ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1531/2022

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 12 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., în reorganizare/in judicial reorganisation/en redressement, prin administrator judiciar A.., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului B., la plata sumei de 78,06 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de salubrizare de care a beneficiat în perioada decembrie 2011 - februarie 2012. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Giurgiu Prin sentința civilă nr. 4426 din data de 20 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Giurgiu a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamanta Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., în reorganizare/in judicial reorganisation/en redressement, în contradictoriu cu pârâtul B. și a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 369 din data de 12 martie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., prin reprezentant A.., contradictoriu cu intimatul-pârât B., împotriva sentinței civile nr. 4426 din data de 20 septembrie 2017 pronunțate de Judecătoria Giurgiu. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în primul ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 88 R din data de 6 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A., prin reprezentant A.., împotriva deciziei civile nr. 369 din data de 12 martie 2018, pronunțate de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., a casat decizia recurată, a admis apelul, a anulat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre judecare instanței de apel. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, în al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 15 din data de 20 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. împotriva sentinței pronunțate în cauză de către Judecătoria Giurgiu, în contradictoriu cu intimatul-pârât B., a anulat sentința apelată și, evocând fondul, a admis cererea reclamantei Administrația Domeniului Public și Privat Giurgiu S.A. de obligare a pârâtului la plata contravalorii facturilor emise pentru serviciile de salubrizare în perioada decembrie 2011 - februarie 2012 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 78,06 RON. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în cel de-al doilea ciclu procesual Prin decizia civilă nr. 682 din data de 8 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei civile nr. 15 din data de 20 ianuarie 2020 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă. I.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 682 din data de 8 septembrie 2021, pronunțate în dosarul nr. x/2017 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâtul B.. I.

Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 februarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 2 (așa cum reiese din fișa Ecris, dosarul de recurs). Prin rezoluția din data de 21 februarie 2022, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. În concluziile raportului întocmit în cauză, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că: recursul este declarat și motivat cu depășirea termenului legal; cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., iar părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate. Referitor la obligația de plată a taxei judiciare de timbru, raportorul a reținut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță (100 RON), împrejurare în raport de care este incidentă excepția netimbrării recursului. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a constatat că recurentul-pârât nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, urmând ca, în speță, completul de filtru să aprecieze dacă acestea pot fi circumscrise vreuneia dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau dacă este incidentă sancțiunea nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 17 mai 2022, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflate la dosarul de recurs, însă acestea nu au formulat puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 21 iunie 2022, a fost fixat termen la data de 20 septembrie, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului, față de cele reținute prin raportul întocmit în cauză, termen la care Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției netimbrării recursului. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar, pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din data de 21 februarie 2022, s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât obligația de a achita o taxă judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii, raportat la dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Prin adresa emisă la data de 21 februarie 2022, aflată la dosarul de recurs, comunicată la data de 24 februarie 2022 (potrivit procesului-verbal de înmânare către destinatar, aflat la dosarul de recurs), s-a pus în vedere recurentului-pârât să depună la dosar, în termen de 10 zile de la primirea comunicării, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub sancțiunea anulării cererii, în raport de prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. La data de 28 februarie 2022, recurentul-pârât a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017. Încheierea prin care a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentul-pârât a fost comunicată acestuia la data de 11 aprilie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar, iar acesta, în termen legal, nu a formulat cerere de reexaminare. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că recurentul-pârât nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, iar, în situația în care această obligație nu este îndeplinită, în cauză este incidentă excepția netimbrării căii de atac. Raportul întocmit în cauză a fost comunicat recurentului-pârât la data de 20 mai 2022, împrejurare ce rezultă din dovada de comunicare aflată la dosar. Prin rezoluția din data de 21 iunie 2022, odată cu fixarea termenului pentru discutarea admisibilității în principiu a căii de atac, s-a dispus recomunicarea către recurentul-pârât a obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON; recomunicarea obligație s-a realizat la data de 27 iunie 2022, potrivit adresei aflate la dosar și a dovezii de comunicare aflate la dosar. Având în vedere că recurentul-pârât B. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși i-a fost comunicată această obligație la domiciliul indicat în cererea de recurs, în raport de prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.