ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1016/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la 13 iulie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta R.A. Aeroportul "Transilvania" Tg. Mureș a solicitat instanței: obligarea pârâtei A.. la plata sumei de 5.950 RON, constând în costurile reparațiilor executate și la care reclamanta ar fi îndreptățită potrivit art. 15.7 din Contractul de furnizare nr. x/02.05.2018 încheiat între cele două părți; obligarea aceleiași pârâte la plata penalităților de întârziere la care este îndreptățită reclamanta potrivit art. 12.1 din același contract de furnizare nr. x/02.05.2018; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de litigiu.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1516, art. 1531, art. 1548 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1548/2022 din 8 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta R.A. Aeroportul "Transilvania" Tg. Mureș, în contradictoriu cu pârâta A.., în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

În urma declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 13 decembrie 2022, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 85 din 26 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x, Tribunalul Specializat Mureș a admis cererea formulată de reclamanta R.A. Aeroportul "Transilvania" Tg. Mureș, în contradictoriu cu pârâta A.. și, în consecință, a obligat pârâta la plata sumei de 5.950 RON, reprezentând costul reparației utilajului de deszăpezire achiziționat în temeiul contractului de furnizare nr. x/02.05.2018, precum și la plata penalităților de întârziere, calculate în conformitate cu dispozițiile art. 12.1 din același contract.

Împotriva acestei sentințe, pârâta A.. a declarat apel.

Prin decizia nr. 267/A din 13 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta A.. formulat împotriva sentinței nr. 85/26 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, la 10 ianuarie 2024, pârâta A.. a formulat recurs, solicitând casarea în tot a deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

În motivare, recurenta a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, se cuvine amintit că unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, astfel încât instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

De asemenea, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, se constată că, între reclamanta R.A. AEROPORTUL "TRANSILVANIA" TÂRGU MUREȘ, în calitate de achizitor și pârâta A.., în calitate de furnizor, a fost încheiat Contractul de furnizare nr. x/02.05.2018, având ca obiect furnizarea și punerea în funcțiune a unui echipament multifuncțional de deszăpezire și degivrare PDA, împreună cu toată aparatura și echipamentele indicate în propunerea tehnică și caietul de sarcini, la standardele și/sau performanțele prezentate în propunerea tehnică și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract.

Totodată, se reține că respectivul contract (aflat la dosar fond Tribunalul Mureș, secția Civilă), de care se prevalează reclamanta, a fost încheiat în baza prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și ale H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (13.07.2022).

Cum, în litigiul pendinte, reclamanta a solicitat costurile reparațiilor executate, invocând în acest sens dispozițiile art. 15.7 din Contractul de furnizare nr. x/02.05.2018 încheiat între părțile litigante, precum și penalități de întârziere în baza art. 12.1 din același Contract de furnizare nr. x/02.05.2018, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 (în forma existentă la data introducerii acțiunii 13.07.2022):

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

De asemenea, potrivit art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016 (forma în vigoare la data sesizării primei instanțe - 13.07.2022):

"(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel (nr. 267/A din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (13.07.2022).

Prin urmare, având în vedere că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare…" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, relevant în acest sens fiind și art. 457 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A.. împotriva deciziei nr. 267/A din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă A.. împotriva deciziei nr. 267/A din 13 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.