ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2411/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secția I civilă la 29 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat:

1) obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu de care reclamantul beneficiază, prin echivalarea salariului de funcție cu salariul minim brut pe țară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, începând cu 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017;

2) plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, începând cu data de 01.02.2017 până la data plății efective.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 192, art. 193, art. 194 din C. proc. civ., Legea nr. 223/2015 privind Pensiile Militare de Stat, H.G. nr. 1/2017, pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, Ordinul Comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat, Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin întâmpinare, pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii de către reclamant, dar și excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin sentința nr. 374 din 16 iunie 2020, Tribunalul Suceava, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată. Totodată, a respins excepția prematurității formulării acțiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca nefondată.

A admis acțiunea având ca obiect "recalculare pensie", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și a obligat pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul prin echivalarea salariului de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata diferențelor de pensie rezultate din actualizare, sume ce vor fi actualizate cu rata indicelui de inflație, asupra cărora se va calcula dobânda legală penalizatoare începând cu data de 01.02.2017 și până la data plății efective a drepturilor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă la 27 iulie 2020, sub nr. x/2020, apelanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinței nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, până la soluționarea apelului declarat împotriva sentinței mai sus arătate.

Prin încheierea nr. 33 din 17 septembrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția I Civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, formulată de petenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei încheieri, la 5 octombrie 2020, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs prin care a arătat că rațiunea cererii de suspendare a executării a fost aceea că instituției nu i-au fost alocate fonduri destinate achitării diferențelor de pensie ce rezultă din executarea sentinței nr. 374 din 16 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 și nicidecum a neexecutării obligației instituite prin art. 448 din C. proc. civ.

Recurenta susține că a întreprins de bună voie diligențe în privința executării obligației instituite de instanță prin sentința civilă, partea care a rămas neexecutată fiind cu privire la diferențele de pensie ce nu sunt cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite cu această destinație.

În ceea ce privește fondul cererii, arată că art. 450 din C. proc. civ. lasă la aprecierea instanței de apel o eventuală admitere a cererii de suspendare a executării unei hotărâri judecătorești, la solicitarea părții interesate, ori de câte ori se apreciază că punerea în executare a hotărârii ar genera consecințe ireparabile sau dificil de reparat în viitor.

În acest context, solicită instanței de recurs să constate că cererea este justificată, în principal, în raport de consecințele ce decurg dintr-o eventuală punere în executare la acest moment a hotărârii judecătorești.

Totodată, arată că, față de împrejurarea că, la momentul actual, fondurile bugetare destinate plății pensiilor militare de stat sunt limitate la previziunile existente la momentul aprobării acestora, se află în imposibilitatea asigurării diferențelor de pensie rezultate în urma punerii în executare a sentinței fondului, până la prima rectificare bugetară prin care s-ar acoperi în întregime bugetul necesar plății în totalitate a diferențelor de pensie.

Pe de altă parte, afirmă că, în situația în care căile de atac promovate de Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. ar fi admise, consecința ar fi aceea că diferențele de pensie plătite reclamantului trebuie recuperate pe calea întoarcerii executării, iar sumele plătite acestuia pe calea executării provizorii, să fie foarte greu de recuperat, ca întindere temporală.

Totodată, arată că, în aprecierea proporționalității măsurii solicitate, părții adverse nu i se cauzează niciun prejudiciu prin întârzierea executării, fiind vorba despre un drept pe care acesta urmează să îl dobândească.

În încheiere, recurenta conchide în sensul că, la acest moment, punerea în executare a sentinței în discuție riscă să creeze un prejudiciu greu de reparat, iar, în ipoteza admiterii apelului, întoarcerea executării ar fi dificilă.

Recurenta nu a indicat în drept motivele de casare pe care și-a întemeiat recursul, însă, a menționat dispozițiile art. 450 alin. (3) coroborat cu art. 718 alin. (6) C. proc. civ.

La 28 octombrie 2020, intimatul A. a formulat, în termen legal, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii din 17 septembrie 2020 a Curții de Apel Suceava, arătând că, între timp, cererea a rămas și fără obiect.

La 20 noiembrie 2020, recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus la dosar un punct de vedere la întâmpinarea formulată de intimat, prin care a precizat că renunță la exercitarea căii de atac a recursului în prezentul dosar, întrucât, cererea privind suspendarea executării sentinței nr. 374/16.06.2020 a rămas fără obiect.

Totodată, se reține că acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 29 ianuarie 2020, astfel încât, prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, recursul nefiind supus procedurii filtrului.

Față de cererea de renunțare la judecata recursului formulată de către recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte reține că recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a arătat că înțelege să renunțe la judecata recursului, întrucât cererea privind suspendarea executării sentinței nr. 374/16.06.2020 a rămas fără obiect, formulând, în acest sens, o cerere semnată de directorul instituției, domnul B. în cadrul punctului de vedere exprimat față de întâmpinarea depusă de intimatul A..

Totodată, se reține că, inclusiv intimatul A. a arătat, prin întâmpinare, că cererea de recurs a rămas, între timp, fără obiect, întrucât, prin Decizia nr. 621/15.10.2020, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva sentinței nr. 374 din 16.06.2020 a Tribunalului Suceava a cărei suspendare a fost solicitată, anterior, de recurenta din prezentul litigiu.

Având în vedere manifestarea de voință a recurentei, în sensul renunțării la calea de atac a recursului, Înalta Curte reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în conținutul căruia intră și dreptul părților de a face acte procedurale de dispoziție, care sunt acte de voință ale acestora cu privire la drepturile subiective deduse judecății sau la mijloacele procedurale prin care se pot recunoaște ori stabili aceste drepturi.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia, ci și libertatea de a-i pune capăt.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea), achiesarea și tranzacția judiciară.

Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

Cererea recurentei de renunțare la judecată în calea de atac a recursului, astfel cum este formulată, reprezintă o achiesare la hotărârea atacată, în sensul avut în vedere de legiuitor prin art. 463 C. proc. civ.

În cauza de față, manifestarea de voință a recurentei privind renunțarea la judecata cererii de recurs, în sensul achiesării la încheierea nr. 33 din 17 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 reprezintă un act de dispoziție al acesteia, care nu este supus cenzurii instanței.

Se reține, totodată, că cererea de renunțare a fost făcută de recurentă cu respectarea cerințelor impuse de art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cererea fiind formulată în scris, semnată și parafată de reprezentantul legal al acesteia.

Dat fiind faptul că cererea de renunțare la judecarea recursului, astfel cum a fost formulată de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne se înscrie în limitele disponibilității procesului civil, a actelor de dispoziție permise părților pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă și stadiul în care se află procesul, Înalta Curte, în temeiul art. 463 C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 33 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de recurenta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne împotriva încheierii nr. 33 din 17 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2020.