ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2020

Ședința publică din data de 30 septembrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la 11 decembrie 2017 reclamanta Comuna Vedea prin Primar a chemat în judecată pârâta S.C. A. S.A. Giurgiu pentru ca prin hotărâre ce o va pronunța să se constate că reclamanta nu datorează suma de 260.184,21 RON, pretinsă de pârâtă cu titlu de contravaloare servicii de furnizare apă în perioada ianuarie- iunie 2017.

Prin sentința civilă nr. 2940 din 18 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată cauza în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința comercială nr. 91/2018 din 24 octombrie 2018, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna Vedea împotriva pârâtei S.C. A. S.A. Giurgiu, a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtă și a constatat inexistența unui drept de creanță al pârâtei în sumă de 260.184,21 RON, provenind din servicii de furnizare aferente perioadei ianuarie 2017- iunie 2017.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1042A din 12 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Giurgiu, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost respinsă cererea ca neîntemeiată, și au fost menținute dispozițiile sentinței privind respingerea ca neîntemeiată a excepției inadmisibilității.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că între părți nu au existat raporturi contractuale, astfel că nu poate fi obligată la plata sumelor de bani provenind din furnizarea de apă curentă. Se mai arată că pârâta i-ar fi creat prejudicii majore deoarece a emis facturi pentru prețuri mai mari decât cele reale.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului, sub condiția achitării taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 1 iulie 2020, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport, arătând că apreciază recursul ca fiind admisibil și că nu se impune achitarea taxei judiciare de timbru.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Recurenta-reclamantă a atacat o decizie pronunțată de Curtea de Apel București în calea de atac a apelului, prin care a fost admis apelul promovat de intimata-pârâtă și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat să se constate că aceasta nu datorează suma de 260.184,21 RON, pretinsă de pârâtă cu titlu de contravaloare servicii de furnizare apă în perioada ianuarie- iunie 2017.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.103,42 RON prin adresa emisă la 18 septembrie 2019 și comunicată la 25 septembrie 2019, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs, și că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost menționată și în raportul întocmit de magistratul-asistent, care a fost comunicat părții, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs.

Instanța supremă reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în constatare întemeiată pe prevederile art. 35 C. proc. civ., în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 deoarece recurenta-reclamantă nu se încadrează în niciuna din categoriile scutite de la plata taxei judiciare de timbru conform acestor norme.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă Comuna Vedea prin Primar împotriva deciziei civile nr. 1042A din 12 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA VEDEA PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 1042A din 12 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.