ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2735/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 18.12.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții Inspectoratul de Stat în Construcții I.S.C. și Inspectoratul Regional în Construcții Vest - Inspectoratul Județean în Construcții Arad, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., au solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 914.293,09 RON (237.784,58 + 676.544,51 RON) reprezentând cota de 0,1%, 50% din cota de 0,5% și penalități de întârziere aferente lucrărilor executate în baza AP nr. 26/22.05.2018, emise pentru "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră - Curtici-Simeria parte componentă a coridorului IV Pan-European, Tronson km 614+000 - km 470+022 (Simeria), județul Arad și județul Hunedoara - Desființare Etapa II - Amplasament existent", cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 763/21.05.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții Inspectoratul de Stat în Construcții I.S.C. și Inspectoratul Regional în Construcții Vest - Inspectoratul Județean în Construcții Arad în contradictoriu cu pârâta Compania Naționala de Cai Ferate CFR S.A., ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 506 A din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelanții-reclamanți Inspectoratul de Stat în Construcții - I.S.C și Inspectoratul Regional în Construcții Vest- Inspectoratul Județean în Construcții Arad împotriva sentinței civile nr. 763/21.05.2021 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate C.F.R S.A., ca nefondat.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 506 A din 7 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs recurentul-reclamant Inspectoratul de Stat în Construcții I.S.C., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care prin încheierea nr. 1551 din 21 iunie 2023 a admis excepția necompetenței materiale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a instanței supreme. Recurentul susține că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. întrucât decizia a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, deși reține în mod corect incidența în cauză a Deciziei nr. 44/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța de apel face o aplicare greșită a celor statuate prin aceasta, precum și o interpretare și aplicare greșită a dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și a prevederilor H.G. nr. 455/30.06.2017 și H.G. nr. 456/30.06.2017. Instanța de apel, preluând argumentele primei instanțe, fără nici o altă motivare, ajunge la aceeași concluzie greșită că lucrările de construcții aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018 îndeplinesc condiția existenței unei hotărâri de expropriere, deși pentru realizarea acestora nu a fost aplicată nici o procedură de expropriere, ele fiind executate pe vechiul amplasament. Astfel, în vederea executării lucrărilor de construcții de desființare pentru investiția "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria parte componentă a coridorului IV Pan-European, Tronson km 614+000 - km 470+022 (Simeria), județul Arad și județul Hunedoara-Desființare Etapa II - Amplasament existent", aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018, nu au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nefiind executată nici o expropriere în vederea realizării acestora, fiind executate pe amplasamentul existent. După cum susține de altfel și pârâta, lucrările de construcții pentru "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componenta a coridorului IV Pan-European", au fost împărțite în două etape: - etapa l - lucrări proiectate pe amplasament existent; - etapa II - lucrări proiectate pe amplasament nou - suprafețe expropriate. Lucrările aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018 se realizează în cadrul etapei I, executându-se pe amplasamentul existent, prin urmare contrar opiniei greșite a instanței de apel, acestea nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, întrucât nu sunt executate în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică. Executarea lucrărilor de construcții în cauză pe amplasamentul existent, fără aplicarea procedurilor de expropriere, rezultă și din conținutul Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018. Arată că în cuprinsul autorizației în cauză nu se face referire la lucrări executate pe coridorul de expropriere, așa cum în mod greșit concluzionează instanța făcând trimitere la H.G. nr. 455/30.06.2017 și H.G. nr. 456/30.06.2017 pe care eronat le apreciază ca fiind hotărâri de expropriere aferente executării acestor lucrări. Dimpotrivă, în cuprinsul Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018 se menționează expres că: lucrările autorizate se execută pe amplasamentul existent, terenul aparținând domeniului public al statului prin Ministerul Transporturilor. Beneficiarul este direct răspunzător de ocuparea de terenuri aflate în administrarea altor autorități sau persoane fizice care nu au fost supuse procedurilor de expropriere prevăzute de Legea nr. 225/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Prin urmare, se atrage atenția beneficiarului lucrărilor, pârâta din prezenta cauză, asupra respectării traseului lucrărilor și executării acestora doar pe amplasamentul existent și pe terenul proprietatea Ministerului Transporturilor. Tocmai aceasta a fost rațiunea împărțirii proiectului în două etape: etapa I - lucrări proiectate pe amplasament existent, pentru care nu este necesară exproprierea, terenul fiind în proprietatea statului prin Ministerul Transporturilor și etapa II - lucrări proiectate pe amplasament nou - suprafețe ce urmează a fi expropriate; în mod complet eronat instanța de apel a înlăturat argumentele sale prin care învedera faptul că nu există nici o hotărâre de expropriere în vederea realizării acestor lucrări, făcând trimitere la prevederile H.G. nr. 455/30.06.2017 și H.G. nr. 456/30.06.2017, care nu constituie însă hotărâri de expropriere aferente lucrărilor executate în baza Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018. Evocă dispozițiile H.G. nr. 455/30.06.2017 și pe cele ale H.G. nr. 456/30.06.2017 și arată că acestea se referă la imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică prevăzute la art. 1. Coridorul de expropriere se referă doar la lucrările proprietate privată ce urmează a fi supuse exproprierii. Doar lucrările de construcții care se execută pe coridorul de expropriere sunt scutite de cotele prevăzute la art. 43 din Legea nr. 10/1995 și art. 30 din Legea nr. 50/1991 potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, nu și cele care se execută pe amplasamentul existent cum sunt cele aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 44/2019, la pct. 76 precizează că "Prin adoptarea Legii nr. 233/2018, care a completat textul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, prevăzând expres că scutirea privește taxele "datorate pentru lucrările de construcții executate pe coridorul de expropriere", legiuitorul a confirmat faptul că trebuia delimitată, încă de la început sfera lucrărilor în privința cărora operează scutirea menționată ca fiind "în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică". Raportat la cele anterior menționate, contrar opiniei instanței de apel, lucrările aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018 nu îndeplinesc condiția existenței unei hotărâri de expropriere, H.G. nr. 455/30.06.2017 și H.G. nr. 456/30.06.2017 făcând referire doar la "imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere". Prin urmare lucrările aferente Autorizației de desființare nr. x/22.05.2018, fiind executate în etapa l - lucrări pe amplasament existent - nu sunt în legătură cu o expropriere pentru utilitate publică în sensul dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 și al celor statuate de către înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 44/2019.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Compania Nationala de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 506 A/07.04.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IlI-a Civilă în dosarul nr. x/2020 ca nefondat și pe cale de consecință menținerea, ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 763/21.05.2021. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, în forma în vigoare la data emiterii autorizației de desființare, 22.05.2018, "Proiectele cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriat Public-Privat, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Ministerului Economiei sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale, privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local, sunt scutite de taxele către Inspectoratul de Stat în Construcții prevăzute de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare". Prin Decizia nr. 44/2019 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, decizie obligatorie pentru instanțele de judecată potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., s-a statuat: "în interpretarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 233/2018, stabilește că: Scutirea de la plata taxelor datorate Inspectoratului de Stat în Construcții vizează exclusiv lucrările realizate în legătură cu o expropriere pentru cauză de utilitate publică în cadrul proiectelor cuprinse în programul Ministerului Transporturilor, Departamentului pentru Proiecte de Infrastructură și Investiții Străine, Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice, Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerului Economiei, Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale pentru Resurse Minerale sau în cele ale autorităților administrației publice județene și locale privind dezvoltarea de obiective de interes național, respectiv de interes județean și local". În cadrul considerentelor care au sprijinit dispozitivul acestei decizii obligatorii pentru instanțe a instanței supreme, s-a arătat că "71. Art. 24 reamintește, în mod explicit, că toate aceste proceduri se aplică doar în ipoteza în care a avut loc o expropriere, astfel încât art. 25, care face parte din același capitol, trebuie și el interpretat în aceleași coordonate, determinate de cerința ca lucrările de construcții să fie executate pe coridorul de expropriere". Așadar, rezolvarea speței prezente impunea stabilirea împrejurării dacă lucrările efectuate în cadrul autorizației de desființare nr. x/22.05.2018 sunt lucrări executate pe coridorul de expropriere, în legătură cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabilită prin Hotărârea nr. 456/2017 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes național, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614 - Gurasada și Tronsonul 3: Gurasada - Simeria" pentru unitățile administrativ-teritoriale: Zam, Burjuc, Gurasada, Ilia, Brănișca, Vețel, Șoimuș, Deva și Simeria - județul Hunedoara și prin Hotărârea nr. 455/2017 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes național, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada și Tronsonul 3: Gurasada-Simeria" pentru unitățile administrativ-teritoriale: Petriș, Săvârșin, Vărădia de Mureș, Bata, Bârzava, Conop, Lipova, Păuliș, Ghioroc - județul Arad. Or, sub acest aspect se observă că instanța de apel, deși a făcut trimitere la cele două hotărâri de guvern menționate, cu toate acestea nu a delimitat în concret, cu certitudine, acest coridor de expropriere, în condițiile în care prin: - art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 invocat de intimata pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., se atestă că "În înțelesul prezentei legi, coridorul de expropriere este stabilit pe baza studiilor de fezabilitate în varianta finală sau a documentațiilor de urbanism ori a documentațiilor topo-cadastrale, aprobate conform legii, și este aprobat odată cu indicatorii tehnico-economici, cu documentația de urbanism sau cu documentația topo-cadastrală, după caz, incluzând și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate", - art. 1 din H.G. nr. 455/2017 și nr. 456/2017 se stipulează că "Se aprobă amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes național, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada și Tronsonul 3: Gurasada-Simeria", potrivit planurilor de amplasament prevăzute în anexa nr. 1*)", în vreme ce prin - art. 2 din aceleași hotărâri de guvern, se statuează că "Se aprobă declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, de interes național, "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră-Curtici-Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614-Gurasada și Tronsonul 3: Gurasada-Simeria"". Delimitarea concretă a amplasării coridorului de expropriere era necesară așadar, pentru verificarea cerinței realizării în cadrul coridorului de expropriere a lucrărilor autorizate prin autorizația de desființare menționată. Or, deși există controversă între părțile procesuale asupra determinării concrete a acestui coridor (recurentul reclamant precizând că în temeiul art. 2 din H.G. nr. 455/2017 și nr. 456/2017, doar imobilele proprietate privată constituie coridorul de expropriere al proiectului respectiv, în vreme ce intimata pârâtă se raportează la dispozițiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 255/2010), cu toate acestea se observă că instanța de apel nu a procedat la efectuarea vreunei analize sub acest aspect, nedeterminând în mod concret cuprinsul acestui coridor de expropriere. Astfel, se observă că instanța de apel s-a limitat doar la a face trimitere generică la H.G. nr. 455/2017 și nr. 456/2017, fără însă, a determina efectiv coridorul, prin prisma analizei prevederilor acestor hotărâri de guvern edictate în mod special pentru realizarea proiectului de utilitate publică de interes național precizat anterior. Înalta Curte observă din aceeași perspectivă, că aserțiunea în continuare a instanței de apel relativă faptului că lucrările efectuate ar fi fost realizate pe coridorul de expropriere reprezintă din punct de vedere logic, doar o concluzie, fără să se regăsească în cuprinsul deciziei recurate, argumentele instanței de apel care au justificat această concluzie. Astfel, pe de o parte, astfel cum s-a expus anterior, nici măcar nu fusese determinat faptic coridorul de expropriere. Pe de altă parte, instanța de apel nu a făcut în această privință, nici un fel de analiză a conținutului concret al autorizației de desființare, pentru a se verifica dacă amplasamentul individualizat al lucrărilor autorizate prin respectivul act administrativ se află în interiorul coridorului de expropriere. Curtea de apel s-a rezumat doar la a specifica faptul că lucrările au fost "executate pe coridorul pentru care s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere conform celor două acte normative", fără însă nici un minim de argumentație în acest sens. Or, principial, împrejurarea că o instanță pronunță o soluție pe fond asupra unui cereri, regăsită în dispozitivul hotărârii, și care reprezintă din punct de vedere logic o concluzie, presupune însă, și existența raționamentului care a stat la baza acesteia. Neexpunerea acestuia, nici măcar în parte, este incompatibilă cu formularea de către judecător la momentul luării hotărârii, a unor judecăți succesive privind constatarea faptelor, aprecierea lor în vederea calificării și aplicarea normei juridice incidente în situația dată, ca elemente ale silogismului judiciar. Din acest motiv, o astfel de omisiune echivalează juridic cu necercetarea fondului cauzei, instanța de control judiciar fiind în imposibilitatea de a verifica raționamentul juridic al instanței care pronunță o astfel de hotărâre, pentru a constata corectitudinea sau incorectitudinea sa. În egală măsură, Înalta Curte observă și lipsa oricărei evaluări a instanței de apel asupra conținutului concret al autorizației de desființare din perspectiva lucrărilor concrete permise în cadrul acesteia, evaluare necesară din punct de vedere logico - juridic pentru determinarea legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică în cadrul proiectului menționat. Procedând astfel, rezumându-se la a constata îndeplinirea acestei cerințe prin prisma luării în considerare doar a genului "lucrări de desființare" fără însă, o analiză corespunzătoare a lucrărilor concrete, individualizate permise prin respectiva autorizație de desființare și executate, instanța de apel lipsește de substanță silogismul juridic al calificării lor ca și lucrări în legătură cu exproprierea, omițând așadar, să stabilească inclusiv din această perspectivă situația de fapt a cauzei și lipsind instanța de control judiciar de posibilitatea de a verifica corectitudinea raționamentului său juridic și subsecvent, a soluției adoptate în final. Așadar, se impune a se realiza o cercetare efectivă și din acest unghi de vedere a conținutului autorizației de desființare, a lucrărilor efectiv executate, operațiune prealabilă necesară pentru a se determina incidența sau nu a legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică din cadrul proiectului de utilitate publică de interes național de reabilitare a liniei de cale ferată Frontieră - Curtici - Simeria. În această direcție, trebuie menționat și faptul că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 255/2010, detaliate prin art. 2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local din 19.01.2011, parte integrantă din Hotărârea de Guvern nr. 53/2011, ilustrează lucrările de utilitate publică, arătând diferitele specii de lucrări care se subsumează acestui gen, însă criteriul decisiv din perspectiva art. 25 alin. (2) din Legea nr. 255/2010 este acela al legăturii lor cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Conchizând, întrucât potrivit tuturor celor expuse supra, se constată că instanța de apel nu a soluționat fondul cauzei deduse judecății, nedeterminând concret, în plan faptic, coridorul de expropriere și necercetând dacă lucrările efective menționate și realizate în temeiul autorizației de desființare nr. x/2018 au fost efectuate în acest coridor și dacă ele au legătură cu exproprierea pentru cauză de utilitate publică presupusă de proiectul de utilitate publică de interes național precizat, Înalta Curte apreciază că în cauză devin incidente prevederile art. 497 C. proc. civ. în referire la art. 480 alin. (3) C. proc. civ., impunându-se așadar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Este adevărat că în cuprinsul cererii de recurs promovate, precum și în cadrul întâmpinării formulate în această etapă procesuală de către intimata pârâtă Compania Natională de Căi Ferate CFR S.A., se dezbate în parte, conținutul autorizației de desființare, însă Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 C. proc. civ., prezenta instanță de recurs nu poate exercita decât un control de legalitate asupra deciziei recurate, fără a putea suplini omisiunea instanței de apel de a stabili integral situația de fapt a cauzei, astfel cum s-a ilustrat anterior. Controlul exclusiv de legalitate al Înaltei Curți trebuie să se grefeze pe situația de fapt stabilită de instanța devolutivă a apelului, instanța de recurs neputând proceda însăși la îndepărtarea omisiunii constatate, fără a își depăși limitele jurisdicționale stabilite legal aferent acestei căi de atac. Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul promovat, va casa decizia civilă și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.