octombrie 2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs prin care a arătat că rațiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituției nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie ce rezultă din executarea sentinței nr. 383 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 și nicidecum a neexecutării obligației instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Recurenta susține că a întreprins de bună voie diligențe în privința executării obligației instituite de instanță prin sentința civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferențele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinație.

În ceea ce privește fondul cererii, arată că art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătorești, la solicitarea părții interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecințe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

În acest context, solicită instanței de recurs să constate că cererea este justificată, în principal, în raport de consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești.

Totodată, arată că, față de împrejurarea că, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plății pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora, se află în imposibilitatea asigurării diferențelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinței fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plății în totalitate a diferențelor de pensie.

Pe de altă parte, afirmă că, în situația în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. ar fi admise, consecința ar fi aceea că diferențele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, arată că, în aprecierea proporționalității măsurii solicitate, părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că, la acest moment, punerea în executare a sentinței în discuție riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Recurenta nu a indicat în drept motivele de casare pe care și-a întemeiat recursul, însă, a menționat dispozițiile art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

La 18 noiembrie 2020, intimatul A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020 a Curții de Apel Suceava.

Recurenta nu a formulat răspuns la întâmpinarea comunicată.

Totodată, se reține că acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 29 ianuarie 2020, astfel încât, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând recursul în raport de excepția de tardivitate invocată de Înalta Curte, din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 719 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte reține:

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt guvernate de principiul legalității, regulă cu valoare de ordin constituțional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 180 C. proc. civ., termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. De asemenea, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din același act normativ "Când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.’’

Fiind în ipoteza unei cereri de suspendare a executării provizorii, sunt aplicabile dispozițiile art. 450 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018.

Totodată, având în vedere că art. 450 alin. (3) teza a doua din C. proc. civ. face trimitere la dispozițiile art. 719 alin. (6) care sunt aplicabile în mod corespunzător, Înalta Curte reține că, potrivit art. 719 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/2017, "asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, chiar și înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întotdeauna citate, iar încheierea poate fi atacată, în mod separat, numai cu apel sau, dacă este pronunțată de curtea de apel, numai cu recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru cea lipsă."

Se reține, totodată, faptul că, potrivit celor consemnate în practicaua încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, la apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au fost prezente, încheierea fiind comunicată petentei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la 01 octombrie 2020, astfel cum reiese din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția I Civilă.

Coroborând dispozițiile legale amintite, din interpretarea lor sistematică, rezultă că termenul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020 reprezintă un termen procedural de 5 zile, care a început să curgă de la comunicarea hotărârii în cauză, respectiv de la 1 octombrie 2020.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se constată că recursul a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 5 zile de la comunicare prevăzut de art. 719 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., având în vedere că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 1 octombrie 2020, termenul împlinindu-se la 7 octombrie 2020, miercuri, zi lucrătoare, iar cererea de recurs a fost depusă la 9 octombrie 2020 .

Având în vedere că cererea de recurs a fost formulată cu depășirea termenului imperativ de 5 zile prevăzut la art. 719 alin. (6) C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Legea procesual civilă reglementează și situația în care partea, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, a fost în imposibilitate de exercitare în termenul legal a unui act procedural, caz în care devin aplicabile dispozițiile art. 186 ce dispun:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Nefiind invocată vreo împrejurare mai presus de voința autoarei recursului, care să o fi împiedicat în exercitarea căii de atac, se observă că recursul a fost declarat cu încălcarea termenului legal, imperativ și peremptoriu prevăzut de art. 719 alin. (6) C. proc. civ.

Ca urmare a exercitării căii extraordinare de atac a recursului cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către recurentă a dreptului de a-i fi examinată pe fond cererea de recurs.

În consecință, Înalta Curte constată că recurenta a promovat calea de atac cu depășirea termenului procedural instituit de prevederile art. 719 alin. (6) C. proc. civ., sens în care urmează a respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 36 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.