ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1021/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă la 16.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea pârâtei la anularea facturilor fiscale emise începând cu data de 01.12.2019 și până la data prezentă (refuzate la plată de A. S.A.), care au fost calculate în mod greșit, prin nerespectarea legislației, respectiv a Legii nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 241/2006, Ordinul nr. 65/2007, fiind utilizat un tarif stabilit exclusiv pentru canal apă menajeră (pe metru cub) pentru apa pluvială (meteorică) fără a avea avizul A.N.R.S.C., hotărârea Asociației de Dezvoltare Intercomunitară și hotărârea administrației publice locale (Consiliul Local al Mun. Giurgiu), așa cum este stipulat în contractul-cadru; aplicarea pr. SR 1846-2:2006 în calcularea serviciului de canalizare apă pluvială (meteorică), în sensul ca aceasta să fie determinată pe fiecare zi în care sunt precipitații, iar nu prin cumularea cantității de precipitații căzute pe o lună, astfel încât să fie aplicat coeficientul de scurgere și evaporare zilnic.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, Tribunalul a respins excepția inadmisibilității și a calificat cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanta A. S.A. ca fiind o acțiune în constatare, prevăzută de art. 35 din C. proc. civ., reținând că, în realitate, ceea ce solicită a fi constatat pe cale judiciară este inexistența unui drept al intimatei B. S.A. de a pretinde sumele înscrise în facturile emise de intimată începând cu data de 01.12.2019 și până la data cererii de chemare în judecată, facturi ce au fost refuzate la plată de reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 77/2022 din 12 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată având ca obiect acțiune în constatare, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. a formulat apel, prin care a solicitat desființarea în tot a sentinței civile apelate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.

Prin decizia civilă nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 77/12.10.2022 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva acestei decizii, la 22 februarie 2024, reclamanta A. S.A., prin avocat, a declarat recurs, solicitând casarea în totalitate a deciziei recurate.

În motivare, recurenta a susținut că, așa cum se poate observa din considerentele deciziei recurate, instanța de apel nu face decât sa reia motivarea instanței de fond, reținând în mod lacunar și nemotivat faptul că în mod corect aceasta a calificat prezenta cerere de judecată într-o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 35 C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei, este total greșită și nemotivată hotărârea instanței de apel, aceasta trebuind să cerceteze și să verifice hotărârea instanței de fond sub toate aspectele ce reieșeau din înscrisurile și solicitările depuse la dosarul cauzei.

Astfel, potrivit afirmațiilor recurentei, instanța de apel trebuia să constate faptul că, la data de 13.09.2022, a formulat precizări în cadrul dosarului de fond, raportat la înscrisul depus de către intimata B. la termenul din 25.05.2022, respectiv - Contractul de delegare a serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, aspect față de care a solicitat introducerea în cauză a Autorității delegate, respectiv Primăria Municipiului Giurgiu, în vederea soluționării litigiului privind dreptul de proprietate asupra bunurilor.

De asemenea, a mai arătat că, în susținerea acestei cereri, a indicat dispozițiile art. 10 din Contractul de delegare a serviciilor, potrivit cărora "Autoritatea delegată și operatorul B. au obligația de a elabora o listă detaliată care să descrie bunurile predate-primite, respectiv actele de proprietate, nr. cadastral, costul de achiziție, data achiziționării, condiții tehnice, valoarea netă și valoarea de înlocuire", precum și că, potrivit art. 11 alin. (4) din contract "de fiecare dată când este necesar, Autoritatea delegată îl sprijină pe operator, ..., și obligatoriu în cadrul litigiilor având ca obiect dreptul de proprietate a bunurilor."

Totodată, a mai învederat că, în finalul precizărilor depuse, a solicitat suplimentarea materialului probator, respectiv efectuarea unei expertize tehnice în vederea identificării situației juridice a bunurilor în cauză (clădiri și terenul aferent) în scopul de a se stabili dacă beneficiază de serviciul de canalizare pluvială al operatorului ori de cel propriu, recurenta arătând că, asupra acestor cereri, instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod, iar instanța de apel, în pofida motivelor expuse în calea de atac, nu a verificat legalitatea hotărârii pe aceste aspecte, validând în mod formalist soluția primei instanțe.

În continuare, sub aspectul clarificării situației de fapt și de drept, recurenta susține că instanța trebuia să stabilească dacă A. S.A. deține o rețea separată pentru preluarea apelor pluviale și dacă intimata utilizează sau nu aceste bunuri.

Totodată, învederează că, așa cum a arătat în fața instanței de apel, A. S.A. deține în folosință, conform Contractului de comodat nr. x/05.10.2016, încheiat cu C., toate bunurile imobile, mijloacele fixe, printre care canalizarea pluvială - infrastructură construită începând din terenul societății și până la deversarea în Dunăre, canalizarea menajeră - infrastructură construită începând din terenul societății și până la stația de epurare, racordurile și stațiile de pompare SP3 și SP4, precum și bazinul de retenție.

În continuare, a învederat că C. a cumpărat de la Ministerul Industriei, prin intermediul Fondului Proprietății de Stat, acțiunile reprezentând capitalul social al S.C. C. S.A. (compus din teren, construcții, construcții speciale, utilaje de producție, bazin retenție etc.) conform Contractului de vânzare cumpărare acțiuni nr. x/11.02.1999, iar pentru finalizarea contractului de vânzare cumpărare, F.P.S. a solicitat către I.P.I.U. București întocmirea unui "Raport de evaluare în vederea privatizării", unde se prevede, în cadrul Proiectului nr. 16 vol. IV, evaluarea mijloacelor fixe (construcții, construcții speciale, utilaje de lucru, aparaturi de măsură, etc), din patrimoniul societății făcând parte și bazinul de retenție.

De asemenea, a mai arătat că, potrivit raportului de evaluare în vederea privatizării, în cadrul evaluării mijloacelor fixe, grupa 2 nr. crt. 3, este prevăzută suprafața de 9.400 mp - bazin de retenție și rețele de canalizare cu o suprafață de 10.800 mp, precum și canalizare pluvială prevăzută la evaluarea mijloacelor fixe, nr. crt. 41, ce este formată din conducte subterane cu diametru variabil care merg până la fluviul Dunărea și din bazinul de retenție care stochează surplusul de apă în caz de ploi abundente, ce sunt trimise cu ajutorul stației de pompare SP3 direct în Dunăre (apa fiind curată, neavând nevoie de epurare).

Prin urmare, potrivit afirmațiilor recurentei, B. S.A. nu numai că a folosit instalațiile proprietatea C. aflate în folosința și administrarea A. S.A., dar a început să factureze serviciile de apă pluvială, în pofida faptului că toată rețeaua de canalizare se afla în posesia societății recurente conform Contractului de comodat nr. x/05.10.2016.

De asemenea, a mai menționat că toate intervențiile de reparații și întreținere asupra instalațiilor și bazinului de retenție, cum ar fi decolmatări, decurățări și desfundări, au fost efectuate de recurentă, fiind achitate în totalitate de A. S.A.

Susține că s-a ajuns, astfel, la o situație paradoxală, ca A. S.A., deși deține în mod legal toate instalațiile aferente bazinului de retenție, să fie obligată la plata serviciilor privind evacuarea apei meteorice, doar motivat de faptul că operatorul de apă, S.C. B. S.A., folosește aceste bunuri, deși nu sunt în proprietatea sa.

În încheiere, față de situația de fapt și de drept arătată mai sus, recurenta solicită admiterea recursului și casarea în totalitate a deciziei recurate.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La 22 martie 2024, intimata-pârâtă a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar, la 11 aprilie 2024, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte urmează a anula recursul pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, în situația în care eventualele critici sunt formulate cu depășirea termenului legal de motivare a recursului (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului prin raportare la soluția instanței de apel, astfel că o motivare care nu se raportează la considerentele deciziei recurate atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată întemeiată excepția nulității invocată de intimații-pârâți, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte observă că recurenta-reclamantă, deși s-a prevalat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu circumstanțiază criticile formulate motivului de nelegalitate invocat, nearătând în concret care aspecte au rămas nemotivate.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea se poate cere atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii.

În concret, în ceea ce privește motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - atunci când o hotărâre nu este motivată, când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Totodată, motivul de casare mai sus arătat este consecința nerespectării dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care, referindu-se la considerentele hotărârii judecătorești, prevăd că acestea trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, menționându-se argumentele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

În cauză, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta s-a rezumat la critici (paragrafele 7-12) care nu au fost supuse analizei instanței de apel, fiind invocate pentru prima dată în recurs (omisso medio), iar, în cuprinsul paragrafelor 13-20 din cererea de recurs, a reprodus susținerile formulate prin cererea de apel.

În concret, cu referire la criticile de la paragrafele 7-12 din memoriul de recurs (privind cererea de introducere în cauză a Primăriei Municipiului Giurgiu), Înalta Curte constată pe de o parte că, potrivit încheierii de ședință din 28 septembrie 2022 a Tribunalului Giurgiu, autoarea prezentului demers judiciar a renunțat la cererea de chemare în garanție, iar, pe de altă parte, respectivele critici nu au fost supuse analizei instanței de apel, fiind invocate omisso medio, pentru prima dată în recurs, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.:

"Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor", nu pot fi reținute spre analiză.

Așadar, consacrând regula inadmisibilității criticilor formulate "omisso medio", legiuitorul a înțeles să acorde garanții suplimentare caracterului extraordinar al recursului, văzut exclusiv ca o verificare a legalității hotărârii pronunțate în apel.

Aceasta este, deopotrivă, una dintre aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului este limitat la ceea ce a fost apelat, iar în recurs pot fi invocate doar critici care au fost formulate, în condițiile legii, și în apel.

Totodată, deși prin decizia recurată a fost menținută soluția primei instanțe de fond, în lipsa unor argumente și a unei motivări efective a criticilor formulate, care să vizeze însuși raționamentul pe care instanța de apel și-a întemeiat soluția, instanța de recurs nu poate proceda la un examen efectiv al deciziei recurate, substituindu-se recurentei în demersul său, așa-zisele critici formulate fiind străine de considerentele deciziei atacate.

Reținând, așadar, că autoarea prezentului recurs nu a formulat veritabile critici de nelegalitate care să permită exercitarea controlului de legalitate în această fază procesuală din perspectiva motivelor de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. și că nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, Înalta Curte reține că, nefiind motivat în raport cu cerințele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 teza a doua din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1117 din 7 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.