ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5738/2021

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 05.02.2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

Prin precizarea de acțiune înregistrată la dosar la data de 10.05.2019, reclamantul a arătat că înțelege să solicite anularea/modificarea Ordinului comun în ceea ce privește art. 2, art. 3, art. 4, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 și art. 19 din anexa 1- Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, anexa 1b și art. 1 din anexa 2 - Procedura de actualizare a pensiilor militare de stat.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 95 din 04 octombrie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Justiției, Serviciul de Informații Externe, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Protecție și Pază.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5,6 și 8 din C. proc. civ., fără a le dezvolta, pe fiecare în parte.

În preambulul cererii de recurs, recurentul-reclamant face o expunere rezumativă a situației de fapt dedusă judecății și reiterează motivele principale pentru care trebuie anulat/modificat în parte Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/221/2016, argumente deduse și analizei instanței de fond.

De altfel, recurentul-reclamant a înțeles să uziteze o modalitate de redactare a cererii de recurs în care a intercalat printre motivele de casare propriu-zise, și argumentele de nelegalitate aduse în susținerea cererii de anulare/modificare a ordinului comun menționat, decelarea criticilor la care trebuie să se raporteze controlul judiciar fiind îngreunată.

În acest context, Înalta Curte reține următoarele critici de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs în susținerea motivelor de casare invocate:

- în mod greșit, instanța de fond a făcut o constatare străină de natura cauzei, reținând că "reclamantul este nemulțumit de modalitatea de aplicare a prevederilor acestui ordin cu ocazia recalculării pensiei sale prin decizia nr. x/16.05.2018". Afirmă recurentul că acțiunea judiciară inițiată în contencios administrativ are ca obiect anularea/modificarea în parte a ordinului comun menționat anterior, nefiind o acțiune în pretenții civile, iar împotriva deciziei de recalculare a pensiei în urma normelor metodologice adoptate prin ordinul comun, a inițiat procedura de jurisdicție a pensiilor la instanța specializată.

- în mod greșit, instanța de fond a considerat că acțiunea reclamantului echivalează cu o solicitare de legiferare de către instanța de judecată, prin scoaterea din context a vocabulei "anulare/modificare în parte" și înlocuirea cu "modificarea, reformularea sau completarea textelor articolelor mai sus arătate", acest lucru nefiind cerut prin acțiunea introductivă de instanță;

- instanța de fond a făcut o analiză parțială a motivelor de nelegalitate invocate în raport de ordinul comun atacat, apreciind că celelalte critici reprezintă nemulțumiri ale reclamantului față de modalitatea de formulare a textelor, care, în opinia sa sunt neclare și incomplete". Consideră reclamantul că, prin această abordare, instanța de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, fiind necesară analiza fiecărui text din ordinul comun pentru a stabili dacă este legal sau nelegal.

- motivarea reținută de instanța de fond cu privire la art. 3 din Ordin este contradictorie și nelegală, fiind încălcate norme de drept material. În cadrul acestei critici, recurentul reiterează argumentele prezentate în fața instanței de fond, afirmând că acestea nu au fost luate în considerare și analizate de prima instanță. Se referă recurentul la aspectul plusului de vechime, la sporul de pensie suplimentară, la sporul pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific, afirmând că ordinul reglementează peste norme legislative de rang superior, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 13 lit. b) și art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă și ale art. 28 din Legea nr. 223/2015, iar instanța de fond a încălcat legea, validând aceste nelegalități.

- este nefondată constatarea instanței în sensul că neluarea în calcul a unor sporuri de care reclamantul nu a beneficiat în perioadele alese nu atrage discriminarea în raport de alți pensionari, având în vedere că, potrivit art. 111 din Legea nr. 223/2015 se păstrează în plată pensia mai avantajoasă, în cazul în care se constată diferențe ca urmare a recalculării. Susține recurentul că nu există nicio legătură între neacordarea sporurilor și păstrarea în plată a pensiei mai avantajoase, această constatare fiind străină de natura cauzei, ca și invocarea Deciziei CCR nr. 1073/2008.

- instanța de fond, în mod greșit, nu a pus în dezbatere nelegalitatea celorlalte texte din Anexa 1 a Ordinului comun, respectiv art. 12, art. 13, art. 14, art. 17 și art. 18 și Anexa 1 b subsol 2. Recurentul-reclamant procedează la indicarea aspectelor de nelegalitate pentru fiecare articol în parte dintre cele indicate mai sus, considerând că acestea trebuiau anulate și înlocuite pentru argumentele pe care le-a expus și în fața instanței de fond.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți au formulat întâmpinări, prin care Ministerul Justiției și Ministerul Apărării Naționale au invocat excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, asemenea celorlalți intimați-pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este parțial întemeiată, în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 și 6 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate invocate de recurent putând fi încadrate în art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 Cod procedură civilă presupune ca instanța de fond să fi încălcat anumite reguli de procedură a căror nerespectare este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Deși recurentul-reclamant redă în cuprinsul cererii de recurs ipoteza conținută în motivul de casare menționat, argumentele prezentate nu cuprind nicio referire expresă la vreo regulă de procedură pe care instanța de fond să nu o fi respectat, toate alegațiile recurentului vizând raționamentul juridic al primei instanțe dezvoltat în susținerea soluției pronunțate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 sancționează nemotivarea sentinței pronunțate de instanța de fond. Recurentul-reclamant a menționat în cuprinsul cererii de recurs că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că motivarea instanței de fond este contradictorie și străină de natura cauzei, fără însă ca această afirmație să fie precedată sau urmată de argumente care să contureze ipotezele invocate. Ceea ce reclamă recurentul ca fiind un viciu de nelegalitate al sentinței atacate, vizează de fapt modalitatea de analiză, interpretare și înțelegere de către instanța de fond a demersului său judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două motive de casare au fost invocate formal de către recurentul-reclamant, instanța de recurs neputând exercita controlul judiciar asupra sentinței instanței de fond din perspectiva acestor critici de nelegalitate, fiind incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

În concluzie, Înalta Curte va admite în parte excepția nulității recursului și va constata nulitatea parțială a căii de atac exercitate, în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 și 6 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 (Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat), în sensul înlăturării/completării textelor, care sunt în contradicție cu prevederile și principiile cuprinse în art. 2 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Curtea de Apel Brașov a reținut, că, în esență, reclamantul este nemulțumit de aplicarea prevederilor Ordinului comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 în cadrul procedurii de recalculare a pensiilor militare de către Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, aspect ce nu este de natură să atragă anularea acestuia, atâta timp cât motivele invocate se referă la completarea și clarificarea unor aspecte considerate de către acesta ca fiind esențiale pentru recalcularea drepturilor de pensie.

Răspunzând primei critici formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că din argumentația cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, rezultă că acesta se consideră vătămat, în principal, de modalitatea stabilirii stagiilor de cotizare, de neluarea în considerare a pensiei suplimentare, de modalitatea de actualizare a soldei/salariului de funcție, de aplicare a sporului pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul Onorific în Serviciul Patriei etc.. Chiar dacă obiectul acțiunii îl constituie anularea/modificarea parțială a unui ordin - act administrativ cu caracter normativ, scopul final al demersului judiciar este acela de a înlătura dispozițiile contestate de la aplicarea acestora în stabilirea cuantumului pensiei militare de stat de care beneficiază reclamantul în urma recalculării dispuse în baza Legii nr. 223/2015 și a ordinului comun 31/2016.

Prin urmare, constatarea instanței de fond în sensul celor menționate nu reprezintă o eroare în analiza demersului judiciar, ci doar un argument de logică juridică, raționamentul juridic expus în considerentele hotărârii fiind circumscris limitelor învestirii și cercetării legalității articolelor din ordinul comun, invocate de reclamant ca fiind neconforme în raport de legea în executarea căreia a fost emis.

În ceea ce privește critica recurentului referitoare la faptul că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că i s-a cerut să legifereze, Înalta Curte constată că din modul de formulare a petitului acțiunii rezultă că reclamantul nu s-a limitat la solicita anularea textelor din ordin care în opinia sa încalcă normele legislative cu forță juridică superioară, ci, astfel cum chiar prin cererea de recurs a confirmat, solicitarea sa a constat și în modificarea și completarea textelor din ordinul comun, astfel încât acestea să fie conforme cu legea, fiind indicate de către reclamant și formele articolelor din ordin, astfel cu acesta consideră că trebuie să fie modificate.

Or, instanța de judecată, în baza competențelor sale legale are doar abilitatea de a cenzura pe calea controlul judecătoresc în contencios administrativ, integral sau parțial, un act administrativ, din perspectiva legalității și temeiniciei sale, control pe care îl poate exercita prin intermediul acțiunii în anularea respectivului act, în limitele impuse de art. 2 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004. Solicitarea de completare/modificare/înlocuire a articolelor din ordinul comun contestat nu are corespondent juridic în legea contenciosului administrativ și presupune o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, astfel încât argumentul instanței de fond criticat de recurent, este pertinent și răspunde alegațiilor expuse în acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată.

În ceea ce privește criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. și care vizează dezlegarea pe fond a demersului judiciar, Înalta Curte consideră că pentru a răspunde acestora, trebuie pornit de la situația premisă, conform căreia, Ordinul M.A.I. nr. 31/2016 este emis în executarea Legii nr. 223/2015 și reprezintă o metodologie privind modul de aplicare a dispozițiilor legii privind pensiile militare de stat.

Recurentul-reclamant invocă nelegalitatea dispozițiilor art. 2, art. 3, art. 4, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 și art. 19 din anexa 1- Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, anexa 1b și art. 1 din anexa 2 - Procedura de actualizare a pensiilor militare de stat, în raport de prevederile art. 2, art. 28, art. 109 și 110 din Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte constată că Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat a fost emis în aplicarea prevederilor art. 60 alin. (4), art. 109 alin. (7) și art. 110 alin. (8) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Din situația de fapt expusă de reclamant și conturată prin înscrisurile depuse la dosar rezultă că prevederile aplicabile reclamantului sunt cele ale art. 109 din Legea nr. 223/2015, care prevăd că pensiile militarilor, recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 și cele plătite în baza Legii nr. 241/2013, devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie și baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Așadar, prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor se aplică bazei de calcul stabilită conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 - mediei soldelor lunare brute din cele șase luni consecutive alese de pensionar.

Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 25/2016 "Baza de calcul folosită la recalcularea pensiilor militare de stat este cea prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare, constituită din soldele/salariile lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările și completările ulterioare". Astfel, Ordinul comun prevede că recalcularea se face conform prevederilor Legii nr. 223/2015.

Referitor la principala critică a reclamantului vizând încălcarea principiului egalității și discriminării întrucât pensia ce i-a fost recalculată este într-un cuantum mai mic față de pensia locțiitorilor săi, care aveau gradul, funcția și vechimea mai mici decât ale reclamantului, nefiind incluse sporuri de care au beneficiat aceștia, Curtea de Apel Brașov a reținut că, Ordinul comun nr. 31/2016 nu conține prevederi contrare Legii nr. 223/2015 pentru a cărei aplicare a fost emis și se referă la elementele care pot fi incluse în noțiunea de solde brute soldele/salariile lunare, și nu la alte sporuri care nu au fost efectiv acordate sau reglementate în perioada de activitate profesională.

Faptul că, în perioada aleasă, reclamantul nu a beneficiat de sporuri, nu este de natură a atrage discriminarea în raport cu alți pensionari, care au beneficiat de alte sporuri în altă perioadă de activitate.

Or, așa după cum a reținut și prima instanță, nemulțumirea reclamantului privește, de fapt, cuantumul concret al pensiei și modul de calcul al pensiei stabilit de lege, nefiind constatată vreo nelegalitate a dispozițiilor ordinului de aplicare a legii.

Astfel, prevederile art. 11 din Ordinul nr. 31/2016 detaliază care sunt elementele care pot fi incluse în noțiunea de solde brute, însă numai pe baza limitelor stabilite prin prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Trebuie precizat că actualizarea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 223/2015 - conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor - se referă la transpunerea, la data de 01.01.2016 (art. 12 - 18 din Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, prevăzută în Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare și de actualizare a pensiilor militare de stat), a fiecărui element component al soldei lunare brute realizate la funcția de bază astfel cum a fost identificat în statele de plată din fiecare lună din cel 6 luni consecutive alese de reclamant, conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor.

De asemenea, este evident că în baza de calcul nu pot fi incluse sporuri, indemnizații prime și alte elemente salariale de care un pensionar nu a beneficiat niciodată pe timpul de desfășurării activității.

Astfel, dacă pensionarul, pe timpul cât a fost cadrul militar activ, nu a beneficiat de unele sporuri și indemnizații, nici nu poate beneficia în prezent de acestea, neputându-se actualiza ceva ce nu a existat.

Dispozițiile ordinului concordă cu norma expresă cuprinsă în art. 28 alin. (1) din lege, care nu ar putea primi o interpretare vădit contrară literei legii, susținută de recurent a fi în acord cu normele principiale enunțate, respectiv aceea potrivit căreia echivalarea funcțiilor și actualizarea bazei de calcul al pensiei ar presupune includerea sporurilor specifice activității militare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, chiar dacă acestea nu au fost realizate/nu au fost acordate titularului dreptului de pensie în perioada aleasă ca reper pentru recalculare.

Mai mult, potrivit art. 111 din Legea nr. 223/2015, se păstrează în plată cuantumul pensiei mai avantajoase în cazul în care se constată diferențe, ca urmare a recalculării pensiei, dispoziții legale care s-au aplicat și reclamantului.

De altfel, jurisprudența de rang constituțional a statuat în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă principiului "tempus regit actum" nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări.

Referitor la critica recurentului vizând cuantumul actualizat al elementelor salariale ale soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază prin raportare la parametrii funcției similare la data de 31.12.2019 din Anexa nr. lb, nota de subsol nr. 1, Curtea de Apel Brașov a reținut, că, trimiterea la data de 31.12.2019 se face tocmai că toate legile de salarizare succesive au făcut trimitere și s-au raportat la salariile încasate în sistemul bugetar la acea dată.

Raportat la data de 01.01.2016, art. 12 alin. (1) din Ordinul nr. 25/2016 stabilește, fără echivoc, faptul că actualizarea soldei/salariului de funcție se efectuează în conformitate cu actele normative consecutive care au reglementat stabilirea funcțiilor în instituțiile de apărare națională, ordine publică și securitate națională, prin stabilirea evoluției succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienților de ierarhizare până la data de 1 ianuarie 2016, respectiv prin echivalarea funcțiilor pe baza elementelor specifice reprezentate de suma/clasa de salarizare/coeficientul de ierarhizare, denumirea funcției, gradul militar/profesional al funcției, nivelul studiilor cu funcții în plată la data de 1 ianuarie 2016, iar alin. (2), faptul că:

"Actualizarea soldei/salariului de funcție prin stabilirea evoluției succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienților de ierarhizare prevăzute de actele normative consecutive în vigoare la data la care a fost acordat dreptul până la data de 1 ianuarie 2016 se face prin identificarea soldei/salariului de funcție realizat în fiecare lună din cele 6 luni consecutive din documentele de plată ale acestora și utilizarea sumelor/claselor de salarizare/coeficienților de ierarhizare, după caz, transpuse la nivelul prevăzut de legislația în domeniul salarizării aplicabilă la data de 1 ianuarie 2016."

Astfel, actele normative consecutive care au reglementat stabilirea funcțiilor în instituțiile de apărare națională, ordine publică și securitate națională, ce duc la stabilirea evoluției succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienților de ierarhizare până la data de 1 ianuarie 2016, respectiv prin echivalarea funcțiilor pe baza elementelor specifice reprezentate de suma/clasa de salarizare/coeficientul de ierarhizare, denumirea funcției, gradul militar/profesional al funcției, nivelul studiilor cu funcții în plată la data de 1 ianuarie 2016 sunt următoarele:

Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, lege ce abrogă Legea nr. 138/1999 (art. 48, pct. 8), stabilea, în art. 30 alin. (5), în esență, salarizarea personalului pentru anul 2010, după cum urmează:

"În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de baza sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".

Deși, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 284/2010, "la data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea de referință este de 600 RON", prin legile anuale de salarizare, personalului militar nu i s-a aplicat nici valoarea de referință salarială și nici coeficienții de ierarhizare prevăzuți de Legea - cadru nr. 284/2010, acestea rămânând la nivelul lunii decembrie 2009.

Astfel, conform art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fondurile publice, valoarea de referință este de 600 RON, dar în anul 2011 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, dar această prevedere este pur formală și face referire strictă la reîncadrare, nu la salarizarea stabilită expres prin alin. (2).

De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, valoarea de referință se menține și în anul 2012 la 600 RON, dar în anul 2012 nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013, iar potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizatiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013.

În anul 2015, situația este reglementată similar, prin art. 1 al Ordonanței de urgență nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar în anul 2016, prin art. 1 al Ordonanței de urgență nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

De asemenea, în anul 2017, aceleași prevederi sunt reluate în art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și în art. 1 din Ordonanța de urgență nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative.

Revenind la prevederile art. 109 din Legea nr. 223/2015, prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, adică la data de 01.01.2016, erau: Legea - cadru nr. 284/2010 și Ordonanța de urgență nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Valoarea de referință sectorială este stabilită prin art. II alin. (2) din Ordonanța nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, iar toate calculele se raportează la funcția îndeplinită corespunzător funcție similare la 31.12.2009.

In consecință, drepturile financiare la data de 1 ianuarie 2016 - data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 se raportează tot la data de 31.12.2009, după cum se precizează în nota criticată, astfel cum a reținut și prima instanța.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., sentința pronunțată fiind temeinică și legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte excepția nulității recursului invocată de intimații Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Justiției, va constata nulitatea parțială a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 și 6 din C. proc. civ. și va respinge, în rest, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte excepția nulității recursului invocată de intimații Ministerul Apărării Naționale și Ministerul Justiției.

Constată nulitatea parțială a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în ceea ce privește motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 și 6 din C. proc. civ.

Respinge, în rest, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.